Aproape zece ani mai târziu, Noie, devenit îngrijitor stabilit la Haifa, un oraș din nordul Israelului, spune că nu se mai teme la fel ca prima oară de zgomotele războiului.
„Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”
Noie povestește că a ales Israel și nu Italia, acolo unde și mama sa lucrează în calitate de îngrijitoare, pentru salariu, care era mai mare și pentru că avea mai multe șanse să fie angajat în calitate de bărbat îngrijitor. În Israel, familiile religioase conservatoare preferă ca bărbații să fie îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Ajuns acolo, prin intermediul unei firme, și-a început activitatea în primele familii.
A lucrat întâi o lună și jumătate, îngrijind de un bătrân, care ulterior a intrat în comă și a decedat. Au urmat alte trei familii în care situații similare s-au repetat, astfel încât se întreba dacă nu este urmărit de ghinion.
Își amintește că, din moment ce trecuse și printr-o facultate de psihologie, posturile de muncă pe care le primea erau cele în care trebuia să se ocupe de bătrânii bolnavi de cancer.
„Plecam de la un salariu de două-trei mii de lei și eram bucuros de orice îmi dădeau să fac aici, dar prima perioadă a fost foarte greu psihologic”, menționează el.
Primii patru ani acolo au fost cei mai grei pentru el. După ce unul dintre beneficiari deceda, situația lui rămânea incertă. I s-a întâmplat, în lipsă de cazare, să doarmă pe scările unui spital, urmând dimineața să pornească din nou în căutarea unui post de muncă.
Altădată, bătrânul de care îngrijea a deschis gazul în întreaga casă. „M-am trezit pe la unu noaptea și când mă gândeam să-mi aprind o țigară, am simțit mirosul. Altfel, ar fi explodat toate cele nouă etaje”, își mai amintește el.
Pe lângă faptul că învăța mai mult din mers despre cum e să ai grijă de persoanele vulnerabile, iar acasă era destul de complicat să revină inclusiv pentru perioade scurte, trebuia și să se adapteze cerințelor familiilor pentru care muncea.
„Erau zile și nopți nedormite, uneori nu mâncam. Erau familii care nu-ți permiteau să păstrezi mâncarea în frigiderul lor. Trebuia să mănânc fie pe afară, fie în odaie, sub plapumă, ca să nu miroase în casă”, mai spune Noie.
Totuși, greutățile nu l-au făcut să dea înapoi. Știa că cei care achită un salariu se așteaptă la responsabilitate și calitate, așa că s-a concentrat pe asta.
„Eu voiam să muncesc. Mama îmi spunea inițial că sunt timid și nu se știe cum o să mă descurc. I-am răspuns: „Mama, dacă tu te-ai descurcat în Italia, mă descurc și eu aici”. Acum, ea îl sună ca să-i ceară sfatul la nevoie.
Mai mult, Noie a devenit și co-autor al unui ghid pentru îngrijirea persoanelor în etate, astfel încât celor care vin în Israel la munci de îngrijire să le fie mai ușor decât i-a fost lui la început.
Cum s-a schimbat situația îngrijitorilor în ultimii ani
Între timp, de la venirea sa și până în prezent, Noie spune că s-au schimbat condițiile de lucru, au apărut legi care să ofere mai multă protecție angajaților migranți și salariul a crescut.
Totodată, alte aspecte rămân încă sub semnul întrebării, precum zilele de concediu pentru care trebuie, adesea, singur să îți găsești înlocuitor sau lipsa unei clarități pentru acțiunile îngrijitorilor în caz de război.
„Nu există protocoale pentru situația de criză în care ne aflăm acum: atunci când auzi sirena și știi că ai 50 de secunde ca să ajungi la adăpost, ce faci cu persoana pe care o îngrijești? O iei cu tine? O lași în pat? Ce fac cei care au nevoie de elevatoare pentru a putea fi mișcați din pat? Pleci tu să îți salvezi viața, sau mori alături de bătrân? Nu e prevăzut așa ceva în contract”, explică Noie Rotaru.
Familia sa încearcă să îl convingă că acum ar fi timpul să revină în Moldova, luând în calcul toate riscurile și faptul că, de când e plecat, a mai fost acasă doar de trei ori.
„În fiecare zi familia îmi spune să vin acasă, că vor să fim împreună. Dar nu e timpul, am și eu niște responsabilități, niște proiecte pe care trebuie să le realizez. Fiecare din cei veniți aici au un scop, nu vin să piardă anii”, mai spune bărbatul.
El speră ca R. Moldova și Israel să poată ajunge la un acord în domeniul securității sociale, precum cel cu Italia, care garantează migranților ce au muncit pe teritoriul statului respectiv dreptul la o pensie.
Solicitări de la ONG-uri pentru a garanta siguranța îngrijitorilor
Potrivit Ambasadei R. Moldova în Israel, din informațiile de până la război, pe teritoriul acestei țări se aflau 13 mii de moldoveni, dintre care majoritatea implicați în activități legate de domeniul construcțiilor sau de îngrijirea persoanelor vulnerabile.
În primele zile de război, reprezentanții ambasadei susțin că au primit sute de solicitări de la cetățeni cărora agențiile prin care s-au angajat în țară nu le răspund la telefon. Același lucru s-a întâmplat și la Linia fierbinte pentru refugiați și migranți (HRM), un ONG care se ocupă de apărarea drepturilor muncitorilor aflați în Israel.
„Au fost o mulțime de întrebări, evident, pentru că oamenii erau foarte confuzi în ceea ce privește drepturile lor și dacă pot pleca. Dar banii din fondul de la aeroport? Dar ultimul lor salariu? Cu agențiile, este o problemă pe care și noi, ca ONG, o vedem acum, când încercăm să-i contactăm”, menționează Marina Polinovsky, șefa Departamentului pentru Îngrijitori a HRM.
Ambasada Republicii Moldova a încercat să medieze acest aspect prin discuții cu autoritățile din Israel. Totodată, Linia fierbinte pentru migranți spune că solicită autorităților să ofere siguranță îngrijitorilor.
„Evident, cerem Israelului să se asigure că muncitorii vor avea acces la adăposturi și opțiuni de evacuare în timpul războiului. Acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece angajatorii îngrijitorilor trăiesc în locuri diferite, în condiții diferite, iar în timpul acestui război am întâlnit muncitori care au refuzat să stea într-un oraș care a fost puternic bombardat – și și-au dat demisia”, adaugă Assia Ladizhinskaya, purtătoarea de cuvânt a HRM.
Organizația respectivă afirmă că îi înțelege și îi susține pe îngrijitorii și îngrijitoarele care aleg să meargă acasă. Totodată, pe termen lung, ONG-ul încearcă să obțină condiții mai bune pentru muncitorii care vin în Israel.
„Îngrijitorii migranți sunt foarte importanți pentru noi, mai ales în acest moment și mai ales cei care rămân cu pacienții lor. Noi încercăm să discutăm cu guvernul și să-i convingem să facă niște schimbări care ar ușura viața lor pe termen lung. Sigur că asta nu se va întâmpla imediat, dar sperăm să se recunoască faptul că îngrijitorii sunt cruciali, și nu doar muncitori dispensabili care ating limita de cinci ani și pot fi excluși, așa cum e în prezent”, adaugă Polinovsky.
Conform legislației israeliene, muncitorilor străini li se permite să lucreze în Israel doar temporar, după care trebuie să părăsească imediat țara sau vor fi reținuți și expulzați.
O politică migraţionistă distinctă și condițiile în care muncesc migranții în Israel
Un muncitor străin poate primi o viză de lucru în Israel pentru unul din sectoarele care sunt deschise angajării de muncitori străini, cum ar fi inclusiv acordarea de îngrijire persoanelor care sunt în vârstă sau cu dizabilități, în agricultură, construcții rezidențiale, după cum arată Ghidul privind drepturile muncitorilor străini.
Sectorul pentru care a fost aprobată angajarea muncitorului este prevăzut pe viză. După ce sosește în Israel, muncitorul nu mai are dreptul să schimbe sectorul respectiv.
Viza emisă unui îngrijitor străin prevede regiunile geografice din Israel în care îngrijitorul este eligibil să solicite angajare.
...migrația spre Israel a luat amploare după anul 2013
Un raport din 2020 privind profilul și provocările lucrătorilor moldoveni în principalele țări de destinație arată că migrația spre Israel a luat amploare după anul 2013, drept rezultat al Acordului interguvernamental bilateral încheiat între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Statului Israel.
Documentul punctează că Israelul are o politică migraţionistă distinctă față de alte țări, care face dificilă libera circulație atât a persoanelor care muncesc în această țară, cât și a membrilor familiei acestora. Pentru cei care dețin viză de muncă, pentru a părăsi Israelul și a intra ulterior în această țară, este necesară inter-viza, iar pentru obținerea acesteia este solicitat acordul angajatorului.
Potrivit datelor din raportul respectiv, în Israel circa 94% dintre migranți - femei și bărbați, se află singuri, acestea fiind rigorile contractelor de muncă și ale specificului angajării în țara respectivă.
Conform acestora nu este permisă angajarea ambilor soți în Israel la muncă, este deosebit de dificilă vizitarea migranţilor de către membrii familiei, dar și invers – posibilitățile moldovenilor de a reveni în Moldova în vacanță este condiționată de o serie de solicitări din partea angajatorului (de ex. în Israel pentru bărbați – reținerea din salariu a remunerării pentru zilele când sunt plecați în concediu, pentru femei – înlocuirea la locul de muncă în perioada aflării în concediu).
Dificultățile de a călători acasă sau de a veni partenerul în Israel provoacă în unele situații conflicte în familie, după cum arată raportul, astfel o parte aleg să plece acasă înainte de expirarea contractului, iar în unele situații familiile se destramă.
