Pentru locuitorii regiunii transnistrene cel mai important eveniment al săptămânii trecute a fost decizia de relaxare treptată a măsurilor de carantină. De marți, 12 mai, își vor relua activitatea magazinele nealimentare amplasate în afara piețelor și centrelor comerciale. Măștile și mănușile devin obligatorii pentru vizitatori și vânzători. Tiraspolul anunța duminică 610 cazuri de Coronavirus și 26 persoane decedate. Pe tot teritoriul Republicii Moldova au fost înregistrate 4.927 de îmbolnăviri și 169 de decese. Cum a fost percepută starea de urgență și carantina introduse în regiunea transnistreană din 17 martie și ce probleme a developat această criză a coronavirusului în stânga Nistrului? Întrebări la care răspunde directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun.
Anatoli Dirun: „Situația este stabilă, normală, controlabilă. Stările de spirit nu sunt diferite de cele din societățile din Moldova, din Rusia, de la Moscova. Am comunicat și cu colegi din Marea Britanie… Sunt aceleași stări de spirit ca atunci când oamenii ajung în autoizolare sau au alte măsuri de constrângere. Majoritatea rațională, să-i spunem așa, înțelege foarte bine că măsurile de siguranță inițiate de stat, mai ales la etapa inițială, au fost motivate și acestea au fost primite cu înțelegere. Da, acest lucru a schimbat toate planurile, pe neașteptate, pentru toată lumea. Eu, de exemplu, aveam planificată o deplasare la Moscova, toată lumea avea agenda plină cu vizite și întâlniri. Și într-un moment totul s-a terminat fără să se fi început.”
Europa Liberă: Situația este într-adevăr foarte nouă și neobișnuită pentru toată lumea și în același timp ea scoate la iveală elementele problematice din orice societate. Cum s-a manifestat acest lucru în regiunea transnistreană?
Anatoli Dirun: „Știți probabil proverbul – se rupe acolo unde e subțire. A început să se rupă acolo unde contradicțiile existau nu de un an și nici de doi sau trei. Nu era un secret pentru nimeni, dar toată lumea a descoperit brusc situația foarte complicată, dacă nu chiar dramatică, din sănătate. Nu suntem un caz unic în spațiul post-sovietic. Din momentul destrămării URSS domeniul social a rămas mereu undeva în curtea din spate a priorităților pentru finanțare. Salariile nu se măreau, echipamente nu se procurau. Astfel că se poate spune că principalele cauze ale acestei crize nu sunt nici economice și nici politice, ci sunt medicale. S-a rupt acolo unde era cel mai slab și mai subțire. Și toată lumea a văzut acea realitate puțin plăcută care s-a creat în sistemul nostru de sănătate, începând cu lipsa de personal și terminând cu necesarul de echipamente.”
Europa Liberă: Dar această situație are legătură directă și cu componenta economică – nu prea ai cum să majorezi salariile sau să cumperi echipamente fără bani…
Anatoli Dirun: „Economia este un factor important, dar dacă această problemă ar fi fost în atenția decidenților și am fi văzut în Transnistria că în ultimii 10 ani avem o anumită concepție a reformării sănătății și aceasta chiar se pune în practică, atunci am fi înțeles că banii pe care i-am investit în modernizarea sistemului nu au fost suficienți și concluzia ar fi fost că ar trebui să alocăm, de exemplu, de două ori mai mult.
Generalii s-au pregătit să lupte cu dușmanii vechi, iar amenințarea s-a dovedit a fi una cu totul nouă...
Dar la noi situația e diferită, problemele din sănătate au ajuns în atenția autorităților relativ recent. Discutăm despre unele construcții, despre o înnoire a spitalelor, a echipamentelor abia de vreo câțiva ani. Nu putem spune că există o abordare sistemică în acest domeniu. O dovadă în plus în acest sens a fost decizia adoptată în plină criză de a-l demite pe ministrul sănătății, Alexei Țurcan. Din punctul de vedere al unui administrator, este o decizie proastă. Omul nu a lucrat nici doi ani și nu a reușit să facă încă mare lucru. Au fost anunțate planuri mari de reformare a domeniului. Și „când a venit războiul” – acum multă lume compară lupta cu coronavirusul cu un război – s-a constatat că comandanții de oști erau nepregătiți. Generalii s-au pregătit să lupte cu dușmanii vechi, iar amenințarea s-a dovedit a fi una cu totul nouă. Și în consecință a fost demis un ministru, pus în funcție altul. Și asta nu contribuie la înțelegerea strategică a faptului ce anume trebuie de reformat în medicină.”
Europa Liberă: Am observat în această perioadă două momente interesante în Transnistria pe care vroiam să vă rog să le comentați. În prima situație înțeleg că este vorba despre o dispută mai veche care are și anumite aspecte economice și care ține de competiția pentru piața de telecomunicații. De ce a apărut această decizie a instanței de judecată de a retrage licența pentru serviciile de internet prestate de compania Link Service, în plină pandemie de coronavirus? A fost o decizie neinspirată a judecătorilor sau a fost ceva coordonat de mai sus? A existat un val mare de revoltă pe rețelele de socializare unde s-a spus că 10 mii de oameni ar fi putut rămâne fără internet.
Anatoli Dirun: „Toată această poveste este publicată pe site-ul Link Service, despre cum a început totul, acum aproximativ un an. Eu vă voi răspunde la această întrebare din perspectiva unui politolog. Judecătorii nu au cum să greșească, ei judecă în baza legilor. Din punctul meu de vedere, faptul că acest lucru s-a întâmplat în plină perioadă de coronavirus este o coincidență, chiar dacă una neplăcută. Pentru că dacă v-ați uita peste documentele de pe site-ul Link Service, ați vedea că este o poveste care durează demult și că pretențiile pe care le avea Serviciul pentru comunicații de la Tiraspol față de Link Service au fost transformate în acele dosare din instanță. Există un traseu pentru ca aceste dosare să ajungă în judecată, iar noi acum cinci minute povesteam aici că nimeni nu se aștepta că va veni coronavirusul și vom ajunge cu toții într-o astfel de situație.
În ceea ce privește perspectivele, din punct de vedere politic, eu nu-mi fac iluzii și nu am niciun dubiu că Link Service va pierde această licență. Statul îi va lua această licență. Link Service a fost chemat în judecată nu de o persoană fizică sau un alt agent economic, ci de stat. Și să câștigi într-o dispută cu statul e cam cum ai încerca să câștigi la un cazinou. La cazinou nu veți câștiga niciodată. Și în fața statului nu veți câștiga niciodată. Și asta, din simplul motiv că în ultimii 20 de ani în Transnistria a fost creat un model monopolist de economie. Nu este nici bine, nici rău, este o realitate. Și statul a fost inițiatorul formării acestui model. Respectiv, statul care a inițiat acest model monopolist nu va permite niciodată să piardă într-un litigiu pe care el l-a inițiat. El va apăra acest model.
Așa că nu am niciun fel de iluzii aici. În cadrul acestui model este destul de previzibil cu ce se va încheia acest conflict. Faptul că nu are cum să fie un factor pozitiv în istoria creditară a Transnistria, este și acest lucru o evidență.”
Europa Liberă: Al doilea element despre care am vrut să vă întreb ține de faptul că având în vedere numărul mic de medici specializați în virusologie, administrația de la Tiraspol a anunțat că adună voluntari pentru lupta cu epidemia. Însă foarte puțini au fost cei care au răspuns la acest apel. De ce s-a întâmplat așa? Despre ce vorbește acest lucru?
Contradicțiile s-au acumulat de mai mult timp și au explodat pur și simplu din cauza acestei crize...
Anatoli Dirun: „Voi repeta un gând pe care l-am formulat în unul din interviurile mele recente cu colegul meu Evgheni Zubov. Din punctul meu de vedere, are loc o sincopă majoră în comunicarea dintre societate și putere. Când spun putere, am în vedere actualul executiv, pentru că în cazul nostru puterea este foarte personalizată. Contradicțiile s-au acumulat de mai mult timp și au explodat pur și simplu din cauza acestei crize.
Problema aceasta de comunicare derivă dintr-un fapt foarte simplu: oamenii au obosit de promisiuni. Puterea este întotdeauna percepută în funcția de acțiunile și faptele ei. Și acum, când pe prima linie a luptei au ajuns medicii, iar medicii au auzit din nou că „poate că vor fi majorate salariile, dar poate că nu vor fi”, plus alți câțiva factori care sunt mai puțin vizibili, în consecință, și reacția a fost corespunzătoare. Ceea ce s-a întâmplat nu însemnă că în Transnistria nu sunt voluntari, că oamenii nu se ajută între ei, că nu sunt empatici – toate aceste lucruri există și funcționează, oamenii donează bani, se ajută între ei. Dar în raport cu statul situația este de-a dreptul tristă și este un semnal de alarmă care spune că acel model pe care s-a mers în relația cu oamenii începe să dea greș. Iată de ce de la putere sunt cerute acum acțiuni concrete pentru soluționarea unor probleme concrete.
S-o spunem direct: dacă executivul ar fi ieșit cu o inițiativă de majorare a salariilor, pentru că acest lucru este important pentru viața cotidiană a oamenilor și ei mereu compară salariul lor cu cel al colegilor din Moldova, de exemplu, și, deci, dacă ar fi declarat de la 1 aprilie, așa cum s-a promis la adoptarea bugetului anul trecut, ca în pofida tuturor dificultăților pentru lucrătorii medicali va urma o majorare de salariu fie și cu 10, 12 sau 13 procente și această majorare va avea loc de la 1 iunie, atunci sunt mai mult decât convins că toată societatea ar fi susținut această decizie.
De regulă, în astfel de situații apar întrebări de ce majorările se fac doar pentru medici, de ce nu și pentru profesori sau alte categorii? Dar în acest caz încărcătura emoțională a momentului este atât de puternică încât sunt convins că toată lumea ar fi susținut această decizie. Da, este greu pentru toată lumea, dar astăzi medicii sunt pe prima linie. Însă din partea puterii a venit doar un răspuns evaziv, de genul că „poate că până la sfârșitul anului vom majora salariile cam cu 30 la sută, dar poate că nu vom majora”. Însă într-o astfel de situație nu poate exista acest „poate că da, poate că nu”, dacă tot comparăm combaterea epidemiei cu lupta în prima linie. Aceștia sunt factorii care s-au acumulat și au s-au manifestat prin această nedorință de a face voluntariat.”
Europa Liberă: În același context, ne putem întreba ce va urma? Cum va influența această criză situația economică din regiunea transnistreană, dar și alegerile, care sunt foarte curând, în toamnă?
Anatoli Dirun: „Noi am vrea cu toții să credem că totul va fi ca înainte. Dar așa nu va mai fi niciodată. Nu pentru că mâine e o nouă zi și se vor întâmpla lucruri noi, ci pentru că criza a arătat, așa cum am mai spus, probleme serioase în comunicarea dintre societate și putere. Criza a arătat probleme și contradicții majore sistemice acumulate nu doar în plan economic, dar și politic. Pentru că atunci când vorbim despre încredere în autorități operăm cu un concept politic, și această problemă trebuie gestionată cumva. Mai ales în cazul Transnistriei, cu statutul ei de „de facto stat”, legitimitatea internă este componenta-cheie pentru sistemul politic.
E cert însă că o mișcare tectonică s-a produs. E prea devreme să spunem care vor fi consecințele, dar eu sunt sigur că situația se va schimba. Cât de repede și în ce direcție, cred că nimeni nu va putea estima acum. Dar din punctul de vedere al relațiilor din interiorul societății și al calității instituțiilor, pentru toată lumea a devenit evident că starea acestora nu permite o dezvoltare, prin definiție. Iată de ce este nevoie de un complex amplu de măsuri, e nevoie de o mare modernizare.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, nu putem spune că în Transnistria se poate schimba puterea politică, pentru că monopolul acolo există nu doar în plan economic, dar și în cel politic. Și, astfel, schimbările pot atinge anumite persoane, dar nu și modelul în sine. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Dvs. ce părere aveți?
Această criza a arătat că modelul monopolist care funcționează aici atât în economie, cât și în politică, el este nefuncțional...
Anatoli Dirun: „Absolut de acord. Așa cum vedeți Dvs. lucrurile le văd și alte 99 la sută dintre oamenii de aici, dar și din străinătate. Viziunea mea asupra schimbării constă în faptul că această criza a arătat că modelul monopolist care funcționează aici atât în economie, cât și în politică, el este nefuncțional. Acesta a fost creat acum 15-20 de ani, în condițiile de atunci. Dar astăzi criza a demonstrat că modelul este nefuncțional.
Și chiar și la nivelul cel mai rudimentar majoritatea covârșitoare a cetățenilor înțelege că modelul monopolist al economiei și al organizării politice prin definiție nu prevede o dezvoltare, fie aceasta din perspectiva majorării salariilor sau din cea a dezvoltării domeniului social. Pentru că vorbim de monopol. Punem în priză gândirea logică, adăugăm experiența istorică și vedem că deocamdată nu avem în istoria mondială oligarhii de succes. Dacă veți găsi un stat, o țară unde există o oligarhie de succes, dacă veți găsi o oligarhie de succes care investește în medicină, în educație, îmi va fi extrem de interesant să văd acest exemplu, în calitatea mea de cercetător în domeniul științelor politice.
Iată de ce, din acest punct de vedere, vine înțelegerea lipsei de eficiență a unui astfel de model. Cât de repede conștientizarea acestui fapt se va transforma în acțiuni – nu cred că putem estima acum. Dar este deja evident că această criză a devenit un fel de trigger, a pus lucrurile la locul lor și a arătat că problema constă nu în faptul că nu sunt bani, bani niciodată nu ajung, ci în faptul că la nivel sistemic, la nivelul instituțiilor noi nici nu aveam de gând să investim în medicină. Modelul în sine nu este programat pentru dezvoltare. Da, noi menținem un anumit nivel, alocăm niște bani, se spun niște cuvinte, dar rezultatul unde este?
Salariul de bază al medicilor la noi, de exemplu, nu s-a majorat din 2004...
Salariul de bază al medicilor la noi, de exemplu, nu s-a majorat din 2004. Despre ce putem vorbi? Da, mai sunt suplimente, compensații, însă salariul de bază nu a fost majorat din 2004. Ce alte criterii de eficiență mai trebuie invocate? Și astfel de lucruri vă vor spune și profesorii, și antreprenorii mici și mijlocii… Și acestea nici măcar nu sunt critici, ci este o analiză lucidă a activității instituțiilor economice și politice din Transnistria”.
Europa Liberă: Și încă un aspect al actualei crize: Chişinăul și Tiraspolul cum să mai stea la o masă de discuții? Chişinăul acuză Tiraspolul de încălcarea drepturilor omului, de instalarea de noi posturi de control, de autoizolare. Tiraspolul se plânge că Chişinăul îi blochează transporturile. Sunt vremuri grele și în această relație. Ce va urma? Cum se va mai putea sta de vorbă?
Anatoli Dirun: „Trebuie să se discute, oricum. În ceea ce ați spus nu este nimic nou, nimic din ce nu am fi auzit înainte. Au fost și acuzații mai tari, a existat și o retorică reciprocă mult mai dură. Situația nu trebuie dramatizată. La noi procesul de negocieri dintre părți are mai multe componente interne. Și cel mai important este că acest proces continuă. Ar fi fost straniu dacă părțile care au disensiuni principiale în privința reglementării conflictului ar fi manifestat o unitate perfectă de viziuni. Deși, din punctul meu de vedere, în perioadele de criză s-ar fi putut totuși găsi poziții comune. Lucru care, de altfel, chiar s-a întâmplat de câteva ori. Recent președintele Transnistriei a mulțumit companiei moldovenești, de la Chişinău, care a ajutat la instalarea la Tiraspol a laboratorului pentru testarea la coronavirus.
Iată de ce cred că în mare lucruri pozitive sunt mai multe. Este un proces de lucru, trebuie să ținem legătura și să comunicăm. Nimic nou în aceste două luni, din 17 martie, nu s-a spus. Au fost și rămân pe agendă probleme mult mai serioase. Transporturile ajung, slavă Domnului, da, poate mai puțin operativ decât am vrea, dar ele ajung și trebuie să depunem eforturi să fie și mai bine. Iată de ce sunt un optimist moderat în această privință. Nu am auzit nimic nou în retorica ministrului de externe transnistrean sau a doamnei Lesnic în aceste o lună și jumătate-două.”