Cu ocazia apropiatei aniversări a celor 25 de ani de independență a Republicii Moldova, postul de radio Europa Liberă derulează de câteva luni un proiect special, „Moldova un sfert de secol”. Este un proiect multimedia, care il puteți găsi integral, sub sigla EL Special, pe site-ul nostru la europalibera.org. Cum e vazută această independență de la Berlin? Un interviu cu Anneli Ute Gabanyi, profesor de științe politice în Germania, cunoscătoare de excepție a ceea ce s-a întâmplat în Moldova și în Europa în anii “90.
Europa Liberă: În ajunul celor 25 de ani de independenţă vă întreb dacă Moldova a ajuns pe drumul spre democraţie, libertate, aşa cum sperau mulţi cetăţeni atunci, în 1991, cu un sfert de secol în urmă, când se proclama independenţa faţă de Uniunea Sovietică?
Anneli Ute Gabanyi: „Speranţa a existat şi eu nu am pierdut speranţa, deşi drumul mi se pare că a fost mai greu decât ne-am imaginat cu toţii. Motivele, de fapt, se găsesc chiar în începuturile existenţei independente a statului moldovenesc. Cred că două sau poate chiar trei cauze au determinat acest drum foarte anevoios şi stâncos, ca să spun aşa. În primul rând, faptul că s-a pornit, ca să nu spun că a izbucnit, pentru că a fost pornit conflictul separatist pe teritoriul Republicii Moldova, care abia îşi declarase suveranitatea, nu independenţa.”
Europa Liberă: Pentru că regiunea transnistreană şi-a proclamat independenţa înaintea Republicii Moldova.
Anneli Ute Gabanyi: „Exact. Şi s-a proclamat, atenţie!, republică sovietică autonomă şi cu secera şi ciocanul în stemă. Aceasta arată foarte clar în ce direcţie se mergea de pe atunci. Şi noi ştim chiar din declaraţiile liderilor transnistreni cum au fost susţinuţi de cadre înalte ale Uniunii Sovietice, începând cu domnul Krucikov, şeful KGB, şi cu înalte cadre militare, de la început până în timpul şi după războiul care a izbucnit în 1992 între Chişinău şi Tiraspol. Acest lucrul este unul dintre cauzele care au determinat acest drum şi de aceasta se vede foarte clar că aceste conflicte au fost detonate în acelaşi timp nu numai în Moldova, dar şi în Georgia, şi între Armenia şi Azerbaidjan pentru a lega aceste state mai strâns de Uniunea Sovietică, respectiv, de Rusia şi, mai ales, de a preveni independenţa lor totală.”
Europa Liberă: Dar despre această confruntare atât cu separatiştii din stânga Nistrului, dar şi tensiunile din relaţia cu Moscova, dar şi despre această opţiune pro-occidentală a Moldovei venită după mulţi ani în care guvernările de la Chişinău au pendulat periculos între Est şi Vest se vorbeşte mult. Guvernanţii se referă la aceste greutăţi întâmpinate de Moldova pe drumul spre consolidarea acestei independenţe, spunând că nu e atât de uşor, dar cetăţenii simpli zic că sunt de vină cei din vârful puterii.
Anneli Ute Gabanyi: „Întrebarea cine este de vină de asemenea este pusă şi câteodată şi răspunsurile sunt manipulate, în sensul că, de fapt, numai conducătorii noştri sunt de vină, pentru că nu au avut un ţel în faţă. Dar dovezile şi sursele pe care le posed eu arată că Moldova a dorit, ca şi Republicile Baltice, la început să meargă pe drumul independenţei totale şi să meargă în direcţia Vest. Numai că, spre deosebire de cele trei Republici Baltice, care au găsit foarte devreme sprijinul nu al întregului Occident, dar al Statelor Baltice occidentale, Republica Moldova nu a găsit acest sprijin la occidentali, dar dimpotrivă, occidentalii şi nu în ultimul rând chiar Statele Unite ale Americii au fost de părere că trebuiau să-şi însuşească explicaţia sovieticilor care vedeau într-o eventuală separare a Moldovei de către Uniunea Sovietică după modelul şi exact ca şi balticii cel mai mare pericol pentru Uniunea Sovietică. De ce? Pentru că, în cazul Moldovei, ar fi urmat, cel puţin aşa credeau sovieticii, unificarea Moldovei cu un stat din afara Uniunii Sovietice – România.
Deci, chiar şi americanii, şi avem citate atât din gura preşedintelui de atunci, George Bush tatăl, cât şi din gura, de exemplu, a ministrului american de atunci James Baker, care a spus foarte clar, de exemplu, când a vizitat Moldova în februarie 1992: „Noi vrem să vedem Republica Moldova ca fiind un membru al CSI”. Se ştie, de asemenea, dintr-o publicaţie a fostului preşedinte Mircea Snegur, care a relatat cum în decembrie 1991, chiar în ziua întâlnirii fostelor republici sovietice la Alma-Ata în 21 decembrie, cum reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional le-au spus moldovenilor că vor primi credite, și era mare nevoie de susţinere financiară atunci pentru guvernul de la Chişinău, că ei vor primi ajutoare financiare din partea acestor două instituţii numai în cazul în care vor semna tratatul de la Alma-Ata. Şi atunci Snegur a semnat.
Dar, în acelaşi timp, nici Moldova, nici Ucraina, de exemplu, nu s-au raliat Tratatului de securitate colectivă, adică tratatul militar al CSI. Deci, încă se vede foarte clar unde credea că poate să meargă Republica Moldova, dar nu a fost lăsată chiar şi de occidentali…”
Europa Liberă: Dar vă întrebam, de-a lungul vremii Moldova totuşi a balansat între Occident şi Federaţia Rusă. E explicabilă această poziţie pe care a adoptat-o statul?
Anneli Ute Gabanyi: „Dacă ne gândim că acest stat mic şi confruntat cu atâtea greutăţi economice, să nu uităm faptul că, colaborarea între republicile sovietice şi centrul de la Moscova au fost reglate în aşa fel, încât să existe o dependenţă totală. Erau nişte economii monopolizante şi monopolizate, care erau atât de strâns legate între ele exact pentru a îngreuna ieşirea din Uniunea Sovietică. Deci, în această vreme, când vă amintiţi că situaţia economică a devenit tot mai dezastruoasă, nici conducerea nu mai ştia încotro să o ia, mai ales că în acea conducere nu erau numai oameni care s-au născut după 1991, ci erau oameni care aveau şi ei trecutul lor sovietic mai mult sau mai puţin transparent, erau oameni care aveau, eventual, interese economice de asemenea avuabile sau nu. Şi legătura în cazul anumitor oligarhi era clară de pe atunci. Deci, nu este aşa de simplu să mergi pe un drum foarte drept într-o situaţie în care disperarea şi interesele puteau să te tragă într-o parte sau cealaltă.”
Europa Liberă: Dar după 25 de ani s-a ajuns, dacă e să credem sondajelor de opinie, ca populaţia să se împartă, aproape identic, între cei care vor ca Moldova să meargă pe calea eurointegrării şi cei care vor ca Moldova să adâncească şi mai mult relaţia cu Federaţia Rusă. Un stat dezbinat la ce ar putea să se aştepte?
Anneli Ute Gabanyi: „Situaţia era de aşteptat să evolueze în acest sens. De ce? Timpul lucrează împotriva Republicii Moldova şi lucrează în interesul Rusiei şi în favoarea Transnistriei, pentru că această statalitate nedeclarată a Transnistriei a fost fortificată tot mai mult, bineînţeles, cu ajutorul Rusiei economic şi nu numai.
Iar în Republica Moldova decepţia a crescut la fel în această perioadă, decepţia cu politicienii proprii, care, pornind de fiecare dată cu nişte slogane pro-europene etc., până la urmă, s-au dovedit că, totuşi, nu au fost la înălţimea promisiunilor cu care au pornit în alegeri.
În al doilea rând, o decepţie şi cu Occidentul, o decepţie şi cu reprezentanţii Uniunii Europene, care sunt văzuţi tot mai mult ca sprijinitori ai unor politicieni moldoveni, care, până la urmă, reiese că au fost corupţi, că au fost neserioşi ş.a.m.d. Incertitudinea pe care o simt oamenii din Republica Moldova nu în ultimul rând şi faţă de evenimentele din Ucraina, care arată că Occidentul este uneori destul de neputincios în a rezolva acum noul conflict pe cale de îngheţare, care se conturează în Ucraina. Iar teama de Rusia este un al doilea fenomen care se accentuează de când a început criza din Ucraina.”
Europa Liberă: Dumneavoastră credeţi că se vor face presiuni asupra autorităţilor de la Chişinău să cedeze în faţa Tiraspolului, de exemplu, pentru a se găsi cu orice preţ o variantă de soluţionare a acestei probleme transnistrene?
Anneli Ute Gabanyi: „Aceste presiuni noi le vedem, tot timpul. Însă, în momentul în care susţinerea Occidentului pentru Republica Moldova şi pentru o dreaptă soluţionare a conflictului pare a depinde tot mai mult de acceptarea de către guvernul de la Chişinău a unor cerinţe fie ale transnistrenilor direct, fie indirect prin gura celor de la Moscova, se pare că, de asemenea, la un moment dat, moldovenii ar putea să cedeze, dacă sunt luaţi în cleşte din două părţi.”
Europa Liberă: Dar cetăţenii Republicii Moldova pot face presiuni asupra autorităţilor statului ca să fie rezolvate problemele pe interior aşa cum îşi doresc cetăţenii acestui stat?
Anneli Ute Gabanyi: „Da. Cred că în momentul în care oamenii îşi vor da seama ce important este ca în aceste momente să-şi aleagă conductorii care trebuie, să fie atenţi cui dau votul lor, cui dau încrederea lor, să se informeze din presă, să fie atenţi la comportamentul şi al societăţii civile. Dacă ne gândim la demonstraţiile care au avut loc, când nişte forţe aparent foarte dispersate la un moment dat au demonstrat împreună sau cel puţin alături una de cealaltă, ştiu că este foarte greu, chiar şi pentru noi, analiştii, câteodată să vedem cine ce hram poartă. Însă societatea civilă ar trebui să fie şi ea foarte clar orientată şi clar definită şi definibilă pentru omul de rând.”
Europa Liberă: Cine a îngenuncheat Republica Moldova: inamicul din interior sau cel din afară?
Anneli Ute Gabanyi: „Cred că inamicul din interior. Pentru că, până la urmă, ne dăm seama cu toţii că este foarte greu de spus cine ce urmăreşte, care partid are realmente interes ca Republica Moldova să avanseze clar către Occident. Pe de altă parte, trebuie să spun că şi Occidentul are datoria să dea o perspectivă clară oamenilor de rând din Republica Moldova. Pentru că o perspectivă neclară, o perspectivă care nu arată că există luminiţa dorită la capătul tunelului nu poate câştiga oamenii pentru această variantă europeană a hotărârilor politice de bază pe care trebuie să le ia atât cetăţenii, cât şi clasa politică din Republica Moldova. Dacă pe de o parte, ţi se spune: „Dacă basculaţi către Est, veţi avea tot felul de avantaje”, deşi ni se par neclare avantajele unei basculări către Rusia, în momentul în care Rusia este în criză economică, pe de altă parte, însă, perspectiva unei aderări sau, cel puţin, cum spuneam, perspectiva unei perspective a unei aderări la Uniunea Europeană, la Occident devine tot mai neclară, tot mai neprecisă, mă întreb cât timp oamenii vor mai spera în această variantă. Şi tabăra celor care mai doresc să meargă Republica Moldova către Occident devine, totuşi, mai mică, pentru că oamenii nu îşi mai permit să spere.”
Europa Liberă: La ceas aniversar ce îi doriţi Republicii Moldova? Sau ce le doriţi cetăţenilor acestui stat, acelor care au rămas, dar şi celor care au plecat din ţară?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu mi-aş dori ca aceşti oameni să nu piardă speranţa. Şi mi-aş dori ca această speranţă să nu fie înşelată de către Occident. De ambele părţi iluziile ar trebui să dispară. Nu există o viaţă perfect democratică în care toţi cetăţenii sunt fericiţi, bogaţi şi cu stea în frunte. Pe de altă parte, nici Occidentul să nu ceară atât politicienilor, cât şi oamenilor de rând din Moldova să stârpească corupţia sută la sută, pentru că nu este stârpită nici în Occident şi nici în fostele ţări comuniste care au devenit membre ale Uniunii Europene şi NATO. Adică, să devenim mai realişti şi să ne gândim la interesele majore care există şi dintr-o parte, şi din cealaltă.
După umila mea părere, este în interesul major al Occidentului ca Republica Moldova să devină parte a Occidentului şi este în interesul major al oamenilor de rând din Republica Moldova să devină parte a unei sfere de valori şi de interese comune. Eu, personal, mi-aş dori foarte mult acest lucru şi le-aș dori şi lor acest lucru.”
