Armand Goșu: „Au fost spectaculoase evoluțiile din acest an în relația dintre București și Chișinău. S-a petrecut un sfârșit, un sfârșit de epocă, epoca lui Plahotniuc. A urmat o stare de câteva luni de relativă confuzie, iar, foarte recent, pare să se confirme - a trebuit să mai așteptăm ceva timp - o nouă direcție de politică externă, o nouă abordare în relația București-Chișinău. Aceste modificări, această dinamică a politicii externe a Bucureștiului în relația cu Chișinăul a survenit în primul rând ca o urmare a evoluțiilor politice din cele două țări. La Chișinău, în primăvară, la începutul anului, au avut loc alegeri parlamentare, a avut loc o complicată negociere pentru formarea unei noi majorități. O lovitură de stat, practic, a cauzat aducerea la putere a unui guvern, a unei coaliții neobișnuite dintre socialiști și europeni, o coaliție care a prins total nepregătit Bucureștiul, care n-a știut cum să reacționeze. Iar în toamna acestui an, pe fondul schimbărilor politice și de la București și de la Chișinău, dar în primul rând de la Chișinău - e vorba de căderea Guvernului Maia Sandu - iar s-a produs un reset. Deci, după mulți ani, practic după 2009, la 10 ani, a avut loc un resetting major în relația dintre cele două țări”.
Europa Liberă: Dar să revenim un pic la perioada de până în iunie, până când PSD a oferit sprijin necondiționat regimului oligarhic moldovenesc, cum este numit Partidului Democrat condus de Vlad Plahotniuc, în disonanță cu aprecierile critice generale ale partenerilor occidentali ai României. Cu ce preț însă, până la urmă, dle Goșu? Atât pentru București, cât și pentru RM?
Armand Goșu: „Pentru cetățenii din Republica Moldova e un preț plătit de România, până la urmă, care iese șifonată din acest lung mariaj, cu năbădăi, între București și Plahotniuc. E vorba și de percepția populației... Nu știm încă detaliile relațiilor subterane dintre PSD, al lui Dragnea, înainte - a lui Ponta, pe de o parte și Plahotniuc, Partidul Democrat al lui Plahotniuc, pe de alta... De asta spun că e o problemă de imagine, iar Bucureștiul n-a ieșit foarte bine, ci cu o imagine relativ șifonată din această lungă colaborare”.
Europa Liberă: Schimbare de macaz, la un moment dat, pe urmele evadării lui Vlad Plahotniuc din Republica Moldova. Perioada Guvernului Sandu, văzută de mulți ca o idilă sau o nouă idilă în relația bilaterală. Chiar a fost așa și a însemnat oare o schimbare de abordare din partea celora care gestionează dosarul RM?
Armand Goșu: „Nu, de idilă – nici vorbă! Dacă ne uităm – să spunem - la discursurile oficiale care au venit de la București, sigur, au fost obligate aceste discursuri, linia politică, să urmeze, oarecum, trendul imprimat de Bruxelles și Washington, dar idilă – nici vorbă. Dacă vă uitați la presa finanțată de Ministerul Românilor de Pretutindeni și Ministerul de Externe de la București... a fost o presă foarte critică împotriva Maiei Sandu. Cunoscuți, să spunem, analiști sau, mai degrabă, pseudo-experți în evoluția politică din R. Moldova, oameni destul de bine înșurubați și pe la București, și pe la Chișinău... vorbeau, scriau până nu demult că Maia Sandu a adus tancurile rusești pe Prut și alte tot felul de exagerări, urmând linia politică a trustului lui Plahotniuc... Acest lucru, însă, s-a întrerupt brusc după 12 noiembrie, când, cel puțin unii dintre ei, au încercat cu o nestăvilită satisfacție să imprime ideea că, uite, noi am avut dreptate... Numai că sunt niște fracturi logice majore aici. Acești oameni, foarte apropiați de PD, văd acum diferit faptul că PD-ul lui Plahotniuc, proeuropean în viziunea lor, a sprijinit partidul prorusesc să aducă la putere tocmai Guvernul Chicu, un „guvern tehnocrat”, a cărui primă grijă a fost să fugă la Moscova să se întâlnească cu Medvedev...”.
Europa Liberă: Vorbeați, la un moment dat, în acest sens, despre necesitatea de a fi lămurite poziții și acțiuni din trecutul recent ale României în relația cu Chișinăul. Spuneați că „o schimbare de personal, de optică”, după alegerile prezidențiale în instituțiile de la București care se ocupă de dosarul Republica Moldova va contribui la „cicatrizarea rănilor” și ar da ar urma să dea un impuls pentru construirea unei relații de încredere, corecte, reciproc avantajoase între București și Chișinău... S-a întâmplat? E pe cale să se întâmple?
Armand Goșu: „Este puțin probabil în acest moment să se întâmple. Au avut loc alegeri prezidențiale și în România, însă la Ministerul de Externe, în Guvernul Orban, este Bogdan Aurescu, un om totuși foarte apropiat de PSD, un om care vreme de 10 ani, în calitate de secretar de stat la Ministerul de Externe, de consilier prezidențial, a ținut în brațe dosarul Republica Moldova. Deci, a fost sau ar trebui să fie foarte responsabil sau responsabilizat, într-un fel, pentru ce s-a întâmplat, fiindcă ați văzut ce s-a întâmplat în relația dintre București și Chișinău. Dacă-mi aduc bine aminte, imediat după alegerile prezidențiale, prima grijă a noului ministru de externe a fost să propună avansarea, conferirea gradului de ambasador, pentru Daniel Ioniță de la Chișinău, deci iar - un alt om responsabil în ultimii ani de relația București -Chișinău. Și pentru Dănuț Neculaescu, care era secretar de stat și a ținut mai mulți ani dosarul Republica Moldova. Dacă s-a făcut undeva această evaluare, în culoarele, subteranele instituțiilor românești, această evaluare, culmea, ar ieși pozitivă, acești oameni au fost avansați la cel mai înalt grad, cel de ambasador, probabil pentru merite deosebite în felul în care au fost gestionate relațiile dintre București și Chișinău..
Europa Liberă: Totuși, odată cu debarcarea guvernului Sandu, dialogul dintre București și Chișinău capătă cu totul alte note. În orice caz șeful diplomației române, Bogdan Aurescu, a transmis mesaje privind exigențe fără precedent față de noul guvern instalat de socialiști, cu sprijinul PDM, insistând pe principii de condiționalitate strictă a sprijinului politic și financiar. Poate fi văzut acest lucru ca o intrare în normalitate în dialogul București-Chișinău?
Evoluția relației dintre București va ține foarte mult de agenda electorală de la Chișinău...
Armand Goșu: „Haideți să vedem ce va urma. Spre deosebire de predecesorii săi, dl Aurescu e mult mai bun la PR, la PR personal mai degrabă, deci să ne mai așteptăm la declarații spectaculoase. Eu nu știu cine stă în spatele acestor declarații. Oricum, evoluția relației dintre București va ține foarte mult de agenda electorală de la Chișinău. Se va intra în primăvara anului viitor într-o dinamică electorală, urmează alegeri prezidențiale la Chișinău, foarte importante... În acest context, totuși, eu țin să vă amintesc faptul că Dodon a fost ales, acum un număr de ani, cu susținerea activă a lui Plahotniuc, care, la rândul lui, era susținut de România. Deci, haideți să vedem ce este în spatele acestor fotografii de grup între liderii ACUM și premierul Orban de la București. Pentru că s-ar putea să constatăm, peste ani, niște relații subterane mult mai complicate, mult mai complexe, iar noi să nu le vedem, din cauza acestor exerciții retorice”.
Europa Liberă: Dar mai există acea distanță de abordare între modul în care vede UE relația cu RM și modul în care o vede Bucureștiul?
Armand Goșu: „Da, da, Bucureștiul s-a singularizat dintotdeauna. Dacă vă uitați, înainte de iunie, Bucureștiul s-a singularizat prin susținerea care i-a acordat-o lui Plahotniuc. După iunie și octombrie-noiembrie, Bucureștiul, ocupat cu campania pentru prezidențiale, s-a singularizat prin faptul că a avut rezerve față de Guvernul Maia Sandu, cea care – nu-i așa? - aduce tancurile rusești pe Prut, în condițiile în care și Washingtonul și Bruxellesul și-au manifestat încă din primul moment susținerea. Amintiți-vă de acele nopți din parlamentul de la Chișinău, când deputații stăteau cu lumina stinsă și circulau zvonuri că vor fi arestați, că s-au semnat deja mandatele de arestare... Un personaj important lipsea din acea fotografie, e vorba de reprezentantul României. Aveai acolo toate ambasadele reprezentate, lipsea România.
Sunt niște detalii pe care, dacă nu le fixați bine în memoria Dvs. și în memoria publicului ascultător, o să repetăm la nesfârșit analize proaste și înțelesuri eronate ale substanței relațiilor dintre România și Chișinău. De asemenea, după 12 noiembrie, după dărâmarea Guvernului Maia Sandu, Bucureștiul nu s-a izolat - s-a evidențiat, spre deosebire de celelalte capitale - printr-o reacție ceva mai brutală, la Guvernul socialist, la venirea guvernului Chicu. Deci, în fiecare dintre aceste trei etape parcurse de relațiile româno-moldovene în 2019, Bucureștiul s-a evidențiat mai mult sau mai puțin prin ceva. Într-un fel, este și normal, până la urmă, România este un vecin important al Republicii Moldova...”
Europa Liberă: Cum mai poate fi definită totuși relația specială a României cu RM, ce conținut capătă în continuare parteneriatul strategic dintre cele două state?
Beneficiarii acestei situații de criză din relația bilaterală sunt atât socialiștii lui Dodon, cât și partidele politice din România...
Armand Goșu: „Un conținut geopolitic. Pur și simplu se revine la vechile teme, care au dominat aproape 30 de ani relația bilaterală. Aceste teme, dacă urmăriți, îi convin atât lui Dodon, pentru că are campanie electorală, deci trebuie să-și mobilizeze electoratul. Sigur, nu mai poate fi vorba de „pericolul românesc”, „ pericolul Unirii cu România” de acum 20-25 de ani; sunt alte generații de votanți. Lumea s-a mișcat spre Occident, au trecut prin România, au văzut că românii nu mănâncă pe nimeni, chiar dacă nu vorbesc bine rusește sau românește, sau moldovenește, cum zic unii. Iar Bucureștiului, la rându-i, îi convine foarte mult revenirea la retorica naționalistă. De ce? Pentru că și în România sunt campanii electorale, avem campanii electorale, vor fi alegeri generale în toamnă.... Deci, și României, și Republicii Moldova, și leadership-ului PNL-ist de la București ... Dar să nu vă închipuiți că doar PNL-ul utilizează retorică naționalistă, la nevoie, pentru a mobiliza mai bine segmentul lui de electorat. Deci, beneficiarii acestei situații de criză din relația bilaterală sunt atât socialiștii lui Dodon, cât și partidele politice din România. Că e PNL sau PSD - contează mai puțin. Și să nu uităm nici de PMP care, și el, joacă pe coarda naționalistă, mai ales în relație cu RM.”
Europa Liberă: Vorbind de poziționări... Schimbare vizibilă de retorică a președintelui pro-rus Igor Dodon, pentru care, judecând după convingerile sale politice intime, trebuie să fi fost un efort ca să vorbească despre „frații noștri români”, cum a spus, la un moment dat, în public. De ce această nouă fațadă a președinției moldovene întoarsă spre București. E convingătoare pentru guvernarea din România?
Armand Goșu: „Suficient de convingătoare, cât să se privească galeș cu ambasadorul României, Ioniță, cu ocazia Zilei Naționale a României, sărbătorită la Chișinău. În același timp, repet aceeași idee, calcule electorale îl fac pe același Dodon, pe de o parte, să dea mesaje geopolitice ca să-și mobilizeze propriul electorat, pe de altă parte, să dea alt tip de mesaje, împăciuitoriste, binevoitoare față de electoratul tradițional proeuropean. Este, dacă vreți, repetarea, dar la o scara mai mare, a tacticilor electorale a lui Ion Ceban la Chișinău. Ion Ceban care, practic, la Chișinău, s-a ferit tot timpul să-și asume că el este candidatul din partea socialiștilor. Amintiți-vă, pe afișele lui, steaua socialiștilor aproape că nu se vedea. A sărit tot timpul să dea mesaje de apropiere de Rusia, dar a încercat să dea mesaje împăciuitoriste, de tehnocrat, pentru toate forțele politice, să spunem, proeuropene. Senzația mea este că asta va încerca să facă și Dodon până la alegerile prezidențiale. Să dea două tipuri de mesaje: unul pentru nucleul electoratului lui, care așteaptă mesaje prorusești. În același timp, va fi un Dodon care vine la Ambasada României, la recepția de Ziua Națională, și vorbește despre frații români, tocmai pentru a demobiliza o parte din electoratul proeuropean. Deci, exact ceea ce s-a întâmplat în turul doi al alegerilor pentru Primăria Chișinăului, când electoratul unionist, proeuropean, pur și simplu a preferat să stea acasă, că Năstase n-are șapcă, că nu place frizura lui, că nu și-a făcut unghiile cum trebuie... Știți, găsești tot felul de motive ca să nu votezi un candidat. Asta a încearcă acum și Dodon să facă”.
Europa Liberă: Dar pe cine din Chișinău poate miza acum România în dosarul Republica Moldova?
Armand Goșu: „Deocamdată nu are, nu a ales pe cineva, nu este clar. Dacă mă uit, probabil că ar fi preferat niște unioniști, numai că ceea ce se întâmplă acum la Chișinău reflectă o cacofonie de la București. Multe instituții își arogă acțiuni politice la Chișinău, specifice, și ai zeci de partide unioniste, zeci de lideri unioniști. Eu m-am așteptat ca, după ce Dorin Chirtoacă s-a situat pe locul întâi, cu 10 la sută, după alegerile din Chișinău, să fie susținut. Iată că nu. E Șalaru, e Țâcu, sunt noi lideri politici, dintr-o nouă generație, care par să intereseze mai mult Bucureștiul. Dar lucrurile-s departe de a se fi lămurit. Toate astea se înscriu într-o luptă subterană între instituțiile românești pentru o poziționare pe piața politică a Republicii Moldova. Poate, politic, la nivelul Guvernului Orban, guvernului PNL, din cauza faptului că fac parte din aceeași familie politică europeană, vor fi susținuți, să spunem, Maia Sandu și Andrei Năstase. Dar la nivelul instituțiilor profunde românești, MAE, SIE, aici sigur preferințele sunt cu totul altele și cacofonia din politica externă românească, din poziționarea în relația cu RM va continua, cu siguranță, cel puțin un an de acum încolo.”
Europa Liberă: Lăsând la o parte ceea ce sunt considerate bătălii sau exerciții politice pentru mințile și inimile moldovenilor răsăriteni, cum vedeți, dle Goșu, relațiile interpersonale dintre cetățenii celor două state. A fost comunicarea lor, cum să zic, mai mult, mai puțin crispată? Ce credeți că a avut darul să-i apropie și ce, poate dimpotrivă, i-a îndepărtat?
Pare să se fi epuizat acea frustrare pe care a trăit-o foarte mulți ani intelectualitatea din Republica Moldova în relația cu Bucureștiul...
Armand Goșu: „Ieșirea din epoca lui Plahotniuc, cu siguranță, are efecte pozitive. Exista o frustrare în Republica Moldova, se acuza o lipsă de înțelegere și empatie din partea clasei politice românești și a opiniei publice din România față de situația reală din Republica Moldova. Între timp, Plahotniuc a dispărut, această piedică în crearea unei relații de încredere, odată ieșită din scenă, cred că, cel puțin în toamna acestui an, atitudinea zonelor intelectuale care setează opinia publică de la Chișinău pe tema relației cu România s-a îmbunătățit remarcabil: mult mai puține atacuri, de pildă, la adresa vocii românești, mai multă înțelegere. Sigur, multe opinii sunt, pur și simplu, opinii politice. În același timp, pare să se fi epuizat acea frustrare pe care a trăit-o foarte mulți ani intelectualitatea din Chișinău, din Republica Moldova în relația cu Bucureștiul, care părea confiscată de Plahotniuc”.
Europa Liberă: Și, pe finalul convorbirii noastre, care este într-o atmosferă de sărbătoare, să vedem ce a fost totuși indiscutabil bine, în opinia Dvs., în relația dintre București și Chișinău, pe parcursul acestui an.
Armand Goșu: „Păi, 2019 rămâne, clar, un moment de cotitură, un an-bornă pentru aceste relații. Anul 2019 va rămâne în manualele de istorie ca anul în care Plahotniuc a fugit din Republica Moldova. În același timp, 2019 rămâne și în istoria României ca anul în care a fost îngenuncheat PSD-ul. Deci, cei doi aliați, de o parte și de alta a Prutului, care au reușit, vreme de aproape un deceniu, să croșeteze o relație indiscutabil, din punctul lor de vedere, extrem de benefică, pentru partidele lor și pentru mulți dintre liderii de-acolo, luați individual. Aceste două elemente politice foarte importante au dispărut. Sigur, nu se poate spune că începem să construim o relație de la zero, nu există așa ceva, numai că, aceste obstacole dispărând, se poate avansa, ne putem imagina, să spunem, o nouă etapă. O etapă motivată, determinată de alți factori politici, o etapă care, desigur, s-ar putea seta ceva mai inteligent, cu o mai bună cunoaștere a realităților politice din Republica Moldova, iar din Chișinău – cu o cunoaștere mai bună a complicatelor realități politice și nepolitice, a complicatei scene politice de la București.
Anul acesta, 2020, va fi, probabil, un an de așteptare, de lungă așteptate, dominat de campanii electorale. În 2021, de-abia, cu un nou guvern la București, un guvern, teoretic cel puțin, pe un ciclu politic de patru ani, atunci cred că vom putea vorbi de un nou șantier, cu noi oameni, în relația bilaterală... Pentru asta trebuie să avem o nouă echipă, o echipă pe termen lung la Guvern, la Ministerul de Externe, la Serviciul Român de Informații, un PSD reformat și multe necunoscute, care se vor lămuri între timp și în viața politică de la Chișinău. Deci, sunt mult mai optimist acum, față de evoluția relației bilaterale, decât eram – să spun – acum un an”.
