În 4 octombrie, purtătoarea de cuvânt a Kremlinului, Maria Zaharova, a respins în bloc acuzațiile occidentale aduse Rusiei în urma a tot felul de operațiuni ilegale, de la atacuri cibernetice la încercarea de asasinare în Anglia a unui fost agent dublu: «Un amestec drăcesc de parfumuri» a spus ea («Aдская парфюмерная смесь », «drăcesc» sau «infernal», de la Aд, Iadul nostru).
Formula a surprins neplăcut prin cinismul aluziei la flaconul de parfum în care cei doi presupuși asasini ruși transportaseră substanța folosită în atacul eșuat asupra lui Serghei Skripal,
dar care a dus totuși la moartea unei persoane inocente care atinsese flaconul aruncat de asasini.
Cinism deplasat, venind din partea unei țări care n-a fost niciodată cunoscută prin calitatea parfumurilor sale și unde numele generic al parfumului a fost întotdeauna oдеколон (eau de Cologne, apă de colonie, trecut și în română: odicolon, de la orașul german Cologne, Köln).
„Mujicul rus are un miros cunoscut în Franţa drept «cuir de Russie», piele de Rusia”, scria Alexandre Dumas în jurnalul său de călătorie prin Rusia.
În 18 octombrie, vorbind la reuniunea anuală a clubului rusesc Valdai, la Soci, Putin a comparat afacerea Skripal, în care Rusia e acuzată, cu dispariția jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, în care e acuzată Arabia Saudită. Nu sunt dovezi nici într-un caz nici în celălalt, a spus în esență Putin.
Dovezile au început însă să apară, în ambele cazuri, dar atât Moscova cât și Riadul aplică aceeași strategie de negare până la capăt.
În cazul Rusiei, de altfel, lanțul de atacuri eșuate duse în Occident, de la încercarea de asasinare a lui Skripal până la ridicola tentativă, în aprilie, a patru agenți ai serviciilor militare de informații ruse GRU de a spiona o agenție internațională în Olanda, arată mai degrabă o persistență în eșec care nu poate fi acoperită decât prin negare și minciună permanentă.
S-ar putea spune chiar că seria de eșecuri și dezastre ale serviciilor ruse, în special faimoasele GRU ale armatei, durează de mai mulți ani, de la doborârea deasupra Ucrainei, în 2014, a avionului de pasageri din Malaezia.
Nici măcar intervenția în procesul electoral american din 2016 nu pare să fi adus vreun folos Kremlinului, mai ales în urma anunțului făcut sâmbătă de Trump că Statele Unite se vor retrage unilateral din tratatul cu Rusia privind forţele nucleare.
În fața acuzațiilor care însoțesc eșecurile repetate ale spionilor Kremlinului, Rusia oferă aroganță și sarcasm, precum în formula «amestec drăcesc de parfumuri», și se declară «încercuită» de dușmani, lucru preluat în Occident de acei intelectuali și persoane influente numiți „Putin-Versteher”, cei care „înțeleg” Rusia.
Acelor „Putin-Versteher” care insistă că trebuie să înțelegem umilința Rusiei încercuite ar trebui să le amintim anecdota povestită de scriitorul disident Vladimir Voinovici, care în anii 1980, exilat din URSS, se afla în Germania, unde a fost invitat la masă de un opulent bancher care lucra cu Moscova.
La cină, bancherul german i-a explicat lui Voinovici că trauma Rusiei trebuie înțeleasă. Biata Rusie, i-a spus compătimitor lui Voinovici bogatul neamț, a fost permanent invadată și încălecată de mongoli, litvani, polaci și francezi, ba chiar - cea mai îngrozitoare invazie - de germani. Așa că trebuie puțină înțelegere pentru Rusia, verstehen.
La care Voinovici nu s-a mai putut abține și a întrebat: „Atunci de ce a devenit așa mare?”
