Regiunea transnistreană a marcat aniversarea a 10 ani de la referendumul din 2006, în cadrul căruia peste 97 la sută dintre locuitorii regiunii s-au pronunțat pentru alipirea la Rusia. În majoritatea localităților din regiunea transnistreană au avut loc festivități în cadrul programului numit „Împreună cu Rusia”. Acesta a inclus discursuri ale liderilor regiunii, concerte și iarmaroace. Acum două săptămâni Evgheni Șevciuk a semnat un decret cu privire la alinierea legislației la cea a rusească, în perspectiva alipirii la Federaţia Rusă. Cum s-a văzut la Moscova decretul semnat de Evgheni Șevciuk și de ce autoritățile ruse nu au reacționat oficial în niciun fel la el?
Dmitri Danilov: „Sincer să fiu, nici nu știu cum a fost primit la Moscova. De fapt, o reacție oficială, din câte știu eu, până în acest moment nu există. Și lucrul acesta în sine arată destul de ciudat, surprinzător. Pentru că subiectul este foarte serios.
Pe de o parte, Moscova este într-o situație destul de complicată din perspectiva poziției oficiale în problematica moldo-transnistreană, a reglementării și a negocierilor. Pe de altă parte, dacă este o surpriză pentru Moscova – lucru pe care eu nu prea l-aș crede – atunci situația ridică, din nou, semne mari de întrebare. Poate că este vorba despre exact acea independență a Transnistriei despre care s-a tot vorbit atât de mult. Independență între ghilimele, bineînțeles. Cam asta este prima reacție.
O altă reacție ține de faptul că este vorba despre decretul președintelui în funcție, dar în același timp acesta a fost semnat în condițiile unui început de campanie electorală. Și în acest punct lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Nu este deloc o evidență că pozițiile actualului președinte în calitate de candidat pentru un nou termen sunt suficient de puternice acum în Transnistria și că acesta poate conta pe un nou mandat. Dacă așa stau lucrurile, atunci apar noi reguli de joc destul de evidente, pre-electorale, în care sunt aruncate toate forțele și se riscă la maxim.
În primul rând, un pas atât de hotărât din partea lui Șevciuk îi poate consolida susținerea în societatea transnistreană și poate chiar în rândul clasei politice. Pe de altă parte s-ar putea ca, din contra, în situația dată acest exces de curaj să se explice prin faptul că președintele nu are ce pierde. Și în acest caz pasul se explică, parte să fie unul argumentat.
Întrebarea este alta – în ce măsură este o poziție care chiar a fost coordonată cu Moscova? În ce măsură asta se înscrie nu doar în linia politică a Rusiei, dar și în contextul economic? Pentru că este evident că realizarea decretului cu privire la trecerea Transnistriei la legislația rusă și denunțarea tuturor documentelor adoptate anterior care contravin acestei legislații va genera și anumite prejudicii, în primul rând în plan economic. Și nu este clar cine va compensa aceste prejudicii și nu este clar în ce măsură Moscova este gata în situația de față să-și asume aceste lucruri.
Aceste întrebări, din punctul meu de vedere, rămân în acest moment fără răspuns. Mie mi se pare că intriga se păstrează, cel puțin este foarte posibil că o astfel de incertitudine se va păstra până la începutul alegerilor, pentru ca ulterior noua configurație politică din Transnistria să permită o determinare mai clară a pozițiilor.
Eu interpretez acest pas ca pe o bilă de testare foarte serioasă și dură care este capabilă să spargă tot raportul de forțe și tot jocul în jurul reglementării transnistrene.”
Europa Liberă: „Wall Street Journal” scria recent că Rusia ar putea provoca o criză artificială în Republica Moldova, folosindu-se de regiunea transnistreană. Acest argument al „voinței poporului” a fost folosit masiv în episodul Crimeea. Și acum faptul că se pune un accent atât de mare pe voința poporului în cadrul referendumului din Transnistria duce cu gândul la scenariul din Crimeea…
Dmitri Danilov: „Dacă veți citi articolul meu din publicația „Europa modernă”, scris anul trecut, veți vedea că am spus foarte sincer încă de pe atunci că Putin în această situație și-a demonstrat capacitatea de a schimba regulile jocului, dacă jocul nu-i convine. Acest lucru făcut o dată, o evoluție similară nu mai poate fi exclusă nici pe viitor în raport cu alte evenimente și subiecte internaționale.”
Europa Liberă: În ce raport de forțe sau de circumstanțe Kremlinul ar putea gândi să folosească cărțile de joc pe care acum Șevciuk i le-a pus la dispoziție prin decretul său?
Dmitri Danilov: „Greu de spus. Pur și simplu eu nu cred că în acest caz subiectul Transnistriei este o temă și o direcție independentă pentru Kremlin. Problema probabil este analizată într-un context mai amplu, inclusiv geopolitic, în contextul crizei ucrainene. Și nu doar a crizei ucrainene ca o criză în Ucraina, ci și a crizei ucrainene ca sistem de securitate. Și în acest context cartea transnistreană poate fi ușor pusă în jocul din jurul reglementării din Ucraina pentru a demonstra partenerilor occidentali, poate chiar Moldovei, care ar putea fi o posibilă evoluție a evenimentelor pe viitor, sau cel puțin a arăta că o astfel de variantă nu este deloc exclusă. Acest lucru, din punctul meu de vedere, lărgește spectrul politic al evoluției conflictului transnistrean.
Dacă nu este o improvizație, atunci această evoluție ar trebui să pună pe gânduri și partenerii. Dacă partenerii Federației Ruse nu sunt dispuși să înțeleagă destul de bine Moscova și să fie receptivi în a exercita presiuni adecvate asupra Ucrainei pentru ca aceasta să meargă pe calea deescaladării, dacă nu vor să ridice sancțiunile impuse Rusiei - și temele legate de tensiunile din relațiile ruso-occidentale pot fi continuate – atunci Rusia poate spune mai răspicat că nu are altă alegere și este nevoită să meargă pe calea pe care a indicat-o acum. Cam așa. Eu cred că în acest caz mai rău nu va fi, dar este o modalitate, indirectă, de a demonstra o politică de ofensivă din partea Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: În context, ce rol joacă faptul că în ultimele luni au avut loc zeci de exerciții ale Grupului operativ de trupe ruse în Transnistria? Sunt pur și simplu exerciții sau, iarăși, este vorba despre „demonstrarea mușchilor” și a unei poziții ofensive?
Dmitri Danilov: „Nu aș exagera aici. După cum înțelegeți, descurajarea reciprocă, în termeni geopolitici, nu poate avea loc doar dintr-o singură parte, este întotdeauna reciprocă. În acest caz este vorba exact despre faptul că actuala logică a relațiilor este descrisă prin acest termen de „descurajare reciprocă”, inclusiv militaro-politică. Este vorba în acest caz despre lucruri simple și comprehensibile pentru militari – despre anumite antrenamente într-un potențial teatru al acțiunilor militare.
Dacă au loc exerciții serioase în România, dacă este vorba despre încercările unor state – România și Turcia – de a amplifica prezența NATO în regiunea Mării Negre, dacă este vorba despre exerciții pe teritoriul Republicii Moldova în locații nu foarte îndepărtate de Zona de securitate cu Transnistria, atunci astfel de lucruri este puțin probabil să rămână fără atenție. De fapt, este un proces absolut normal. Altceva este în ce măsură aceste lucruri sunt transparente și se înscriu în dorința de a nu admite o nouă escaladare a conflictului. Aici este deja o altă întrebare.
În acest caz este absolut evident - și din partea Moscovei au fost date anumite semnale, în primul rând președinției germane a OSCE – că pe fundalul conflictului din Ucraina nu trebuie să uităm de existența altor conflicte care ar putea la modul cardinal schimba situația. Și în primul rând este vorba despre conflictul transnistrean. Și faptul că Germania și Rusia au găsit aici o înțelegere comună și au deblocat procesul de negocieri în formatul 5+2 este o demonstrație a succesului unei astfel de abordări.
Eu nu cred că este vorba despre încercarea Moscovei de a camufla alte intenții și planuri politice – e o variantă prea complicată. Este puțin probabil ca Moscova ar fi depus atâtea eforturi politice și politico-diplomatice pentru a obține un rezultat pe dimensiunea formatului 5+2, împreună cu președinția germană a OSCE. I-ar fi fost suficient să adopte o poziție pasivă, atâta cât să nu fie acuzată de escaladarea tensiunilor. O poziție în expectativă ar fi fost optimă într-un astfel de caz. Dar Moscova și-a manifestat interesul anume de a continua negocierile.
Este posibil ca actuala „bilă de testare” de care am spus mai sus să vorbească nu despre faptul că Moscova ar vrea să se miște în direcția unii scenariu „Crimeea” în raport cu Transnistria, ci, din contra, că ar fi un fel de „piatră aruncată în baltă”, pentru a genera valuri și a sparge liniștea acestei bălți, pentru a putea mai apoi căuta noi soluții. Și nu doar în domeniul reglementării transnistrene, dar și pe alte direcții. Pentru că, după cum am spus, aceste teme sunt interconectate. Din punctul de vedere al Federaţiei Ruse, nu este vorba nu atât despre relațiile cu Transnistria și Moldova, cât despre relațiile ruso-europene, criza ucraineană, un context mai amplu al relațiilor cu capitalele europene într-o perioadă care pentru multe dintre aceste capitale este una preelectorală, în primul rând în Germania.”
Europa Liberă: Apropo despre negocierile pe Transnistria în formatul 5+2, vedeți posibilitatea vreunui progres, a unei evoluții în perioada următoare, având în vedere că și la Tiraspol, și la Chişinău sunt alegeri? Care sunt perspectivele acestui proces?
Dmitri Danilov: „Nu cred că până la alegeri este posibil vreun progres. Pentru a avea un progres trebuie mai întâi să se determine destinatarii politicii, factorii de la putere, trebuie să se așeze noua configurație a forțelor politice și a intențiilor și motivațiilor politice. Iată de ce în viitorul apropiat nu se va face nimic.
Dar cel mai important este că procesul nu a fost lăsat să moară și, în al doilea rând, reluarea acestui dialog a permis să fie create elemente care cât-decât să țină sub control o posibilă escaladare a evenimentelor. Iar în al treilea rând, deciziile care au fost adoptate, acel non-paper al Rusiei care a stat la baza relansării rundei de negocieri, conțin lucruri destul de constructive referitoare la obligațiile de îndeplinire a deciziilor adoptate. Și acest lucru mi se pare foarte important.”
