Partidul Social-Democrat din România și-a accentuat în anii din urmă latura sa conservatoare, nu fiindcă ar suferi de o confuzie ideologică, ci mai degrabă fiindcă și-a conștientizat neputinața de a atrage electoratul de tânăr de stânga.
PSD a fost în ultimii aproape 30 de ani partidul nostalgicilor, al celor care s-au considerat nedeptățiți după căderea comunismului, al perdanților lungii tranziții autohtone, al celor care și-au pierdut locurile de muncă din marile întreprinderi privatizate pe nimic de guvernele post-decembriste, al celor care s-au grăbit să iasă la pensie după o lege care părea generoasă la începutul anilor ’90, dar care ulterior s-a dovedit păguboasă, pentru că veniturile asigurate de stat au rămas prea mici raportate la puterea de cumpărare.
Social-democrații români și-au conservat acest electorat nemulțumit, îmbătrânit între timp, și pe care s-au tot chinuit să-l facă dependent de ajutoarele de stat. „Socialismul cu față umană” pe care și-l dorea Ion Iliescu, primul lider al partidului imediat după căderea comunismului, s-a transformat treptat într-un populism cu ingredinte naționaliste și ortodoxiste.
PSD a ales această cale dezideologizată, rămânând însă în marea familie a socialiștilor europeni, care au știut permanent că social-democrații români n-au nicio legătură cu progresismul lor. Rarele critici ale socialiștilor europeni și nevoia lor de a avea cât mai multe partide surori în interior a încurajat indirect tendințele PSD.
Referendumul de redefinire a familiei, în sensul interzicerii prin Constituție pentru viitor a mariajului între persoanele de același sex, a fost doar momentul de vârf asumat deplin de liderii așa-ziși socialiști din România. Dar acest referendum se suprapunea peste relația tradițională a Bisericii Ortodoxe Române cu PSD.
Astfel, este elocventă fotografia făcută în acest weekend, în care premierul Viorica Dăncilă și vicepremierul Paul Stănescu îl flanchează pe Patriarhul Daniel, avându-i alături pe cei mai importanți clerici ai Bisercii. Dăncilă a explicat că a venit la liturghie cităm „să se roage pentru poporul român, pentru familie și pentru toți oamenii care au nevoie de gânduri bune”.
E un mesaj pentru electoratul PSD, format mai ales din persoane învârstă, care locuiesc în mediul rural, în orașe mici sau la periferia celor mari și se încadrează în trendul lansat de liderul partidului Liviu Dragnea împotriva multinaționalelor și băncilor străine din România.
Imediat după protestul dramatic din 10 august, când jandarmii au intrat în forță împotriva oamenilor pașnici, Dragnea a vorbit despre „ideologiile politice” ale companiilor străine care „lovesc instituțiile statului român”.
Șeful PSD încearcă să-i convingă pe oameni că ei nu sunt „beneficiarii finali ai bogățiilor țării”, un slogan vechi pe care îl scandau muncitorii în 1990 sub forma „nu ne vindem țara”, și pe care social-democrații români îl reciclează periodic.
Biserica, tradițiile și naționalismul economic sunt tot atâtea teme care ar putea fi convergente noului curent RoExit.
Nu există totuși o masă critică prin care să fie susținută ieșirea României din Uniunea Europeană, dar după cum arată ultimul Eurobarometru, pe fondul crizei politice nesfârșite, a crescut euroscepticismul.
În ultimul sondaj de tip Eurobarometru, făcut sub umbrela Parlamentului European și care tocmai a fost dat publicității, România a înregistrat în ultimele luni cea mai mare scădere, de zece procente: sprijinul pentru apartenența României la Uniunea Europeană era 59% în aprile și 49% în octombrie.
