Gazul rusesc ar putea să se scumpească, cel românesc pare să rămână în întârziere cronică… Ce explicaţii pot fi pentru o factură tot mai grasă, dar şi pentru o conductă ce livrează deocamdată doar promisiuni şi festivităţi?
Punctul de vedere al fostului şef al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), expertul în energetică Victor Parlicov.
Europa Liberă: Aşadar, dle Parlicov, problema gazelor iată se regăseşte tot mai mult și mai mult în ştiri şi mai dureros, deocamdată, în buzunarele consumatorilor. Din punctul Dvs. de vedere, ce este rău în privinţă, a importurilor de gaze şi a livrării acestora consumatorilor din Republica Moldova?
Victor Parlicov: „Întrebarea este formulată foarte interesant. Nu este nimic rău în asigurarea securității energetice și anumitor alternative reale care ar putea fi în livrarea gazelor. Dar eu, din start, am spus că proiectul Iași-Ungheni, în opinia mea, este mai mult un proiect prin care s-a încercat o anumită capitalizare politică, poate chiar PR politic, decât un proiect real de asigurare a securității energetice.”
Europa Liberă: Mă refeream de fapt și la o altă situație. „MoldovaGaz”, de exemplu, a avertizat - prin gura şefului companiei - că se va cere o majorare a tarifului la gaze pentru consumatori, în ciuda ieftinirii petrolului. Se spune că leul tot mai devalorizat a înghiţit diferenţa firească ce reieşea din ieftinirea petrolului. Încerc să vorbesc ca un simplu consumator de gaze. În general, de ce, dle. Parlicov, nu este posibilă şi o ieftinire drastică până acum, nu doar scumpiri pe spirală?
Victor Parlicov: „Am mai spus-o și în luna noiembrie, atunci când s-a vehiculat cifra de 232 de dolari/1000m3, că nu este o cifră exactă. Din câte cunosc eu, un contract nou nu a fost semnat, ci a fost prelungit contractul vechi. Contractul nu conținea o cifră fixă, un preț fix la achiziția gazelor naturale din Federația Rusă, ci era o formulă, respectiv prețul varia trimestrial.
În opinia mea această cifră de 232 de dolari care a fost vehiculată este o cifră estimativă, este un calcul care încă nu este confirmat. De obicei prețul confirmat pentru primul trimestru vine la sfârșitul lunii ianuarie, uneori la începutul lunii februarie. Dar chiar şi dacă prețul la gazele naturale va scade până la 232 de dolari/1000 de m3 (vorbim de gazul rusesc) oricum - aici trebuie să le dau dreptate celor de la „MoldovaGaz” -, diferența de curs valutar, deprecierea leului - pentru că prețurile sunt nominalizate în dolari - deprecierea leului - toate acestea vor înghiți această ieftinire.
Eu vreau să vă spun o singură cifră, ca să faceți comparația: la calculul tarifului, atunci când ultima dată s-a majorat acesta în anul 2011, dacă nu greșesc, la calculul acestui tarif s-a luat cursul valutar de 11 lei și 90 bani pe un dolar. La momentul actual, după cum vedeți și singuri, suntem deja în regiunea a 16 lei pe un dolar. Atunci evident că, recalculat în lei, doar de la cursul valutar am avea o creștere de 5%, poate mai mult.”
Europa Liberă: Și cum rămâne cu descreștere rezultată din descreșterea prețului petrolului de care este legată formula de calcul a tarifului?
Victor Parlicov: „Eu despre asta şi spun: atunci când va fi clar prețul pentru primul trimestru, va fi clar și care va fi tariful. Când am făcut estimările că tariful va crește cu vreo 7-10%, m-am referit la prețul care a fost vehiculat de către vicepremierul şi ministrul economiei, dl Candu. În realitate ar putea fi ceva diferit, pentru că „GazProm” a fost nevoit să facă și în acest an anumite reduceri de preț la livrările de gaze în Europa de Vest, aceste reduceri se vor regăsi în prețul care va fi de bază pentru noi în anul 2015, așa că atunci când vom avea prețul confirmat deja din partea GazProm vom putea vorbi de estimări vizavi de următorul tarif.”
Europa Liberă: Totuși vreau să vă cer o părere: vi se pare justificată această solicitare a șefului de la MoldovaGaz care cere majorarea tarifului?
Victor Parlicov: „Cei de la MoldovaGaz pot să solicite ce consideră ei de cuviință. Important e ce va face ANRE și cum va decide. Acolo sunt anumiți parametri foarte sensibili la stabilirea tarifului care, evident, vor trebui monitorizați.”
Europa Liberă: Nu vi se pare ciudată această solicitare?
Victor Parlicov: „Nu mi se pare ciudat când o întreprindere sau șeful unei întreprinderi vrea să-și îmbunătățească poziția întreprinderii. După cum am mai spus-o, nu contează ceea ce solicită cei de la MoldovaGaz, important e cum își face lucrul ANRE.”
Europa Liberă: În general autorităţile, dle. Parlicov, au vreo pârghie cât de cât de luat în seamă prin care să diminueze povara facturii grele la gaz pentru cetățeni sau constată doar condiții obiective de creșterea cifrei în facturi?
Victor Parlicov: „Aici sunt mai multe de spus. Dacă vorbim strict de tarife, sigur statul are foarte multe pârghii prin intermediul ANRE și ele nu sunt definite întrucât nu poți ignora niște realități, nu poți ignora prețurile reale și cursul valutar real - aceste lucruri oricum vor influența tariful. Statul oricum stabilește tarifele prin intermediul ANRE. Rezerva principală în ceea ce ține de reducerea facturilor nu ține în mare parte de tarife, ci mai mult ține de eficiența energetică.
La noi în țară se consumă, spre exemplu, pentru încălzirea pe 1 m2 de spațiu locativ de două- trei ori, în funcție de țara cu care facem comparația, mai mult decât în țările Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, chiar dacă acolo tarifele sunt mai mari ca la noi și într-adevăr sunt, facturile sunt comparabile la unele țări poate chiar mai mici ca la noi și asta nu este pentru că la ei tarifele sunt mai joase, ci pentru că la ei clădirile sunt mai izolate, că la ei s-au făcut investiții în eficiența energetică. Însă la noi, știți bine, că în perioadă sovietică se construiau clădiri nu pentru eficiența energetică, deoarece atunci energia costa copeici și nu conta.”
Europa Liberă: Deci, moldovenii sunt săraci şi risipitori în această privinţă?
Victor Parlicov: „Exact. Săraci și risipitori. De două-trei ori este diferența consumului și această diferenţă este semnificativă. Noi nu putem reduce tariful de două-trei ori, dar consumul de două-trei ori putem să-l reducem.”
Europa Liberă: Aţi spus deja, într-un comentariu, că, într-un scenariu optimist, „locuitorii din Ungheni şi localităţile din împrejurimi vor avea acces la gazul din România în câteva luni” şi că „obţinerea licenţei pentru transportarea gazelor naturale prin conducta Iaşi-Ungheni de către întreprinderea „Vestmoldtransgaz” nici pe de parte nu înseamnă că livrările de peste Prut vor începe imediat”, că urmează proceduri tehnice, între care şi stabilirea tarifului pentru transportarea gazelor prin conductă. Nu s-a ştiut din capul locului de ce proceduri şi ce hârtii va fi nevoie atunci când s-a anunțat că pornim gazul?
Victor Parlicov: „Eu am mai spus-o, şi o mai spun o dată: în opinia mea, tot ce se întâmplă în jurul gazoductului Iaşi-Ungheni începând cu modul de luare a deciziei privind construcția acestui gazoduct, mie mi se pare nu e altceva decât piar politic.
Vreau să vă spun că cu ANRE pe tema gazoductului nimeni nu s-a consultat. Neoficial, atunci când s-a vorbit, eu le-am expus poziția că vor fi o mulțime de riscuri și o mulțime de probleme pe care gazoductul nu le va putea rezolva din punct de vedere tehnic. Și acum toate riscurile se materializează.
Pur și simplu asistăm la faptul că factorul politic a luat anumite decizii fără a se consulta cu experții care există aici la noi (nu neapărat de peste hotare, nu trebuie să plecăm în sectorul nonguvernamental, deși ar fi bine să se consulte cu ei), dar s-a luat o decizie fără a consulta elementar specialiștii de la Agenția de profit și acum asistăm la faptul că riscurile respective se materializează. Nu era clar din start că volumele mici care vor fi destinate regiunii Ungheni (pentru că, tehnic, până acolo doar poți livra, doar până în regiunea Ungheni) nu era clar că datorită acestor volume mici tariful de transport ar putea fi foarte mare? Era clar de la bun început. Dacă ne întrebau pe noi, le spuneam din start, din capul locului. Nu era clar că fără stații de compresoare nu va fi tehnic posibil lucrul în paralel al acestor două sisteme și va trebui de izolat zone întregi? Era clar din start. Deci, multe lucruri puteau fi evitate, însă s-a mers așa cum s-a mers.”
Europa Liberă: Totuși nu e numai piar politic această conductă pentru că cel puţin poate fi pipăită. Iată însă că şi eurodeputatul român Siegfried Mureșan a atras atenţia printr-un comunicat asupra întârzierilor la începerea livrărilor de gaze prin Gazoductul Iași-Ungheni. Comisia Europeană a confirmat, într-un răspuns la o întrebare scrisă a deputatului european, că nu au fost semnate încă toate contractele care ar permite livrarea de gaze și nici nu se știe când se va întâmpla acest lucru. Deci e o problemă care nu se reduce doar la perimetrul Chișinăului, să spunem așa, Dvs. cum vedeţi sau citiţi acest demers al eurodeputatului şi ce urmări poate avea?
Victor Parlicov: „Eu îl citesc ca ceva firesc, întrucât Comisia Europeană a alocat bani pentru acest lucru, chiar dacă nu au fost prea mulți, dar totuși 7 milioane de dolari pentru Republica Moldova sunt ceva bani. Plus, și partea românească a făcut investiții și atunci este firesc interesul eurodeputatului să vadă ce s-a întâmplat. Care de fapt este efectul. Eu vreau să vă spun cum îmi imaginez eu că s-a luat decizia și cum a fost dialogul inițial între autoritățile de la noi și cele europene vizavi de acest gazoduct și înțeleg de ce acum (cel puțin așa mi se pare mie) vin frustrările din Bruxelles. Eu am să încerc să reprezint într-o formă mai populară. Foarte simplu poate fi reprezentat dialogul în felul următor:
„- Stimați moldoveni, de ce aveți nevoie voi?
- De securitatea energetică.
- Bine. Ce însemnă securitatea energetică pentru voi?
- Vrem să fie construit gazoductul Iași-Ungheni.
- Bine. cât costă?
- 20 milioane cu tot cu partea română.
- Foarte bine. Alocăm banii, construiți-vă și să vedem cum asigurați securitatea energetică.”
Cam așa îmi imaginez eu în linii mari că a avut loc dialogul. Nu trebuie cei de la Bruxelles să calculeze unde e Ungheniul, unde e Iașul, care sunt capacitățile țevilor pe partea română, pe partea noastră, asigură, nu asigură, rezolvă, nu rezolvă securitatea energetică asta? Asta era tema pe acasă pe care trebuia să o facem noi.
În momentul în care românii au făcut-o, ei au făcut ceea ce noi am rugat, ei au dat banii și acum rezultate nu văd. Este și firesc că ei sunt frustrați, deranjați, pentru că ei au alocat pentru ceva care nu funcționează. Mai mult ca atât, a fost pusă la bătaie și reputația eurocomisarului Gunther Oettinger: de două ori a fost aici și a tăiat ba panglici, ba a pus pietre de temelii și până acum chestia asta nu funcționează. Şi eu, în locul lor, aș fi deranjat dacă m-ar utiliza niște politicieni dintr-o țară atât de micuță pe post de piarist pentru guvernarea sa.”
