Astăzi se împlinesc 30 de ani de când în Republica Moldova, oficial, se sărbătorește revenirea de la alfabetul chirilic la cel latin – și ziua limbii române, numită oficial „Limba Noastră”. Prilej ca să discutăm, pe lângă însemnătatea acestei sărbători, și despre felul în care înțeleg oamenii să-și respecte limba, să se exprime corect. Invitata emisiunii matinale de astăzi de la Europa Liberă este decana Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova, Adriana Cazacu.
Adriana Cazacu: „Dacă este să ofer o apreciere, o notă vorbitorilor din republica noastră, vorbitorilor de limbă română, eu aș zice că e între „7” și „8”. Bineînțeles că sunt basarabeni care vorbesc o română corectă, au o exprimare fluentă, dezinvoltă și aici mă refer, în special, la o pleiadă de intelectuali mai tineri, care s-au instruit, sunt destul de instruiți, constatăm la o serie de vorbitori și tendința de a utiliza tot mai multe neologisme, deși aici apare o altă problemă, pentru că există o tendință de a impresiona, se străduiesc să utilizeze cuvinte puțin cunoscute, crezând că astfel vor impresiona ascultătorii, cititorii ș.a.m.d. Or, nu întotdeauna este binevenit acest lucru, pentru că limba română este foarte bogată, are resurse expresive multiple și, dacă noi am cunoaște toate aceste resurse și le-am valorifica din plin, atunci poate nici nu am avea nevoie să recurgem la aceste neologisme.
De-abia am reușit să ne debarasăm pe ici, pe colo de anumite rusisme, că repede le-am înlocuit cu alte străinisme...
Mă refer la o serie de cuvinte, cum ar fi, bunăoară, „lift” și „ascensor”. Or, este corect și „lift”, nu este neapărat în toate cazurile să pronunțăm doar „ascensor” sau unii utilizează „oberliht” pentru „ferestruică”, pe când „oberliht” este din limba germană și înseamnă altceva decât „oberliht”. La acest moment mai există o altă tendință, la fel proprie mai mult tinerilor, de a utiliza străinisme. Noi nu am reușit să ne debarasăm de bilingvismul rus-românesc care pentru noi și pentru limba pe care o vorbim nu s-a dovedit a fi deloc armonios și de-abia am reușit să ne debarasăm pe ici, pe colo de anumite rusisme, că repede le-am înlocuit cu alte străinisme. Nu văd, de exemplu, de ce nu ar fi bine să spunem „bine”, „este bine”, dar mulți se străduiesc să spună „OK” sau pentru un loc de muncă „job” și multe alte cazuri similare.”
Europa Liberă: Dna Cazacu, dar cineva ar putea spune: ei și ce, mare importanță dacă scap o literă sau nu pronunț cuvântul până la sfârșit, ce mare importanță dacă spun că merg la servici, și nu merg la serviciu? Dvs. ce i-ați spune?
Adriana Cazacu: „Eu zic că ar trebui să manifestăm mai mult respect față de această limbă pe care o vorbim, să nu fim atât de îngăduitori cu noi înșine. Apropo, iată în acest context îmi vine în minte un proverb (nu știu de ce origine este), care spune așa: „Limba este ca un taler cu două fețe, cu ea te lauzi, cu ea te defaimi”. Imaginea tot ne-o construim, ne facem o imagine, ne prezentăm public vorbind o limbă, precum ne place, spre exemplu, să ne îngrijim de exteriorul nostru, de cum arătăm, dacă suntem bine pieptănați ș.a.m.d., la fel ar trebui să fie parte indispensabilă a firii noastre și vorbirea unei limbi frumoase, corecte.”
Europa Liberă: Dar unde începe respectul pentru limba vorbită și, în general, de ce ar trebui să cultivăm acest respect?
Respectul trebuie cultivat zilnic, respectul începe în familie, după care în toate instituțiile de învățământ...
Adriana Cazacu: „Respectul trebuie cultivat zilnic, respectul începe în familie, după care în toate instituțiile de învățământ, grădiniță, școală primară, gimnazială ș.a.m.d. Bineînțeles că în instituțiile de învățământ, iată, eu sunt parte a acestui sistem de învățământ universitar și, fără îndoială, pe culoarele universității auzim o limbă mai îngrijită, studenții tind să vorbească corect, noi, profesorii, îi atenționăm și noi, filologii, suntem ca niște doctori sau niște vraci ai limbii, care trebuie să atenționăm în permanență societatea asupra acestui aspect, asupra acestui moment. Apropo, iată alături de străinisme, eu aș mai numi și acest vădit exces de neologisme uneori, aș mai aminti și despre limbajul de lemn. Acest limbaj de lemn îl creează cumva modelul limbii engleze.”
Europa Liberă: Chiar mi-am propus să ne oprim atenția asupra limbajului de lemn, pentru că este atât de prezent în discursul funcționarilor publici, al politicienilor. Cât de înțeleși se fac ei atunci când vorbesc cu oamenii într-un asemenea limbaj?
Adriana Cazacu: „Acestor funcționari activitatea, într-un fel, le determină, le formează acest limbaj, un limbaj clișeizat, pentru că ei se instruiesc în anumite instituții, ei preiau niște modele, citesc anumite regulamente și, într-un moment, devine normă pentru ei, dar fără îndoială că pierd și ziceam că limba noastră este foarte bogată și are suficiente resurse și sunt o serie de cuvinte românești care trebuie valorificate, expresii românești care trebuie valorificate în continuare. A devenit clișeu pentru noi să ne despărțim zicând „o zi bună”. Aceasta este o expresie preluată, de fapt, de la americani. Noi avem: „la revedere” sau „să ai poftă bună”, dar prin ce este mai rea expresia noastră „poftă bună”? Adică mi se pare că probabil unii dintre noi sau acești funcționari cred că vor crește în ochii cetățenilor utilizând un asemenea limbaj, dar probabil că este în defavoare, pentru că, bineînțeles, putem vorbi corect, putem vorbi românește și oamenii noștri ne pot înțelege poate mai bine. Sunt și unii politicieni la care am semnalat în anumite cazuri o tendință (nu vreau să dau aici nume) de a crea noi cuvinte, aș spune chiar că preiau niște cuvinte din limbi străine, le adaptează sistemului fonetic și le utilizează de parcă ar fi cuvinte românești. Este greșit! Mi s-a întâmplat să aud și asemenea voci că unii cetățeni, neînțelegând acest limbaj păsăresc al acestor politicieni, îi credeau pe alocuri chiar deștepți. Știți, noi mai avem o asemenea impresie că, dacă nu înțelegem cum omul se exprimă, înseamnă că este deștept. Iarăși este greșit. Cel care este deștept trebuie să vorbească pe înțelesul tuturor și să ajungă la mintea și la sufletul fiecăruia cu fiecare vorbă rostită, fiecare cuvânt pronunțat.”.
Putem vorbi corect, putem vorbi românește și oamenii noștri ne pot înțelege poate mai bine...
Europa Liberă: Pe de altă parte, îmi aduc aminte și de politicieni care sunt la polul opus, care, dimpotrivă, încearcă să ajungă la urechile oamenilor utilizând un limbaj prea personal, pe alocuri cu rusisme sau cu exprimări la limita bunului-simț, inclusiv unii președinți moldoveni fac uz, au făcut uz de aceste tactici...
Adriana Cazacu: „Păzea! Știu la cine vă referiți. Eu, spre exemplu, în acea perioadă, ca intelectual, ca profesoară de literatura română mă simțeam foarte prost, mă simțeam umilită, pentru că trebuia să ascult asemenea discursuri și îmi era rușine că suntem guvernați de asemenea persoane. Bineînțeles că există și această tendință, dar poate nu trebuie să facem acest lucru, ba din contra, trebuie să tindem ca să ridicăm nivelul de cultură. Cei care suntem mai instruiți, mai învățați ar trebui să ridicăm nivelul de cultură al conaționalilor noștri.”
Europa Liberă: Deci vă înțeleg corect, pe termen lung un asemenea comportament lingvistic face un deserviciu oamenilor?
Adriana Cazacu: „Fără îndoială și la momentul actual la fel, pentru că mulți se identifică cu asemenea comportament sau cu asemenea limbaj și-și spun: „Dacă vorbește președintele țării, de ce eu, spre exemplu, nu aș vorbi astfel?”. Dar este un mare necaz și o mare rușine pentru noi să ne exprimăm astfel. În acest context, îmi amintesc și o altă reflecție, din păcate, nu-mi amintesc cine a zis-o, dar spunea: „Limitele limbii mele prezintă limitele lumii mele”. Adică fiecare vorbește în funcție de cultura pe care o are, în funcție de educația pe care o are.”
Europa Liberă: Dna Cazacu, ani la rândul ați pus umărul la organizarea concursului „Dictare pentru fiecare”. Recunosc, nu am participat la acest concurs, însă de fiecare dată mă întrebam: oare cum l-aș fi trecut? Nu se mai organizează în ultimii ani. Planificați să reveniți la el?
Constatăm cum ne afectează limba și această epidemie...
Adriana Cazacu: „De fapt, acest concurs s-a organizat mai mulți ani de-a rândul la inițiativa Direcției cultură a Primăriei municipiului Chișinău. Pe atunci șefă a Direcției cultură era dna Lucia Culev, absolventă a Facultății de Litere, absolventă a facultății noastre. Respectiv, ea este o persoană foarte cultivată și a înțeles care va fi efectul acestui concurs, ca să zic așa. Chiar în primul an au fost foarte mulți participanți, fiindcă atunci, dacă vă amintiți, a fost și o problemă de organizare. Noi nu ne-am așteptat la un asemenea număr impunător de participanți, s-a desfășurat mai mulți ani de-a rândul și veneau de la mic la mare. Era o sărbătoare! Asemenea activități noi ar trebui să organizăm cu prilejul sărbătorii „Limba noastră cea română”, pentru că, din păcate, sărbătorirea acestei zile se limitează cam la depunerea de flori la busturile scriitorilor români de pe Aleea Clasicilor, în special la bustul lui Eminescu și cam atât. Dar iată un asemenea concurs fără îndoială că era mai indicat, adică era un lucru concret organizat și făcut, dar concursul respectiv avea un buget, un buget de 100 de mii de lei. Or, odată cu plecarea dnei Lucia Culev de la Direcția cultură, nimeni nu s-a mai preocupat de acest buget și fără un asemenea buget ar fi destul de complicat. Noi poate am încerca să-l organizăm cu puterile noastre, dar n-ar avea rezonanța respectivă, nu ar avea numărul de participanți, pentru că acolo erau și niște premii bănești. Unii poate veneau și pentru aceste premii. Poate am greșit și noi că nu am făcut vreun demers sau nu am insistat, sau nu am bătut prea mult pe la uși, vom încerca să facem și acest pas.”
Europa Liberă: Și o concluzie la finalul acestui interviu, dna Cazacu. Ce ar motiva oamenii să promoveze o exprimare corectă?
Adriana Cazacu: „Știți, limba este un organism viu, este o axiomă care nici nu necesită demonstrare, pentru că, iată, constatăm cum ne afectează limba și această epidemie. Au apărut foarte multe cuvinte în uzul nostru și unele iarăși utilizate greșit. De exemplu, aud pe la televizor „a carantina”, sinonim cu „a plasa în carantină”. O serie de cuvinte pe care până acum nu le-am cunoscut, acum le utilizăm. Vorbim și despre acea tendință de a utiliza neologisme sau o serie de cuvinte pe care nu le cunoaștem. Când primim un mesaj, bunăoară, și are o anexă, citim de multe ori: „Vedeți în atașament” sau „Vezi în atașament”, or, „atașament” înseamnă altceva, înseamnă afecțiune. Putem spune: „Vedeți în anexă”. Pe final aș recomanda să găsim timp ca să consultăm un dicționar și atunci când nu cunoaștem semnificația unui cuvânt să-l căutăm în dicționar, să nu ne lenevim, pentru că ne-o datorăm nouă și datorăm acestei limbi acest fapt.”
