În timp ce o parte a opoziţiei şi a observatorilor au spus zilele acestea că numirea lui Dmitri Kozak ca reprezentant special al preşedintelui rus pentru relaţiile comerciale cu R. Moldova ar fi o încercare a Rusiei de a târî R. Moldova într-un nou plan rusesc de federalizare, preşedintele Parlamentului de la Chişinău, Adrian Candu, a calificat gestul drept „o mână întinsă” Chişinăului de către Kremlin. După aceste declaraţii a devenit clar că guvernanţii nu au de gând să se opună acestei numiri, aşa cum le sugerau recent unii analişti. Într-un interviu la Europa Liberă, Liliana Barbăroşie l-a întrebat pe analistul rus, Andrei Deviatkov, dacă se pot desluşi clar sarcina şi strategia noului emisar numit de Kremlin.
Europa Liberă: Este sau nu numirea lui Dmitri Kozak o nouă mişcare în direcţia federalizării pe care o promovase acesta la un moment dat?
Andrei Deviatkov: „Nu. Eu cred că Kozak este mai degrabă un manager de criză. Şi din câte mi-am dat seama dintr-un articol din Kommersant despre reacţia la această numire a oamenilor din aparatul lui Kozak, el nici măcar nu e prea entuziasmat de noua sarcină. Adică, eu cred că pur şi simplu e nevoie de un profesionist care să administreze o criză.”
Europa Liberă: Şi ce criză anume trebuie dumnealui să administreze?
Andrei Deviatkov: „În primul rând cea legată de regiunea transnistreană. Până acum a existat un anumit status quo, dar anumiţi actori încearcă să rupă acest status quo. Mă refer la subminarea Grupului Rus Operativ, dar şi a pacificatorilor. Oricât de mult diplomaţii moldoveni nu ar insista că divizează aceste două lucruri, oricum, în fraza următoare ei adaugă că optează pentru schimbarea pacificatorilor printr-un contingent internaţional poliţienesc, ceea ce înseamnă că rolul Rusiei se va reduce substanţial.”
Europa Liberă: Şi Chişinăul, ieşind pe platforma ONU, încearcă să schimbe lucrurile, asta vreţi să spuneţi?
Andrei Deviatkov: „Rusia vede că împotriva Grupului Rus Operativ s-a constituit un fel de front comun: rezoluţii în Congresul SUA, rezoluţii ale ONU, OSCE… Chiar dacă e vorba doar despre nişte declaraţii, chestiunea capătă o anumită pondere politică.”
Rusia vede că împotriva GOTR s-a constituit un fel de front comun: rezoluţii în Congresul SUA, rezoluţii ale ONU, OSCE…
Europa Liberă: Deci, au dreptate cei care cred că numirea lui Kozak e în primul rând un răspuns la rezoluţia ONU?
Andrei Deviatkov: „Eu voi spune în felul următor: această rezoluţie a fost un pretext. Noi am văzut cât de îndelungată a fost perioada în care nu s-a găsit un înlocuitor pentru Rogozin. Imediat ce a fost votată rezoluţia ONU, a fost numit Kozak. Sarcina lui nu e să promoveze aici planuri grandioase.”
Europa Liberă: Dar el trebuie să oprească ruperea acestui status quo, da?
Andrei Deviatkov: „Să zicem că status quo-ul oricum se schimbă în regiune, din cauza mai multor tendinţe. Problema e în administrarea acestui proces. Ca, de exemplu, dacă noi vedem că regiunea transnistreană se subordonează tot mai mult jurisdicţiei moldoveneşti în domeniul comerţului exterior şi circulaţiei persoanelor, aceste procese să se desfăşoare treptat, fără politizarea controlului asupra hotarelor. Pentru că, acum, Chişinăul şi Ucraina pur şi simplu schimbă regulile de joc şi pun Transnistria în faţa faptului împlinit, iar asta destabilizează situaţia în regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Speakerul Andrian Candu crede că această numire este „o mână întinsă” Chişinăului de către Kremlin”.
Andrei Deviatkov: „Da, eu cred că aşa şi este. Mulţi au văzut în acest gest dorinţa Rusiei de a federaliza R. Moldova. În realitate, eu văd aici un alt semnal. Rogozin întruchipa genul de politică axată pe principiul „Transnistria în primul rând”, iar guvernul de la Chişinău era văzut ca un jucător pro-european, apriori anti-rusesc. Astăzi, însă, abordarea din partea Rusiei este alta. Transnistria este văzută totuşi că parte a R. Moldova, nu în sensul că se doreşte vreo federalizare sau confideralizare însă.”
Europa Liberă: Ce poate aduce această numire pentru relaţia Moscovei cu guvernarea democrată de la Chişinău, care, iată, tocmai s-a certat cu Europa?
Astăzi, abordarea Rusiei este alta, Transnistria este văzută totuşi că parte a R. Moldova...
Andrei Deviatkov: „Jucătorul principal în Republica Moldova sunt totuşi SUA. UE e un finanţator important. Şi, da, există anumite tensiuni în relațiile Chişinăului cu UE. Dar în ceea ce ţine de SUA nimic nu s-a schimbat.”
Europa Liberă: Dar dacă urmăm această logică, autorităţile de la Chişinău ar fi trebuit, poate, să respingă candidatura lui Kozak, nu?
Andrei Deviatkov: „Nu, pentru că Kozak nu poate fi privit, nici măcar din perspectiva americanilor, ca cineva care să se fi manifestat negativ. Trebuie să înţelegem că în 2003, el a acţionat după situaţie, el a urmat linia politică trasată în acel moment.”
Europa Liberă: Dar acum care poate fi agenda lui?
Andrei Deviatkov: „Soluţii pregătite, care să zacă pe masă, nu există. De aceea, eu cred că Kozak a fost numit tocmai ca să stabilească relaţii active cu actorii locali şi internaţionali. Unii zic că agenda lui ar fi preelectorală, să promoveze o coaliţie între socialişti şi democraţi. Eu cred greşită această versiune. Pentru că o astfel de coaliţie nu e posibilă. La Washington există o neîncredere cronică faţă de socialişti şi acolo o astfel de coaliţie va fi văzută ca o turnură de la Occident spre Moscova. Şi atunci există marea probabilitate ca evenimentele din 2009 să se repete.”
Unii zic că agenda lui ar fi preelectorală, să promoveze o coaliţie între socialişti şi democraţi. Eu cred greşită această versiune...
Europa Liberă: Poate strategia e să-i certe pe democraţi cu americanii, ca Rusia să obţină în persoana guvernării de la Chişinău un partener de dialog mai flexibil?
Andrei Deviatkov: „Dacă Rusia va fi gata să-şi asume o povară de 300-400 milioane de dolari, care sunt injectate anual în R. Moldova din Occident, aş putea să cad, teoretic, de acord cu Dvs. În plus, politica rusească este realistă şi Rusia e conştientă că aici s-au constituit deja segmente sociale care nu vor admite aşa ceva. De aceea, eu cred că miza numirii lui Kozak e să rezolve ghemul de probleme legate, mai întâi, de politizarea chestiunii transnistrene pe diverse platforme internaţionale, apoi de îngustarea căilor de comunicaţii externe ale regiunii transnistrene. Și, de fapt, atâta timp cât nu există un răspuns clar cum să se rezolve aceste lucruri, Kozak a fost numit ca să stabilească dialogul cu actorii esenţiali şi să asigure o stabilitate în regiune, aşa cum şi-o imaginează Rusia, dar fără alte planuri măreţe.”
