Exact în condiția asta este fiecare al patrulea tânăr sau tânără cu vârsta între 15 și 29 de ani. Asta înseamnă că a patra parte din acest contigent al populației, de regulă, este în afara câmpului de atenție al unei instituții care teoretic ar trebui să le poarte de grijă, să fie preocupată de identificarea și integrarea lor. Există și un termen pentru această categorie de tineri lăsați de izbeliște – NEET - un termen din engleză – No in Education, Employment, or Training, ce s-ar traduce în română „Fără educație, neangajați sau neinstruiți”.
Până nu de mult și Viorica Anghel, din satul Andrușul de Jos, Cahul, era considerată o tânără NEET. Având probleme locomotorii și fiind mamă solitară, Viorica nu a avut niciodată un loc stabil de lucru. Își câștiga existența muncind pe lângă casă. De mică își dorea însă să devină apicultoare. Nu dizabilitatea ei a împiedicat-o să-și vadă visul împlinit, ci mai degrabă ignoranța celor din jur. A reușit să iasă din cercul vicios în care se afla datorită unui proiect al Organizației Internaționale a Muncii și Consiliului Național al Tinerilor, spune Viorica:
Eu de mult spun: de lucru este, doar că trebuie să muncești
„Unde mă adresam, chiar și la persoane care au albini de mult, de când eram eu copil, unele mi-au răspuns în față: albina mea, invalizi ca tine nu primește. La acea vreme m-a descurajat toată treaba asta. Am început a merge la proiect pentru informație, pentru a cunoaște dacă mai avem apicultori, câți apicultori. Sunt tineri, nu sunt tineri? Mă vor accepta și pe mine ca persoană cu dizabilități? Mi-am spus: hai să încercăm și am ajuns unde am ajuns. Eu de mult spun: de lucru este, doar că trebuie să muncești.”
Viorica a fost instruită cum să aibă grijă de familiile de albini, iar astăzi mica ei prisacă a devenit o sursă de venit - modestă, dar sigură. În vara anului trecut, echipa Consiliul Național al Tinerilor și a Organizației Internaționale a Muncii, a bătut, la propriu, pe la porțiile din Cahul și satele din împrejurimi pentru a identifica și a oferi instruire sau chiar un loc de muncă tinerilor interesați să-și facă un rost în viață.
A fost implicată Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, iar în consecință câteva sute de tineri despre care până nu demult nu se știa nimic, au deprins o meserie sau chiar și-au găsit un loc de muncă. Mihaela Borcoi, din cadrul Consiliului Național al Tinerilor, recunoaște că au fost și tineri care nu s-au arătat tare încântați să muncească, mulțumindu-se, bunăoară, cu îndemnizația socială de câteva sute de lei, oferită de primăria din sat:
„Unii într-adevăr nu cunoșteau că Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă oferă un set de măsuri de ocupare sau nu cunoșteau că ei furnizează instruiri în cazul în care dorești să devii cofetar sau contabil. Cu alții, dimpotrivă, am avut anumite provocări. O parte din ei fiind din familii sociale vulnerabile oricum beneficiau de anumite îndemnizații și lor nu le era convenabil, sa zic așa, să vină la Agenție pentru că pierdeau această indemnizație. Ținând cont că și salariile nu erau atât de atractive precum ei și-l doreau, cumva erau reticenți.”
În ultimii ani, rata tinerilor de 15-29 de ani, care nu învață, nici nu lucrează este în continuă creștere și a ajuns la 27 la sută. Este cea mai mare rată din regiune. În România această cifră este de 20 %, iar în Ucraina – puțin peste 18 %. Coordonatoarea de proiect din cadrul Organizației Internaționale a Muncii, Violeta Vrabie, spune că ignorarea problemelor cu care se confruntă acești tineri ar putea costa scump autoritățile mai târziu:
„Motivele pentru care un stat ar trebui să se îngrijoreze de această rată este, în primul rând, că reconectarea acestor tineri în piața muncii, reeducarea, reinstruirea și implicarea lor sau activarea lor pentru a intra pe piața muncii reprezintă o povară monetară enormă și astea sunt costuri ale sistemului public de ocupare. De exemplu, în Uniunea Europeană pierderea economică directă datorată cifrei mari a tinerilor inactivi în 2011 a fost estimată la 153 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă 1,2 % din PIB-ul UE din acel an. Deci, este o cifră enormă.”
Violeta Vrabie spune că eforturile depuse și mai ales rezultatele atinse la Cahul nu au fost în zadar, proiecte similare fiind dezvoltate în acest an la Căușeni și Cantemir. În plus, anul trecut Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a decis să dedice tinerilor NEET un articol separat în cadrul Legii privind ocuparea. Ce înseamnă acest lucru? Că statul își va asuma, mai ales la nivel local, să scoată din umbră tinerii care sunt în floarea vârstei și apți de muncă.
