Săptămâna aceasta Biroul de reintegrare de la Chişinău a criticat Misiunea OSCE în Republica Moldova pentru faptul că nu a susținut inițiativa Chişinăului de a organiza o rundă de negocieri în formatul 5+2 unde să se discute situația legată de epidemia de Covid-19 din regiunea transnistreană și măsurile luate de Tiraspol în legătură cu asta – autoizolarea fizică a regiunii prin plasarea de noi posturi de control și blocuri de beton care să blocheze drumurile, limitarea circulației oamenilor, inclusiv a personalului medical etc. În același timp, Chişinăul a cerut ca o misiune tehnică a Organizației Mondiale a Sănătății să meargă în regiunea transnistreană, lucru de altfel cerut de câteva săptămâni și de administrația de la Tiraspol. Iar miercuri Guvernul a aprobat un program de acțiuni pentru reintegrarea țării, care prevede finanțarea a 42 de proiecte sociale în localitățile din Zona de securitate de pe Nistru, în valoare de 15 milioane lei. Despre aceste și alte evoluții, un interviu cu fostul vicepremier în guvernul de la Chişinău, Alexandru Flenchea, care până la mijlocul lunii martie a fost responsabil de domeniul reintegrării.
Europa Liberă: Dle Flenchea, de ceva timp nu mai sunteți în funcție, ați reușit, probabil, să luați și distanța necesară ca să analizați anumite lucruri. Cum vedeți Dvs. în acest moment evoluând relația dintre Chișinău și Tiraspol, având în vedere și această situație foarte complicată cu pandemia, și acuzațiile reciproce care s-au acutizat?
Alexandru Flenchea: „La moment, dinamica nu este pozitivă. Ea nu are cum să fie pozitivă pentru că suntem, cum ați zis, în situație de pandemie, pentru că toate eforturile sunt îndreptate spre lupta cu pandemia și, de facto, dialogul politic lipsește. Ceea ce vedem în spațiul public, schimbul de replici acide nu neapărat reflectă și situația adevărată.”
Europa Liberă: De ce spuneți lucrul acesta?
Alexandru Flenchea: „Pentru că, pe de o parte, putem observa ușor o sincronizare, sau, dacă vreți, se pliază Tiraspolul sub regimul stării de urgență care este impus la Chișinău. Este inevitabil și firesc, având în vedere că Transnistria este parte a Moldovei, că interdependențe sunt mult mai multe decât par la prima vedere și că nu s-ar vorbi acolo despre independența, oricum Tiraspolul depinde logistic, depinde ca de infrastructură, depinde ca regim de traversare a frontierei, depinde de rețele de transport și mult mai multe. Deci, și o astfel de ajustare este inevitabilă. Ceea ce, pe de altă parte, nu împiedică administrația de acolo să facă ceea ce face în Zona de securitate, limitând și libertatea de circulație.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, Transnistria, Tiraspolul întotdeauna a spus că nu este parte a Moldovei. Această coordonare Dvs. credeți că vine dintr-o înțelegere cu Chișinăul? Pentru că la un moment dat am avut impresia că ar fi mai degrabă niște solicitări impuse de Organizația Mondială a Sănătății inclusiv pentru țările din vecinătate.
Alexandru Flenchea: „Bine, OMS, prin reprezentanța sa la Chișinău, sprijină toți locuitorii țării și acea asistență pe care o acordă – și metodologică, și materiale medicale – sunt calculate pentru toată țara. Coordonarea propriu-zisă nu neapărat cât există între Chișinău și Tiraspol sau, cel puțin, nu se reușește. Dar, după cum am zis, administrația de la Tiraspol este nevoită să se plieze sub regimul stării de urgență impus la Chișinău.”
Europa Liberă: Eu aș vrea să mergem un pic pe puncte, începând cu ziua de miercuri, când la Chișinău a fost adoptat un plan de măsuri, niște cheltuieli pe anumite proiecte care țin de Zona de securitate. E vorba de acel fond de reintegrare care există în bugetul Republicii Moldova din 2011, nu este unul foarte mare. Am vorbit cu mai mulți experți care au spus și despre faptul că cheltuielile țin nu neapărat de reintegrare, cât de niște cheltuieli firești ale bugetului de stat, deci că accentele nu ar fi fost puse corect. Dvs. cum vedeți cheltuielile care vin din acest fond, în ce măsură ele răspund necesității de reintegrare a Republicii Moldova?
Alexandru Flenchea: „Pentru că procesul de reintegrare nu se rezumă doar la dialogul politic, dar include și mult mai multe acțiuni pe mai multe acțiuni, pe mai multe dimensiuni care vin să răspundă cerințelor și necesităților oamenilor din regiune, în special din localitățile din Zona de securitate, subordonate Chișinăului și Tiraspolului. Și acesta sunt, la fel, lucruri importante. Cheltuieli curente? Nu tocmai. Dacă ar fi bani în bugetele locale pentru aceste proiecte care sunt finanțate încă din 2011, lucrurile acestea s-ar fi făcut. Dar avem un fond separat, anual, prevăzut în bugetul de stat pentru a susține comunitățile locale acolo, pentru a crea și a dezvolta infrastructura socială care, și aici este un lucru important, deservește populația de pe ambele maluri ale Nistrului.
Atunci când a fost aprobat de parlament mandatul actualului guvern și programul de identitate al guvernului una din acțiuni, din priorități a fost extinderea serviciilor în regiune, inclusiv a celor medicale pentru locuitorii din stânga Nistrului. Or o parte din acești bani, din aceste proiecte, inclusiv vin să îmbunătățească infrastructura instituțiilor medicale. În unele localități, sunt centre medicale care deservesc mai mulți cetățeni de-ai noștri din regiunea transnistreană decât nemijlocit din satul sau comuna din subordonarea Chișinăului.”
Europa Liberă: Dar în ceea ce privește sumele, credeți că bugetul Republicii Moldova își poate permite sume mai mari?
Alexandru Flenchea: „Eu pur și simplu nu cred că există lucruri importante și neimportante în acest proces de reintegrare, toate sunt importante. Dar când spun „toate”, asta înseamnă și dialogul politic, și negocierile politice, asta înseamnă și problemele de securitate, asta înseamnă și drepturile omului, asta înseamnă și servicii publice. Toate trebuie să meargă în paralel, mână în mână.”
Europa Liberă: Au fost niște schimburi dure de replici, nu numai Chișinău și Tiraspol, am văzut marți o declarație destul de dură a Biroului de reintegrare de la Chișinău adresată Misiunii OSCE în Republica Moldova, în legătură cu faptul că Misiunea OSCE nu a fost foarte încântată de ideea de a face o ședință extraordinară a formatului 5+2 acum, și o solicitare pentru Organizația Mondială a Sănătății de a trimite o misiune în regiunea transnistreană. Ce însemna acest lucru?
Utilitatea practică a unei eventuale misiuni OMS nu o văd, însă efecte politice de ordin propagandistic, cu siguranță, vor fi...
Alexandru Flenchea: „Nu știu, mă întreb și eu ce ar însemna o asemenea misiune? Ce să facă o asemenea misiune în regiunea transnistreană? Cum am zis, reprezentanții OMS de la Chișinău asistă întreaga țară, implicit regiunea transnistreană. Cum să trimită o misiune în una din regiunile Republicii Moldova neglijând toată țara? Utilitatea practică a unei eventuale misiuni nu o văd și nu are cum să fie, însă efecte politice de ordin propagandistic, cu siguranță, vor fi. Ceea ce trebuie de făcut acum este continuarea în acel cadru de relații și interacțiuni care a existat și există. Și noi, și Tiraspolul interacționează la nivel de negociatori și grupuri de lucru sectoriale pentru ocrotirea sănătății, care, chiar și în actualele condiții pot în continuare să-și coordoneze acțiunile în regim de video-conferințe, capacitate tehnică pentru asta este.
Ce ține de formatul 5+2, eu văd aici două probleme: dincolo de una evidentă de ordin logistic, că nu ai cum să-i aduci la o masă pe toți cei implicați la negocieri în acest format, combaterea pandemiei nu este un subiect pentru 5+2 și nici 5+2 nu este un instrument potrivit pentru combaterea pandemiei din punct de vedere medical sau social. Ceea ce trebuie să facă formatul 5+2 atunci când va fi posibil să se întâlnească este să elimine efectele deja produse ale unor decizii mai puțin inspirate luate la Chișinău, a altor decizii cu caracter provocator luate la Tiraspol, decizii care au dus la încălcarea drepturilor omului, a libertății de circulație și multe altele.
Continuă arestările, continuă condamnarea oamenilor de afaceri și preluarea afacerilor...
Mai văd că în Transnistria, în pofida regimului stării de urgență, a pandemiei, continuă persecutările, continuă arestările, continuă condamnarea oamenilor de afaceri și preluarea afacerilor. Vedem cum înlăturăm aceste efecte și cum le prevenim pe viitor.
Vine luna mai, profesorii din școlile cu predare în limba română din nou trebuie să-și ridice salariile și atunci membrii guvernului trebuie să facă rotație să meargă să-i asiste să-și retragă banii din bancomatele de pe malul drept al Nistrului. Și nu cred că este cea mai bună soluție.
Se termină anul școlar, va începe un nou an școlar, nu știm cum se vor sincroniza în acest caz, ținând cont de măsurile întreprinse la Chișinău și Tiraspol. Noi nu știm cum va fi afectat procesul educațional în instituțiile de învățământ subordonate Ministerului Educației. Noi avem o situație incertă în cazul fermierilor, nu știm cât de sustenabile și cât de stabile sunt aranjamentele oarecum provizorii și nu neapărat eficiente ca ei să poată să-și desfășoare în continuare activitatea.
Ca să nu mai vorbesc de polițiștii de la Bender, ca să nu vorbesc despre penitenciarele de la Bender, ca să nu mai vorbesc de multe, multe altele: afaceri,oameni de afaceri, întreprinderi de pe malul drept, de pe malul stâng… Nu poți rezolva fiecare problemă în parte. Există așa o chestie că problemele de ordin tehnic rareori pot fi soluționate prin instrumente politice, dar, cu certitudine, problemele create de cale politică, problemele pur politice nu pot avea soluții tehnice.
A fost luată o decizie politică abuzivă de a închide Zona de securitate, inclusiv cu blocuri din beton, și o asemenea problemă nu are rezolvare tehnică. Trebuie luată o altă decizie politică de eliminare a impedimentelor pentru libera circulație.”
Europa Liberă: Domnule Flenchea, în aceste condiții lucrurile se complică într-adevăr și întrebarea este – mai rămâne, mai este în actualitate acel Berlin-plus? Se va mai reveni vreodată la el, sau discuțiile trebuie să reînceapă de la un punct zero pentru a putea reveni o cât-decâtă normalitate?
Alexandru Flenchea: „Abordarea asta nu e neapărat adecvată situației. Sunt, pe de o parte, probleme care există obiectiv și trebuie rezolvate, sau eliminate; există anumite restanțe din pachetul Berlin-plus care pot fi implementate în cazul în care în continuare există interesul comun al Chișinăului și Tiraspolului de a găsi rezolvare; și trebuie să existe un proces politic de reintegrare a țării, de identificare a unei soluții politice. Ele trebuie să meargă în paralel.”
Europa Liberă: Și la Dvs. am văzut ideea asta, și alți comentatori au spus că în situația actuală Chișinăul nu neapărat că cedează din poziție, dar pierde tot mai mult control asupra regiunii transnistrene. Credeți că la modul real Chișinăul are acum pârghii de a-și întări influența în regiunea transnistreană? Pentru că orice încercare de genul acesta este tratată de Tiraspol drept șantaj, presiune, blocarea medicamentelor etc. Deci, propagandistic este folosit de Tiraspol defavorabil Chișinăului.
Alexandru Flenchea: „Nu, nu există niciun fel de blocare de importuri în regiune. Orice criză aduce implicit și oportunități. Cum ieșim din criză, cum valorificăm ceea ce avem acum este crucial. Că pierde Chișinăul controlul sau nu-l pierde? Cum am zis – este foarte multă dependență și interdependență dintre Chișinău și Tiraspol, care există obiectiv indiferent de ce s-ar zice la Tiraspol.”
Europa Liberă: Vedem că la Tiraspol ajung ajutoare umanitare din Federația Rusă, ajung laboratoare de testare. Lucrul acesta se face prin Aeroportul Chișinău, prin teritoriul Republicii Moldova. Chișinăul nu reacționează, nu controlează aceste lucruri…
Alexandru Flenchea: „Nu are cum Chișinăul să nu le controleze, cu remarca că oricare ajutor și oricare asistență care vine să ajute țara noastră și cetățenii noștri să lupte și să învingă într-un final această pandemie sunt binevenite. Chișinăul nu are cum să nu controleze ceea ce se întâmplă, pentru că, după cum ați spus, ajutoarele vin fie prin Aeroportul Chișinău, sau, dacă vin pe cale terestră, sunt vămuite de Serviciul vamal al Republicii Moldova. Deci, eu nu văd aici o problemă și nu văd cum asta ar fi netransparent sau necontrolabil de Chişinău. Dorință să fie.”
Europa Liberă: Poate să apară interpretarea că, astfel, Chișinăul admite consolidarea și auto-suficiența a Tiraspolului, facilitând aceste transporturi fără să le condiționeze în vreun fel. Sau nu este cazul acum să condiționeze astfel de lucruri?
Alexandru Flenchea: „Există atât de multe situații și pârghii unde trebuiau și în continuare pot fi impuse condiționalități. Eu nu cred că livrarea de ajutoare, în cazul în care pe bune vin să ajute oamenii să învingă pandemia, este cazul să fie condiționate.
Să controlăm, să fie un proces transparent pentru Chișinău, să înțelegem ce se întreprinde în regiune și să fim siguri că ajutoarele sunt folosite corect, în beneficiul oamenilor – pentru tot asta noi avem instrumente. Condiționările trebuie să vină în alte părți și în alte zone, cum ar fi achiziția de energie electrică, de exemplu.”
Europa Liberă: Dvs. ați amintit de curentul electric, ce alte mecanisme de a influența direct situația din regiunea transnistreană sau disponibilitatea Tiraspolului de a purta dialog, discuții există la Chișinău?
Alexandru Flenchea: „Tot ceea ce ține de economie, afaceri, comerț. Cel puțin.”
Europa Liberă: Recomandările Dvs. pentru succesoarea Dvs., eventual, pentru Guvernul de la Chișinău. În această perioadă în care energia este concentrată mai mult pe aspecte medicale, ce credeți că se poate face în această situație pe termen scurt?
Alexandru Flenchea: „Bine, cred că tot interviul a fost despre asta. Dar lucrul pe care nu pot să nu-l remarc și, iarăși, în opinia mea, aceasta este una dintre problemele cele mai acute la moment, este ceea ce se întâmplă în Zona de securitate, auto-izolarea regiunii, la nivel fizic, inclusiv prin infrastructura suplimentară în Zona de securitate. Deci, sunt drumuri blocate cu blocuri de beton, nemaivorbind de oameni în uniforme.
Eu zic că decidenții de la Tiraspol trebuie să se gândească foarte bine la asta, pentru că inclusiv fac un mare deserviciu Federației Ruse, care pretinde și insistă că are o operațiune de menținere a păcii eficientă în țara noastră. În realitate vedem că Comisia Unificată de Control nu controlează situația în Zona de securitate, membrii Comisiei Unificate de Control nu pot trece peste posturile instalate ilegal de către transnistreni, pacificatorii dau din umeri. Când am ajuns la podul de la Dubăsari, pacificatorii m-au întors, au zis: „Întoarce-te, pentru că acolo n-o să ți se dea voie”. Și la întrebarea mea: „Cine?”, au spus „Ăștia”. Deci, aceasta este tot o problemă și un subiect care inclusiv trebuie abordată în cadrul formatului 5+2.”
