Fostul premier moldovean, Ion Sturza, crede că Rusia folosește actuala criză a gazelor pentru rezolvarea problemelor sale geopolitice. Criza va trece, însă, se declară convins el într-un interviu la Europa Liberă, iar R. Moldova trebuie să aibă răbdare, maxim câteva luni, și să nu cedeze presiunilor rusești. Ce spune fostul premier despre aceste presiuni și ce previziuni are pentru evoluțiile prețurilor pe piața energetică?
Europa Liberă: Întâi de toate, de unde se va aproviziona Republica Moldova cu gaze în această iarnă, ne puteți spune?
Ion Sturza: „Păi, variante tehnice sunt mai multe și slavă Domnului. Criza de acum câțiva ani legată de tranzitul prin Ucraina ne-a învățat să fim mai flexibili și tehnic pregătiți. Astăzi există posibilitatea de a procura gazul prin revers din zona balcanică sau direct din Ucraina, prin revers din Europa și miracolul, până la urmă, mult așteptatul gazoduct Ungheni-Chișinău este astăzi tehnic funcțional și plin cu gaz. Deci avem opțiuni tehnice, trebuie să mai avem și opțiunile comerciale.”
Europa Liberă: Și iată aici e următoarea mea întrebare. Vadim Ceban, șeful de Moldovagaz, spune că nu sunt resurse pe piață, sugerează cumva că Republica Moldova degeaba caută, că nu prea va găsi?
Ion Sturza: „Vadim Ceban știe foarte bine că există gaz, faptul că Federația Rusă a redus livrările de gaz cu vreo 30% este mai degrabă o pârghie în negocieri, inclusiv în negocierile politice, decât lipsa de gaz fizică, că nu vorbim de cantități enorme, deci astăzi nu există o problemă cu gazul fizic, atât în Europa, cât și în zona noastră, ci există mai degrabă o încercare de a soluționa mai multe probleme – și politice, și de business din partea Gazprom-ului și a Federației Ruse.”
Europa Liberă: Și un preț enorm, exorbitant, aș zice.
Ion Sturza: „Prețul este rezultatul unei distorsionări masive pe piața de gaz. Cred că nu în ultimul rând stimulate iarăși de furnizorii de gaz, aici nu mă refer numai la Federația Rusă, dar i-a luat prin surprindere cred că și pe furnizori, pentru că aceste prețuri distorsionează foarte mult acest echilibru pe piață și pot să ducă la aceea că să sufere în ultimă instanță furnizorii, nu consumatorii.”
Europa Liberă: O prognoză cu cât ar putea obține Republica Moldova gaze în această iarnă v-ați aventura să formulați?
Ion Sturza: „Desigur, la prețul pieței. Piața de gaz s-a schimbat foarte mult, mai bine zis, modul cum ea operează, asta trebuie s-o spunem sincer. Noi ne-am deprins cu formule de preț care sunt în contracte de lungă durată și sunt bazate pe un mix, pe un baschet, cum se spune, pe un coș dintre petrol și produsele petroliere, lucru care era confortabil, în primul rând, pentru furnizorul nostru, Gazprom. După ce s-a liberalizat piața gazului în Europa și s-a trecut masiv la prețul spot sau prețul la zi al gazului, astăzi 85% din toată furnizarea de gaz se face prin această schemă. Evident că sunt perioade când prețurile sunt mai joase sau mai înalte, dar în jurul unul echilibru, acum piața e total dezechilibrată, așa cum a fost dezechilibrată și atunci când o mie de metri cubi de gaz costau 25 de dolari, astăzi – 1.200 de dolari. Deci, eu cred că Republica Moldova nu are șanse de a primi o altă structură de preț, bazată pe formulă, plus o parte bazată pe prețul spot, așa cum a primit Ungaria sau cum i se oferă Serbiei. Apropo, pentru ei tot sunt total neavantajoase. Moldova nu are astăzi nicio șansă să obțină de la Federația Rusă și de la Gazprom o altă condiție decât prețul de piață, dar cu cedări masive politice. De aceea trebuie să ne acomodăm, într-un fel sau altul, la condițiile pieței, piața se va echilibra și va reveni la normalitate în următoarele trei, maximum patru luni de zile, adică la prețurile pe care noi le-am avut cinci-șase luni în urmă.”
Europa Liberă: Da? Chiar la acelea, pentru că mulți zic că e mai greu să se revină în albia din care s-a plecat?
Ion Sturza: „Albia din care s-a plecat, vă amintesc, era 25 de dolari și a ajuns la 2 mii, deci albia ceea nu-i, albia este cred că în jurul la 150-200 de dolari mia de metri cubi. 150-200 de dolari, prețul pe care l-a plătit, apropo, Republica Moldova. Și aici, în paranteze fie spus, noi câțiva ani buni am plătit mult peste piața spot, piața unde se tranzacționa gazul, prin formulă, așa că Gazprom-ul nu a fost în pierdere cu Republica Moldova, cum încearcă unii să spună. Deci, prețul corect pe piață ar fi între 150 și 200 de dolari și dacă vom avea o iarnă blândă, se poate întâmpla că în primăvară să ne ducem iarăși în zona prețurilor foarte mici la gaz. Din punctul meu de vedere, problema noastră este pe următoarele 3-4 luni, cum aprovizionăm fizic și cum finanțăm aceste livrări de gaz.”
Europa Liberă: Și atunci, autoritățile de la Chișinău fac bine ce fac? Adică ar trebui să aștepte aceste trei luni, dar primesc cu o treime mai puțin gaz decât e nevoie în luna octombrie, ne putem imagina că va continua tot așa și în lunile de iarnă, ce ar trebui să facă? Ce ați face Dvs., dacă ar trebui să gestionați acum această situație?
Ion Sturza: „Eu nu cred că guvernul Republicii Moldova face astăzi ceva greșit. Da, trebuie să recunoaștem că, la faza inițială a crizei gazelor, guvernanții au fost luați prin surprindere de schimbarea bruscă a macazului de către ruși. Rușii care au venit și au spus: „A, noi vrem să continuăm cu aceeași formulă, dar o mărim cu X%”, ceea ce părea la momentul respectiv extrem de rezonabil. A trecut timp și la insistențele guvernului de la Chișinău Gazprom-ul nu a reacționat sub nicio formă, ca să vină la un moment dat și să spună că „nu mai este valabil, trecem la prețurile spot”. Cred că a fost un pic de naivitate și lipsă de experiență ca autoritățile să-și dea seama. Astfel s-a pierdut ceva timp pentru a testa și alte oportunități de livrare.
Să nu uităm că, până la urmă, formal vorbind, nu e problema guvernului, e problema agentului economic, Moldovagaz, care a fost fidelă acționarului său majoritar și a jucat doar într-o singură direcție. În ultimul timp, au fost contactați mai mulți furnizori de gaz, traderi, guverne și eu nu văd astăzi o problemă a gazului fizic, cu atât mai mult dacă noi n-o să fim atât de insistenți să aprovizionăm și Transnistria la capacitate maximă. Și când vorbim de Transnistria, vorbim, în primul rând, de cei doi mari consumatori – Centrala de la Cuciurgan și Uzina metalurgică de la Râbnița, care consumă – atenție! – 60% din tot gazul care se consumă, statistic vorbind, pe teritoriul Republicii Moldova. Partea dreaptă a Nistrului consumă în jur de un miliard, poate un pic mai puțin de un miliard de metri cubi, o cantitate care ar putea fi astăzi relativ ușor livrată doar prin țeava gazoductului Ungheni-Chișinău. Deci, astăzi sunt alternative tehnice și volume de gaz care ar satisface, cel puțin, malul drept. Problema prețului este altă problemă.”
Europa Liberă: Deci, dacă vă înțeleg eu corect, aceste discuții pe care le poartă guvernul acum cu Polonia, România, Ucraina, ele nu sunt doar pregătiri de negocieri mai serioase cu Gazprom-ul, sunt oferte reale?
Ion Sturza: „Sunt oferte reale și lista e mai lungă decât cele pe care le-ați enumerat Dvs., pentru că astăzi nu este important de unde vine molecula de gaz, tehnic vorbind, sunt mai multe variante, și nu numai Moldovagaz este capabilă să importe sau să cumpere gaz, sunt și alte companii care pot să aducă și Moldovagaz este obligată să preia aceste volume de gaz. Deci, gaz va fi și va fi o cantitate suficientă ca cel puțin acei consumatori strategici și haideți să-i numărăm: în primul rând, gospodăriile casnice sau gospodăriile private, sau instituțiile statului și CET-urile vor avea gaz.”
Europa Liberă: Să vorbim acum un pic mai atent despre Transnistria. Ne putem imagina ce se întâmplă cu regiunea transnistreană, dacă guvernul contractează o anumită parte sau o parte mai mare din gaz din Occident și Gazprom-ul livrează mai puțin sau nu livrează deloc?
Ion Sturza: „Tehnic vorbind, gazul poate să ajungă și în Transnistria, cu o singură condiție – plata anticipată.”
Europa Liberă: Transnistria n-a făcut niciodată lucrul acesta. Dar ar putea?
Ion Sturza: „Transnistria, de când există acest fenomen separatist, n-a plătit niciun metru cub de gaz pe care l-a consumat. Toți banii care se încasează astăzi, inclusiv de la acești doi giganți industriali și de la populație vin la buget și sunt folosiți de către guvernul separatist pentru plățile sociale, pentru a întreține regimul. Și acum evident că Chișinăul, din punctul meu de vedere, nu poate să meargă nici măcar la livrări umanitare, pentru că aceste livrări umanitare nu vor merge pentru școli, spitale sau persoanele fizice, vor merge pentru a întreține instituțiile regimului. De aceea, eu cred că dna Gavrilița l-a informat pe dl Krasnoselski că, da, noi avem posibilitatea să luăm din surse alternative, însă, dacă doriți ca regiunea să primească gaz, trebuie să plătiți prețul pe care noi îl achităm furnizorilor și plata trebuie să fie anticipată. E un argument foarte puternic în discuțiile cu Federația Rusă, pentru că Federația Rusă, într-o formă sau alta, din câte înțeleg eu, a vrut să se spele pe mâini, adică: „Vă dăm gaz acolo cu un mic discount de la prețul cela exorbitant, dar asumați-vă datoriile Transnistriei, plătiți rapid datoriile care s-au acumulat din managementul lor al companiei Moldovagaz”. Da, o parte sunt datorii care au apărut din neajustarea tarifelor sau datoriile Termocom-ului din Chișinău, la o parte din datorii trebuie încă de văzut care este sursa, care au fost ele, dar nu mai vorbim că nu este fezabilă și nu poate fi acceptată sub nicio formă, ca să fie preluate la datoria de stat cele aproape 8 miliarde de dolari, datoria istorică la gaz a Transnistriei, nu mai vorbesc de alte condiții politice.”
Europa Liberă: Spuneți că e un argument, dar totuși vedem că acest factor nu a împiedicat Gazprom-ul să reducă livrările către Republica Moldova. Putem presupune că Rusia, unii zic că șantajează Republica Moldova, nu știu, poate Dvs. ne spuneți dacă vedeți așa lucrurile, dar putem presupune că Rusia vrea să obțină ceva ce nu a obținut, pentru că au plecat socialiștii de la putere, de exemplu, recunoașterea datoriei istorice, acele 450 de milioane despre care vorbea dl Spînu că au fost readuse în discuție, poate și a datoriei de miliarde a Transnistriei, că doar nu degeaba s-a invocat subiectul acesta în negocierile de acum.
Ion Sturza: „Știți, eu gândeam că Rusia a devenit un pic mai sofisticată, și nu folosește gazul direct în interesele sale politice și geopolitice, însă am constatat cu mâhnire că iarăși gazul a devenit subit un instrument de presiuni politice, de soluționare a problemelor politice, numai că Rusia nu este la prima reiterație și țările, inclusiv Republica Moldova, s-au învățat să reacționeze și tehnic, și legal, și economic, și nu mai este atât de dramatic cum putea să fie acum mulți ani când nu existau pur și simplu alte surse de gaz pentru Republica Moldova. Federația Rusă în ultimele, apropo, nu luni, dar săptămâni încearcă foarte insistent să-și rezolve problemele politice, strategice și geopolitice în regiune prin această criză a gazelor, exagerând. Exagerează din simplul motiv că nu poate astăzi Republica Moldova pentru o scădere efemeră a prețului la gaz să-și permită trecerea la datoria de stat a multor miliarde de dolari, chiar și mai mult pot să vă spun, dar sper că și conducerea politică a Republicii Moldova poate să vă spună despre aceste lucruri, că una dintre condiții a fost soluționarea rapidă a conflictului din Transnistria, pe condițiile Moscovei, bineînțeles, lucru care niciun om teafăr la cap – fie el socialist, comunist, de dreapta, de stânga, pro-european sau pro-rus – nu poate să-l permită astăzi.”
Europa Liberă: A sosit, din punctul dvs. de vedere, momentul ca Republica Moldova să întoarcă fila aceasta și să ia gaz din Occident? Cum vedeți Dvs. lucrurile?
Ceea ce real contează astăzi pentru guvernul de la Chișinău este liniștea și pacea pe Nistru
Ion Sturza: „Bine, haideți să ne uităm un pic mai strategic. Ce-și dorește guvernul de la Chișinău? Și asta nu-i o discuție la bucătărie, este poziția oficială a Republicii Moldova – relațiile bune cu Federația Rusă. De ce? S-ar părea care sunt problemele pe agenda bilaterală care au stresat, să spunem așa, opinia publică în ultimii 10 ani? Prima ar fi gastarbeiterii noștri din Rusia. Nu mai este o actualitate, pentru că majoritatea celor care au avut alternativă au plecat în vest la muncă, și nu se mai duc în est. A doua ar fi livrarea mărfurilor noastre, însoțită de multiple embargouri, fitosanitărie ș.a.m.d. Nu mai este actuală, majoritatea exportatorilor s-au orientat către alte piețe și astăzi piața de desfacere numărul 1 este România și Europa. Și al treilea element care este, să spunem așa, pe agenda noastră economică și umanitară îl constituie livrările de gaz care, în principiu, odată sistate sau odată impusă Republica Moldova să se reorienteze către alte piețe nu va mai reveni către Federația Rusă. Ceea ce real contează astăzi pentru guvernul de la Chișinău este liniștea și pacea pe Nistru, agenda foarte ambițioasă de reforme și de impunere a unor noi politici și practici la Chișinău necesită liniște.”
Europa Liberă: Și atunci, dacă, de exemplu, se oprește centrala de la Cuciurgan, va fi această liniște?
Ion Sturza: „Acesta ar fi un element extrem de dramatic, în primul rând, pentru Transnistria, pentru că tot sistemul energetic, tot sistemul bugetar-economic se învârte în jurul acestei centrale. E mai puțin dramatic pentru Republica Moldova, pentru că iarăși noi ne-am învățat, între timp, să aducem curent electric și din alte surse.”
Europa Liberă: Și de unde va lua Republica Moldova energie electrică?
Ion Sturza: „În primul rând, există capacitatea de a livra și posibilitățile tehnice din Ucraina, o parte din România, căci, cred eu că acum ne vom apuca să valorificăm oportunitățile și banii puși la dispoziție de către băncile europene să ne sincronizăm cât mai rapid sistemul energetic cu cel al României. Astăzi pe piață este energie electrică suficientă pentru a furniza pentru Republica Moldova, dar dacă, Doamne ferește, Transnistria rămâne fără consumatori, că nu-i problema că ea poate să rămână fără gaz sau fără cărbune pentru centrala aceasta, până la urmă, eu cred că nu-i nimeni total nebun la Moscova să întrerupă furnizarea gazului către direcția noastră, pentru că asta înseamnă oprirea centralei care nu va mai fi pornită niciodată, asta înseamnă să înghețe total Transnistria la propriu și să fie o catastrofă economică. Deci, e o problemă a malului stâng, cum v-am spus, nu-i o problemă a malului drept.”
Europa Liberă: În concluzie, Rusia nu va admite așa ceva?
Ion Sturza: „Rusia încearcă o dată la 6 ore – și eu nu exagerez – să-și schimbe poziția. A mers până acum pe escaladare din 6 în 6 ore, acum vom vedea. Adevărul este că în următoarele săptămâni se așteaptă o deblocare a situației în Europa. Scopul final care se întrevede în toată operațiunea aceasta cu gazul în Europa a fost ca să impună Germania să dea aprobările finale pentru Nord Stream, deja țeava e plină cu gaz, e vorba de sute de milioane de metri cubi și cred că în următoarele 2-3 săptămâni Nord Stream-ul va fi funcțional și va începe să livreze gaz. Și atunci tot prețul și toată tevatura aceasta isterică se vor duce vertiginos la vale, credeți-mă. Și noi voim ajunge să cumpărăm gaz la un preț mult mai mic decât îl cumpăram pe formulă, dar trebuie să avem răbdare și să nu cădem în capcana presiunilor de moment.”
