Nivelul egalității dintre femei și bărbați nu s-a îmbunătățit pe parcursul anului 2017, arată Indicele egalității de gen, un studiu anual care măsoară nivelul egalității de gen în câteva domenii cheie: sănătate, piața muncii, politică, accesul la resurse, percepții și stereotipuri. Datele prezentate azi arată că în toate aceste domenii nivelul de egalitate este departe de cota de 100%, spre care tind militanții pentru drepturile omului.
Opt din zece bărbați se declara convinși că anume ei trebuie să lucreze și să întrețină familia, iar șase din ei sunt de părere că femeile trebuie să stea acasă și să aibă grijă de gospodărie. Aceste opțiuni le atestă o recentă cercetare a Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, care arată, în tălmăcirea autorilor, că stereotipurile privind rolul femeii și al bărbatului în societate încă mai stau în capul mesei.
Indicele egalității de gen surprinde o tendință de acutizare a acestor percepții și inegalități, spune Rodica Ivașcu, coordonatoare de programe în cadrul centrului. Ea atrage atenția că stereotipurile de gen adâncesc în continuare diferențele, deși la nivel de autorități se discută că tendința ar fi una inversă:
„Percepțiile populației vizavi de rolurile de gen în societate s-au înrăutățit considerabil, bărbații având un nivel de stereotipizare mai accentuat decât femeile. Iar reformele esențiale ce ar contribui la depășirea mai rapidă a acestor diferențe pronunțate de gen în domeniul sănătății, piața muncii, accesul la resurse și educație, întârzie să fie implementate de autorități.”
Indicele egalității de gen este calculat din 2015 pe o scară de la 0 la 100, cota maximă însemnând o egalitate de gen absolută. Astfel, accesul la resurse obține un scor de 79 de puncte, accesul pe piața muncii - 64 de puncte, iar domeniul educației înregistrează 53 de puncte.
Referindu-se la aceste date, Rodica Ivașcu a explicat că tendințele nu sunt deloc îmbucurătoare pentru că în continuare sunt angajatori care avantajează bărbații la angajare și plătesc mai bine, chiar și dacă prestează aceleași munci. Datele Biroului Național de Statistică arată că pentru a primi un salariu anual echivalent cu cel ridicat de un bărbat, o femeie ar trebui să lucreze cu 52 de zile mai mult.
În același timp, femeile continuă să fie subreprezentate în parlament, consilii raionale și primării. Alina Andronache, consultantă în cadrul Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, notează că deși a fost obținută obligativitatea partidelor de a asigura prezența femeilor la un nivel de 40% în rândul candidaților, trecerea la noul sistem de vot anulează această reușită, care nici nu a ajuns să fie pusă în practică:
„Dacă ar fi în interesul politicienilor de a susține femeile în politică, atunci nu ajungem la schimbarea sistemului electoral în unul mixt, care deja este demonstrat că defavorizează femeile. Acel efort considerabil făcut în ultimii cinci, șase ani de a promova legea 71 și acele cote pe listele electorale care ajută de a avea mai multe femei în parlament, am văzut că uite s-a uitat și nici n-am ajuns să implementăm acest lucru.”
Activiștii sunt de părere că acutizarea stereotipurilor despre rolul tradițional al femeii în societate o îndepărtează și mai mult de șansa de a fi aleasă în structurile de luare a deciziilor. Membrul Consiliului pentru Egalitate, Andrei Brighidin, spune că uneori inegalitățile sunt promovate chiar de școală și ulterior se regăsesc în politicile publice:
„În școli încă mai avem segregarea fetelor și băieților. Să zice, educația tehnologică, fetele trebuie să se ocupe cu țesutul, împletitul iar bărbații cu prelucrarea lemnului. Acest lucru este menținut ulterior în documentele de politici, avem prevederi care oferă supra protecție femeilor și în consecință dezavantajează revenirea femeilor în câmpul muncii după ce au îngrijit de copil și totodată, ca efect, la calcularea pensiei de exemplu, determină o pensie mai mică a femeii în comparație cu bărbatul.”
Discriminarea pe criteriul de gen este una din cele mai frecvente constatări în cazurile pe care le examinează Consiliul pentru Egalitate. Tendința îngrijorătoare pe care o remarcă activiștii este instigarea la discriminare venită dinspre aleși ai poporului de la diferite niveluri de autoritate, care nu ezită să facă uz de unele prejudecăți înrădăcinate în societate. Activiștii propun câteva soluții care ar diminua inegalitățile din societate, și anume să se asigure disponibilitatea creșelor, transparența informațiilor ce vizează remunerarea și să fie fortificat rolul instituțiilor care veghează asigurarea egalității.
