Linkuri accesibilitate

Alexandru Florian (Institutul „Ellie Wiesel”) „Într-o societate liberă și diversă este loc pentru orice tip de memorie” (VIDEO)


Alexandru Florian, 11 octombrie 2019

Un interviu cu directorul Institului „Ellie Wiesel” din România și director al Muzeului Holocaustului.

Pe 8 octombrie 2019, președintele României, Klaus Iohannis a promulgat, într-o ceremonie publică, legea prin care se înființează Muzeului Național de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România, lege care precizează că, prin acest muzeu, România apără istoria, moștenirea și cultura celor care au contribuit la devenirea națiunii române.

„Cine îi va trece pragul va fi mai câștigat, pentru că va înțelege câteva lucruri care vor rămâne în inima și în sufletul său: că indiferența poate ucide, că responsabilitatea de cetățean înseamnă a-l apăra pe cel defavorizat, că diversitatea nu e toxică, ci necesară, că fragilizarea democrației înseamnă atentat la pacea socială, că toleranța și buna înțelegere încep cu învățătura”, a declarat Klaus Iohannis, la Palatul Cotroceni.

Proiectul noului muzeu este coordonat de Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Ellie Wisel”, iar Sorin Șerb a stat de vorbă cu directorul Institului, Alexandru Florian.

Interviu cu Alexandru Florian, directorul Institului Ellie Wiesel, București
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:24:18 0:00
Link direct

Radio Europa Liberă: Domnule Alexandru Florian, zilele trecute a fost semnată la Cotroceni legea care consfințește întemeierea Muzeului Holocaustului în România. Ce semnificație are adoptarea și semnarea acestei legi?

Alexandru Florian: „Din punctul meu de vedere are două semnificații: este recunoașterea oficială, publică, a faptului că acest proiect muzeal este susținut de principalele instituții ale statului, respectiv președinția, guvernul și parlamentul, și în aceste condiții plecăm de la ipoteza că ar putea să ne bucurăm de un sprijin mai eficient pentru realizarea proiectului. Celălalt aspect este faptul că această lege prevede în mod expres viitorul sediu al Muzeului, respectiv Calea Victoriei 218, și pentru că unde e lege nu-i tocmeală, ne place nu ne place, se stinge o dezbatere foarte aprinsă, falsă, stârnită în această vară.”

Radio Europa Liberă: Chiar voiam să discutăm despre această dispută în jurul amplasamentului modernului Muzeului.

Alexandru Florian: „E o dispută falsă creată în jurul amplasamentului muzeului generată de managerul de la Muzeul Antipa fără să aibă datele problemei, nu neapărat din vina lui, poate nu i-au fost furnizate .”

Salvarea de uitare
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:11:21 0:00


Radio Europa Liberă: A fost o vreme când părea că această dispută are un temei politic și anume că este un loc de întâlnire a manifestanților că în felul acesta ați ocupa abuziv un loc consacrat al protestelor.

Alexandru Florian: „Da, au fost mai multe interpretări, dacă vreți putem facem o scurtă rememorare. De mesajele de respingere continue pe care le-a dat managerul acestui muzeu Antipa au beneficiat mai multe categorii public virtual pentru Antipa. Cel mai extravagant moment a fost când un grup de 15-20 de cetățeni bucureșteni animați de idealurile naționaliste și care nu vor un muzeu al Holocaustului în București au organizat un miting în fața institutului nostru într-una din zilele lunii septembrie. Au fost de asemenea din partea societății civile până și unele persoane care se proclamă sau sunt recunoscute de unii cetățeni din București ca fiind lideri de opinie ai unor poziții civice, cum ar fi domnul Mihai Șora. Au luat o poziție la girafa din fața muzeului Antipa și s-a creat această mitologie că un posibil spațiu pentru construcția unui muzeu pentru istoria Holocaustului între Muzeul țăranului român și Muzeul Antipa ar prejudicia acel spațiu de contestație care există în fața muzeului. Dar spațiul pe care noi îl indicasem și pe care l-am solicitat Ministerului Culturii este în fapt un spațiu unde peste de 70 de ani crește vegetație la voia întâmplării, în mod spontan, este neutilizat, un spațiu de 7000 de metri pătrați care se află pe șoseaua Kiseleff între clădirea muzeului Grigore Antipa și Muzeul Țăranului Roman. Nu voiam să ne punem nici în fața muzeului, nici în spatele muzeului, unde directorul muzeului să arate că folosește spațiile a organiza evenimente culturale, niște cenacluri folclorice și așa mai departe. ”

Radio Europa Liberă: Vorbim totuși despre niște evenimente care au avut loc acum 70 - 80 de ani. Cei care contestă apariția acestei muzeu spun că nu ar fi o urgență. De ce trebuie acest muzeu, care este necesitatea lui?

Alexandru Florian: „Așa cum s-a menționat cu prilejul ceremoniei pentru promulgarea Legii care a avut loc acum vreo trei zile la Palatul Cotroceni,

Minoritatea evreiască din România a reprezentat un procent important din populația țării, în perioada interbelică erau 4% din populație, 752.000 de evrei.


Muzeul de istorie a evreilor și a Holocaustului din România îndeplinește cel puțin două funcții cu caracter social extrem de importante, una este cea memoriei și cealaltă este una educativ-informativă. Și este vorba despre faptul că minoritatea evreiască din România a reprezentat un procent important din populația țării, în perioada interbelică erau 4% din populație, 752.000 de evrei și din punctul acesta de vedere muzeul vrea să ilustreze, să-i informeze pe toți cei care îl vor vizita despre contribuția evreilor din România la procesul de modernizare, de dezvoltare economică de industrializare la cultura română.”

Radio Europa Liberă: Câți au mai rămas la ora actuală în România?

Alexandru Florian: „Astăzi? Dacă vă spun o să vină să credeți: 3.100 după datele oficiale ale recensământului din 2011, sunt 3.100-3.200 de evrei. Deci, dincolo de această contribuție a evreilor la modernizarea României de la economic, până la educație, până la, eu știu?, regim politic democrat, în prima parte a secolului al 20-lea, și aici aș menționa că au fost evrei care au participat la nivel de conducere la Revoluția din 1848, cealaltă componentă este legată de memorială la nivel de conducere al conducerii revoluției din 1848; cealaltă componentă este cea memorială legată de Istoria Holocaustului și care, cred că deja a devenit un fapt comun astăzi, este încă puțin cunoscută în România încă, puțin asumată de către cetățeni nu la nivelul instituțiilor, ci de către cetățeni. Nu prea există interes pentru o istorie care reprezintă un moment, o secvență, o pată neagră în istoria României. Este vorba despre o perioadă în care un grup etnic din România, din responsaiblitatea statului român, a fost practic exterminat, în jur de 40% din comunitatea evreiască din România după 1945 nu a mai existat.”

Radio Europa Liberă: Sunt și alții, la jumătatea drumului, care spun, în regulă e legitim un asemenea muzeu dar de ce nu, în primul rând, un muzeu al comunismului? Cum vă explicați faptul că România are problemele de amnezie și cu memoria recentă nu numai cu memorie îndepărtată?

Alexandru Florian: „Da, ați atins iarăși un punct sensibil al societăți civile românești. Vreau să vă spun că această temă Holocaustului vs. Gulag, să-i spunem, sau Holocaust și evenimentele represive din timpul regimului comunist

Nu considerăm că este benefică această încercare a unora de a transforma existența Gulagului și a Holocaustului într-o competiție comunicațională.


din România, a apărut imediat după Revoluția din decembrie 1989, în discursul public pentru un anumit segment din lumea intelectuală, iar opinia mea este că, într-o societate liberă, într-o societate diversă este loc pentru orice tip de memorie, atâta timp cât se referă la o memorie prin care se promovează valorile democrației și că și un Muzeu al modului în care a funcționat regimul comunist, momentele represive sau mai puțin represive, se poate și trebuie realizat... Dar fiecare instituție, fiecare actor cu misiunea pe care o are! Obiectivul institutului Elie Wiesel nu este acela de a reflecta, de a gândi, de a scoate în față documente privind modul în care a funcționat sistemul comunist în România, și atunci pe cale de consecință, noi ne ocupăm de alt segment memorial. De asemenea, nu considerăm că este benefică această încercare a unora de a transforma existența Gulagului și a Holocaustului într-o competiție comunicațională, într-o competiție competiție memorială, într-o competiție de cercetare istorică, pentru că nu este vorba despre niciun fel de competiție, este vorba de a ne cunoaște propria istorie și de ne-o asuma.”

Radio Europa Liberă: Vorbeați despre demonstrația care a avut loc în fața institutului acum câteva luni. Lunile trecute era profanat un cimitir din Huși, sunt acte pe care ne vedem nevoiți să le punem în relație. Există semne că în societatea românească, așa, fără evrei, cum spuneți, există semne că antisemitismul este încă actual?

Alexandru Florian: „În opinia mea antisemitismul în România astăzi este un un antisemitism potențial sau latent, adică este foarte mult răspândit în mintea multor cetățeni din România, este foarte prezent pe spațiile de socializare în anumite rețele de Facebook, sunt rețele, să știți, de Facebook special construite, sunt grupuri pe Facebook care promovează mesaje extremiste antisemite sau antiroma, cu asta se ocupă, sau mesaje antisemite, discriminatorii putem găsi la articole din mass-media care sunt postate online și care pot spune că sunt cu subiecte OK, sunt articole informative dar dacă este vorba despre evrei sau Israel putem găsi la rubrica de comentarii niște

Am măsurat sociologic reacția populației față de comunitatea evreiască, față de evrei, și există un grad de respingere situat între 22 și 25% dintre subiecții intervievați.


manifestări, niște discursuri incitatoare la ură antisemită extraordinar de primitive. Și aici trebuie să spun că ar trebui să fie datoria redacțiilor acelor jurnale online sau mijloace de comunicare în masă de a filtra aceste mesaje, pentru că unele dintre ele sunt de a dreptul incitatoare. Dar altfel nu avem manifestări în stradă de antisemitism, în afara celor despre care am vorbit, în special devastări de cimitire evreiești sau de clădiri care sunt ale comunității evreiești, dar nu avem oameni care se adună cu zecile, cu sutele sau cug miile așa cum se întâmplă în alte țări și nu am avut până acum atacuri la persoane față de unii evrei. Am măsurat sociologic reacția populației față de comunitatea evreiască, față de evrei, și există un grad de respingere situat între 22 și 25% dintre subiecții intervievați...”

Radio Europa Liberă: Ceea ce e foarte mult!

Alexandru Florian: „De aceea am spus că este un antisemitism latent care, într-o anumită conjunctură politică de stimulare poate deveni și public, adică se poate transforma în diverse manifestări.”

Radio Europa Liberă: Cum faceți investigațiile acestea sociologice?

Alexandru Florian: „Ne-am făcut un obicei și odată la doi ani facem un sondaj de opinie reprezentativ pentru populația României iar metoda chestionarului este face-to-face. Angajăm o firma specializată care, pe baza unui chestionar răspunde unor subiecte ale noastre. Și măsurăm, în special, distanța aceasta socială între majoritate și diverse minorități etnice, măsurăm, de asemenea, gradul de deschidere sau de informare a populației față de istoria noastră recentă, deci felul în care este perceput Ion Antonescu astăzi și alte chestii legate de istoria Holocaustului.”

Drepţi între popoare
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:11:57 0:00


Radio Europa Liberă: Nu cumva antisemitismul intră într-o paradigmă care cuprinde printre altele, xeonofobia, homofobia, respingerea Occidentului... Există chiar și iconi ai acestui comportament, foarte asociați atacurilor antisemite cum ar fi George Soros...

Alexandru Florian: „Da, aveți dreptate. Ar fi eronat să spunem că o persoană care utilizează mesaje antisemite este neapărat sau este în primul rând antisemită. De multe ori antisemitul sau antisemitismul poate să fie o

Un naționalism extrem duce în cele din urmă și la această mentalitate de a fi numai noi între noi


consecință sau o derivație a unui naționalism extrem, a xeonofobiei, de asemenea. Sunt oameni care sunt foarte, foarte, foarte patrioți, ca să mă exprim metaforic, și un naționalism extrem duce în cele din urmă și la această mentalitate de a fi numai noi între noi, „România e a românilor”, cum spunea Nichifor Crainic în anii 40, de a-i exclude pe ceilalți. Sunt mesaje antisemite născute din antisemitism direct, din această respingere, această ură față de evrei, dar putem găsi și un antisemitism ca o consecință a unui naționalism fundamentalist.”

Radio Europa Liberă: Ce arhive veți folosi? Aveți relații, de pildă, cu arhivele din Chișinău unde probabil că sunt multe documente importante...

Alexandru Florian: „Nu, pentru Muzeu avem relații, parteneriate de lungă durată cu Muzeului Holocaustul de la Washington și cu Muzeul memoriei Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim și de acolo vom beneficia în primul rând de fototecă, de fotografiile pe care aceste instituții le-au adunat de-a lungul timpului, de documente de arhivă instituțională din perioada respectivă și vom beneficia sau vom începe o colaborare sper eu mai coerentă și mai aplicată cu Federația comunităților evreiești din România pentru a putea avea în acest muzeu, dincolo de documente foto, documente scanate și așa mai departe, o serie de artefacte, de produse, de obiecte pe care să le vadă publicul și pe care eu nu cred că le putem obține, cel puțin pe anumite segmente, decât comunitățile evreiești din țară, mă refer, în special, la ilustrarea cultului iudaic, ce este specific, cum se desfășoară la diverse sărbători iudaice, dar și pentru a ilustra contribuția anumitor personalități din lumea evreilor care au jucat un rol important aici în România, știut fiind faptul că Federația comunităților evreiești din România are și o arhivă, depozite în care deține obiecte, înscrisuri, chiar mobilier care au fost donate de-a lungul timpului de către membri ai comunității.”

Radio Europa Liberă:: Vorbeați despre grupuri organizate pe Facebook care atacă diverse comunități etnice. Ați încercați să-i determinați pe politicienii care se presupune că s-au pus de acord în legătură cu ideea că antisemitismul este o problema nu doar de amnezie ci și una penală, ați încercat să îi determinați să pedepsească sau să găsească metodele prin care aceste atitudini să fie penalizate mai clar, mai exisgent pentru că înțeleg că sunt doar două-trei cazuri de condamnări până acum?

Alexandru Florian: „Până să mobilizăm politicienii pe acest subiect sau în tentativa de a reduce la minim mesajele antisemite sau rasiste în România ne-am concentrat pe două strategii. Una este cea legată, cum v-am spus, de virulența de pe rețelele de socializare și colegii mei au desfășurat un proiect de cercetare, în urma unor mesaje extrem de grave și riscante, am comunicat la Facebook. Cum se știe, rețeaua de Facebook își asumă acest rol de a interveni și de a șterge, de interzice astfel de mesaje, între timp s-a înregistrat așa o evoluție plăcută: dacă la început refuzau orice mesaj, nu dădea niciun feedback, nu se întâmpla nimic, vreau să vă spun că e un proiect pe care noi l-am desfășurat în vreo 2-3 ani, pe măsură ce lucrurile cum știți și dumneavoastră evoluează destul de grav în alte țări din Europa, pentru că sunt atentate crime, știți ce s-a întâmplat acum câteva zile în Germania, Facebook a devenit mai vigilent și mai receptiv la mesajele noastre și am reușit să închidem niște pagini de Facebook, niște pagini pe care noi le consideram extremiste sau la YouTube. Cealaltă modalitate, cealaltă strategie este de a ne asuma rolul de a semnaliza instituțiilor care ar trebui să se implice în țara noastră respectiv Ministerului de Interne sau Ministerului public...”

Radio Europa Liberă:... cu rezultatele despre care vorbeam mai devreme..

Alexandru Florian: „Exact, dar nu putem decât să insistăm să folosim toate căile de atac pe care le ni le oferă sistemul.”

Radio Europa Liberă: Nu cumva unele mesaje politice de tipul acesta care nu sunt neapărat antisemite, dar sunt xenofobe, de naționalism exacerbat, nu cumva și mesajele acestea contribuie la o anumită stare de spirit, nu cumva agregă toate forțele acestea.

Alexandru Florian: „Pot să ofere un stimul, pentru că toată lumea se uită, știm din istoria modernă a ultimului secol, toată lumea, chiar dacă o recunoaște sau nu, se uită la clasa politică și dacă o elită politică are un anumit comportament, și tu ai stat frustrat atâta timp și vezi că ți se permite, începi și tu și te manifești. Într-adevăr, există acest risc ca mesaje prea multe din zona instituțiilor politice

În România mesajul naționalist sau patriotard la clasa politică este destul de diseminat în alte mesaje și din câte am urmărit eu, el se accentuează sau devine mai în vizibil în special în timpul campaniilor electorale și mai puțin în timpurile normale.


sau ale statului, sau venind de la lideri politici care sunt activi și prizați de public să genereze această poftă a oamenilor să zic de anu fi doar antisemiți doar la ei în dormitor, ci de a fi și în spațiul public, adică în stradă. Există întotdeauna acest risc, nu se poate măsura sociologic, trebuie să ținem seama de el. Eu l-aș ilustra prin faptul că după ce Trump a ajuns președintele Statelor Unite, să ne amintim că în America au avut loc niște manifestări violente și niște atentate în care unii dintre extremiști au afișat tricouri cu Corneliu Zelea Codreanu, deci erau clar la extrema dreaptă și erau inspirați de fascismul românesc. Deci atunci când sus se vorbește într-o anumită manieră, există acest risc, dar nu cred că am ajuns încă acolo, pentru că în România mesajul naționalist sau patriotard la clasa politică este destul de diseminat în alte mesaje și din câte am urmărit eu, el se accentuează sau devine mai în vizibil în special în timpul campaniilor electorale și mai puțin în timpurile normale.”

Radio Europa Liberă: Când să ne așteptăm să pășim prima dată în Muzeul Holocaustului?

Alexandru Florian: „Între trei și patru ani, poate peste patru ani.”

XS
SM
MD
LG