Abuzul în serviciu, abuzul în funcția publică este vechi de când există administrație și birocrație. E probabil că și la sumerieni, în Babilonia sau în Egiptul antic funcționarii comiteau abuzuri, deși acolo riscau să li se taie nasul, mai degrabă decât ca acesta să crească și să ajungă cât cel al lui Pinocchio.
Formele și fețele abuzului în serviciu sunt infinite, ele se pot manifesta fie asupra cetățenilor, a clienților, prin diferite profituri ilicite. De pildă, funcționarii statului sunt categoria socio-profesională cu cele mai multe zile de "concediu de boală".
Polițiștii și jandarmii de pildă, tot funcționari publici, pot folosi în mod nejustificat forța, sau pot opri și controla identitatea în mod nejustificat. Chiar și asta este un abuz.
Definirea infractiunii de abuz in serviciu/putere a ridicat probleme si in tarile occidentale, deoarece această infractiunea se poate situa pe limita dintre raspunderea politica si cea penala. Asta a determinat o serie de state sa modifice definitia acestei infractiuni, cum s-a întâmplat în Italia.
Problema ridicata de definirea acestei infractiuni a facut si obiectul diverselor recomandari si analize la nivelul Comisiei de la Venetia, in vederea menținerii unui echilibru intre puteri specific statelor democratice.
Un abuz foarte frecvent și care deseori intervine automat este folosirea resurselor publice într-o campanie electorală. Mijloace de transport, computere, internet, secretare, afișe, agenți comunali care le distribuie, polițiști care asigură ordinea. Toate acestea constituie un abuz.
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției spune, la art. 19, că: "Fiecare stat parte are în vedere sã adopte mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost sãvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul sãu, adicã de a îndeplini ori de a se abţine sã îndeplineascã, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încãlcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altã persoanã sau entitate.”
România a ratificat Convenția asta prin Legea nr. 365/2004, Iar modificările propuse acum de PSD la definirea abuzului în serviciu echivalează cu o încălcare a obligațiilor asumate prin ratificarea Convenției.
În România, un caz baroc de abuz în funcție a fost primarul Iașului Nichita, mai cunoscut ca „Domnul 10 %”, cel care pusese poliția locală să-i spioneze amanta… Când a fost dat jos de-ai lui, s-au repezit toți să condamne în el un suflet care iubea. Alții însă au întrebat: și ce dacă pusese poliția să-i supravegheze amanta? Omul avea experiență, știa ce face. Era convins că pe moldovence numai cu poliția le strunești.
------------------------
Statisticile Agenției de administrare a instanțelor judecătorești din R. Moldova arată că în ultimii cinci ani 121 de persoane publice au fost condamnate penal pentru abuz de putere sau abuz în serviciu. Numărul dosarelor inițiate este însă mult mai mare. Din dosarele pornite doar de CNA rezultă că cel mai frecvent sunt vizați primarii, profesorii, directorii de școli, medicii sau gestionari de întreprinderi și aproape deloc - funcționari de rang înalt.
Avocatul Veaceslav Ţurcan spune că aceste statistici nu ar reflecta adevărata amploare a fenomenului pentru că, zice el, justiția e selectivă, fapt confirmat în mai multe rapoarte de monitorizare, locale și internaționale.
„Problema e că în privința unor persoane legea se aplică într-un fel şi ele sunt urmărite penal, iar în cazul altora – nu se pornește urmărirea penală şi nu se aplică legea penală. Sistemul e corupt şi nu permite urmărirea persoanelor care sunt implicate. Dacă sistemul ar activa destul de eficient s-ar putea să fie mai multe condamnări şi nu doar pe acest articol, dar şi pe altele, dar interesul este unul financiar şi nu unul personal, ci în interesele unui grup mai mare.”
Articol 327 din Codul Penal definește abuzul de putere sau abuzul în serviciu drept „folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”. Persoanele publice sau cele de demnitate publică, care comit asemenea infracțiuni, riscă amenzi de câteva mii de lei şi până la trei ani de închisoare. Pedepsele se înăspresc funcție de gravitatea consecințelor.
Doctorul habilitat în drept, avocatul Viorel Berliba spune că în Moldova abuzul în serviciu este deseori folosit excesiv şi reprezintă o formă de presiune, inclusiv politică.
„În viziunea mea personală, abuzul în serviciu sau excesul de putere şi depăşirea atribuţiilor de serviciu sunt două norme generale care prevăd posibilitatea de a trage la răspundere penală persoana publică sau persoana cu funcţie de demnitate publică în cazul în care aceste abuzuri de putere sau de serviciu nu sunt prevăzute în norme speciale în Codul Penal. Din practica judiciară a R. Moldova constatăm că de multe ori aceste norme sunt aplicate doar ca rezervă pentru alte fapte de abuz prevăzute de legea penală, încălcându-se în aceste context regulile de concurenţă prevăzute de legea penală.”
Viorel Berliba aminteşte că Comisia de la Veneţia a constat încă în 2013 că încriminarea abuzului în serviciu este problematică, vulnerabilă politic şi reflectă adesea practici proaste moștenite din sistemul legal sovietic. Avocatul mai spune că urmare a recomandărilor Comisie de la Veneţia, APCE a adoptat în 2013 o rezoluție în care cerea abrogarea sau reformularea normei, astfel încât să asigure previzibilitate şi securitate actului de justiție.
Cu toate acestea, legile penale din mai multe state europene includ în continuare abuzul în serviciu. Viorel Berliba e de părere că R. Moldova nu ar trebui neapărat să-l dezincrimineze, ci mai curând să reformuleze norma penală:
„…pentru a respecta cu rigurozitate principiul previzibilității şi securității raporturilor juridice, mai cu seamă că anumite sintagme din art. 327 au fost declarate deja neconstituţionale, ne referim la „interese publice”, este vorba şi de caracterul imprecis al daunelor considerabile constat de Curtea Constituţională şi alte asemenea probleme care sunt eminente şi practica se confruntă zi de zi cu asemenea norme. Or constatăm faptul că ele sunt capabile şi vulnerabile pentru a opera anumite manevre, adică să fie folosite ca o bâtă politică împotriva unor persoane publice.”
Codul Penal reglementează separat excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, neglijenţa în serviciu şi traficul de influenţă. Ca exemplu, în cel mai rezonant dosar din ultimii ani, cel al ex-premierului Vlad Filat, condamnarea a avut la bază acuzaţiile de corupere pasivă şi trafic de influenţă, ultima inflracţiune fiind mai dur pedepsită decât abuzul în serviciu.
