Zilele trecute a fost pronunțată sentința în cazul lui Andrei Brăguță, tânărul care a murit în închisoare, acum aproape doi ani, în urma actelor de tortură, tratamentului inuman și degradant. În ce măsură, însă, au fost sau sunt eliminate și cauzele care au făcut posibilă o asemenea tragedie? Ce schimbări se impun cu necesitate? Tema convorbirii de astăzi cu avocatul asociației Promo-Lex, Vadim Vieru.
Europa Liberă: La sfârșitul săptămânii trecute, judecătoria municipiului Chișinău a pronunțat sentința în cazul lui Andrei Brăguță, victima unor acte de tortură, tratament inuman și degradant.
Știm despre condamnările pentru cei care se fac răspunzători într-un fel sau altul de moartea acestui om și știm că Avocații Promo-LEX vor ataca sentința cu apel. Aș vrea să vă întreb, însă, mai întâi, dacă s-ar fi ajuns – în opinia Dvs. – la sentința pronunțată vineri fără rezonanța uriașă pe care acest caz tragic a căpătat-o în societate?
Vadim Vieru: „Îmi este greu să spun dacă avea să fie o astfel de condamnare dacă nu era o rezonanță publică în societate pe acest caz. Dar având în vedere că, dacă ne amintim, aproape doi ani în urmă, după primele zile, în societate, cel puțin, erau foarte multe stereotipuri promovate chiar de Poliție... Probabil că în acest caz nu m-aș mira dacă sentința ar fi fost puțin diferită, dacă ar fi fost inclusiv și mai multe persoane achitate.”
Europa Liberă: Să reformulez. Pornind de la problemele de sistem dezvăluite de acest caz, cât de îndreptățit este să credem că au existat și există poate și alte cazuri de tortură, tratamente inumane și degradante, poate nu neapărat soldate cu moartea, dar care au rămas ferite de ochii lumii?
Vadim Vieru: „Ceea ce pot spune cu certitudine este că problemele de sistem, majoritatea problemelor de sistem pe care
Majoritatea problemelor de sistem pe care le-am constatat noi în acest caz există și în prezent ...
le-am constatat noi în acest caz ele există și în prezent. Noi le-am abordat încă în 2017, în decembrie, la ședința Comitetului ONU împotriva torturii. Comitetul atunci încă a solicitata Republicii Moldova ca până în decembrie 2018 să prezinte o raportare intermediară despre cum a rezolvat problemele de sistem constatate în cazul Brăguță, mă refer inclusiv la acele protocoale de care ar trebui să se conducă polițiștii atunci când interacționează cu persoane care au dizabilități mintale sau există o bănuială că au dizabilități mintale. Acel deadline a expirat încă în decembrie 2018.
În mai 2019, Comitetul a revenit cu o scrisoare de reamintire în adresa Guvernului ca să raporteze care sunt progresele pe rezolvarea acestor probleme sistemice. Dar cu certitudine spuneam că până în prezent ele încă există. Dar cel mai grav este
Subiecții care au participat în acest caz nu înțeleg pentru ce sunt ei condamnați și asta este cel mai grav ...
că subiecții, inclusiv în cazul lui Andrei, subiecții care au participat în acest caz, până în prezent, nu înțeleg pentru ce sunt ei condamnați și asta este cel mai grav. Într-o discuție înainte de anunțarea sentinței cu unul din acei trei polițiști care au participat în acea seară în izolatorul de detenție provizorie, el așa și mi-a pus întrebarea: „Eu până la urmă nu am înțeles, pentru ce sunt condamnat?”. Asta e foarte grav, pentru că ceea ce s-a petrecut cu Andrei Brăguță e perceput de sistem, de oamenii care lucrează în sistem ca ceva normal.”
Europa Liberă: Cele întâmplate cu Andrei Brăguță au avut cumva efectul de a preveni situațiile în care alți oameni să-i împărtășească soarta?
Vadim Vieru: „Eu cred că a avut efectul de a preveni. Este situație similară cu un caz pe care l-am avut în sistemul penitenciar. Deci, gardienii au aplicat tortura față de un deținut, au depășit limitele aplicării forței fizice și mijloacelor speciale, după care a ajuns să stea în sistemul penitenciar, dar până la urmă, ca și în acel caz, sistemul nu le-a explicat de ce ei au greșit, de ce ei trebuiau să aplice o lovitură doar, dar nu trei, așa cum au făcut ei. Ei au depășit aceste limite.
În acest caz, a avut un rol de prevenție cu siguranță, dar iarăși
Oamenii din sistem nu știu cum să se comporte în asemenea cazuri ...
revin la aceeași problemă, oamenii din sistem nu știu cum să se comporte în asemenea cazuri și ei continuă să presupună, într-un fel, în lipsa unor reglementări specifice, cum ar trebuie să se comporte cu astfel de oameni și de multe ori comit iarăși erori, care deja sunt comise din lipsa unei instruiri eficiente, din lipsa unei formări eficiente”.
Europa Liberă: Ce s-a făcut ca astfel de situații să nu se mai repede? Recentul raport despre situația privind prevenirea torturii, a relelor și degradantelor tratamente în 2018, prezentat de Consiliul pentru Prevenirea Torturii, constată că starea de lucruri sub acest aspect chiar s-a înrăutățit...
Vadim Vieru: „Sub aspect practic, imediat atunci, în 2017, toamna, Ministerul Justiției a început să formeze un grup de lucru ca să fie identificate și rezolvate problemele de sistem constatate în cazul lui Andrei, inclusiv legate de arestarea preventivă, legate de statutul centrului de medicină legală și alte situații, dar atunci noi am criticat inclusiv și această procedură, fiindcă a fost format acel grup de lucru doar din reprezentanți ai Guvernului, fără a include acolo reprezentanții societății civile, reprezentanții altor structuri interesate și până la urmă s-a ajuns la un proiect de lege care nu a fost parțial promovat și implementat în practică.
Europa Liberă: Revenind la ceea ce spuneați despre subiecții care nu înțeleg de fapt pentru ce s-a aplicat acest verdict în cazul Brăguță, Dvs cum vă explicația asta? Într-adevăr prin lipsa reglementărilor sau e vorba de ceva mai grav?
Vadim Vieru: „Este un cumul de situații foarte grave. Este vorba de stereotipurile pe care le avem în societate legate de persoanele cu dizabilități. Este vorba despre o problemă sistemică foarte gravă în domeniul instruirii poliției și nu doar în poliție, dar și
A fost un lanț de erori care s-au început inclusiv de la plasarea lui în Inspectoratul de Poliție Ciocana ...
în Procuratură, atunci când este vorba de interacțiunea cu astfel de persoane, inclusiv în instanțele de judecată. Ne amintim, atunci judecătorul justifica plasarea lui în arest ca să-l protejeze. A fost un lanț de erori care s-au început inclusiv de la plasarea lui în Inspectoratul de Poliție Ciocana.”
Europa Liberă: Vorbind de problemele grave de sistem, dezvăluite de acest caz, există până la urmă mecanism eficient de raportare a faptelor de tortură, de tratamente inumane și degradante. Din acest punct de vedere, cel puțin, pentru ca să se știe despre ce se întâmplă în închisori, s-a recurs, s-a creat un mecanism sau s-a pus la punct ceva în acest sens?
Vadim Vieru: „După aprilie 2009, a fost elaborat un sistem destul de bun, mă refer la prevederi legislative care sunt destul de clare și oferă soluții foarte bune, dar este iarăși o problemă de aplicabilitate practică. Avem inclusiv la nivel de profesioniști care ar trebui să raporteze aceste situații. Mă refer la polițiști, procurori, medici, avem și un ordin comun, elaborat de Procuratura Generală, care era în vigoare inclusiv la momentul reținerii și arestării domnului Brăguță și care a obligat funcționarii de stat care observau că cel puțin dumnealui are o leziune sau există bănuieli de tratamente inumane și degradante, erau obligați să raporteze acest caz la Procuratură; și observăm că chiar dacă acel ordin era foarte clar și prevedea proceduri foarte bune, ei n-au făcut uz de această situație. Ce ține de raportarea cazurilor de tortură de către cetățeni simpli, avem infracțiunea de tortură reglementată de Articolul 66 prin Cod Penal și tratamente inumane și degradante. Avem condamnări în R. Moldova, dar observăm că fenomenul încă există.”
Europa Liberă: Cum un deținut poate fi ferit de agresiunea și violența codeținuților, de exemplu?
Vadim Vieru: „În cazul specific al lui Andrei Brăguță, având în vedere că el inclusiv era agitat, erau anumite bănuieli foarte clare că dumnealui are o dizabilitate, în scopul protecției sale, odată ce a fost reținut, urma să fie plasat într-o celulă solitară, ca să nu interacționeze cu alți deținuți. Atunci seara, în acel izolator de detenție provizorie de pe str. Tighina acest lucru era posibil. Or, învinuirea, și noi am demonstrat că o persoană din celula unde a fost plasat domnul Bărguță, a solicitat să iasă, să părăsească, să meargă în altă celulă, unde a fost plasat solitar, iar domnul Brăguță a fost plasat cu acei deținuți, unde deja a avut loc ce a avut loc. Era foarte simplu, până la stabilirea tuturor circumstanțelor, acordarea asistenței medicale specializate, urma să fie plasat singur.”
Europa Liberă: Ce așteptări de schimbare sunt, totuși realiste în sistemul penitenciar, de exemplu, în situația în care pușcăriile sunt vechi, supraaglomerate, iar problema lipsei de personal pare să ia proporții alarmante?
Vadim Vieru: „Eu am foarte multe așteptări în acest caz, ca și societatea de fapt. Le-aș diviza în două direcții. Prima direcție, ca și avocat, eu vreau ca în acest caz să se facă justiție completă, și familia, și societatea să fie mulțumită de sentința pe care o va da instanța de judecată, care să nu fie luată cumva sub presiunea publică, dar să fie bazată pe aplicarea corectă a legii.
Or, nu credem că pentru astfel de fapte este bine și poate fi considerat că e justiție atunci când aplici pedepse cu suspendare și un deținut căruia i-a fost aplicată o astfel de pedeapsă cu suspendare spune că „instanța a constatat că nu sunt vinovat, nu sunt reținut, nu-s arestat, merg acasă”, ceea ce arată că ei nu înțeleg de fapt care este scopul pedepsei și nu înțeleg de fapt că totuși, până la urmă, au fost pedepsiți.
Asta este prima direcție; a doua direcție, cea mai importantă, din perspectiva mea de reprezentant al Asociației Promo-Lex, este că
Vrem ca acest caz să nu se mai repete și problemele să fie rezolvate și cu adevărat...
vrem ca acest caz să nu se mai repete și problemele să fie rezolvate și cu adevărat, după cum ați menționat, există multe probleme, inclusiv și în sistemul medical penitenciar, acest caz le-a arătat foarte bine, pentru că el, până la urmă, a decedat în sistemul medical.
Avem în sistemul medical probleme legate de resurse umane, este o criză foarte mare de moment, de resurse umane în sistemul penitenciar, în mod special de specialiști-medici și nu este exclus că în următorii ani, pur și simplu, nu va avea cine să trateze deținuții din sistemul penitenciar. Dacă nu se vor lua pași concreți și se vor face doar declarații că anumite sisteme medicale, care se doresc să fie preluate din alte state, nu prea sunt compatibile cu sisteme noastre.”
