Oficiile de ocupare a forței de muncă din regiunea transnistreană au mii de joburi disponibile, în timp ce șomajul continuă să crească, iar oamenii se gândesc tot mai mult să plece la muncă în străinătate. Cum explică oamenii de rând acest aparent paradox? Și la Chişinău, și la Tiraspol se lucrează la elaborarea bugetului pentru anul viitor. Și ce modificări aduce schimbarea guvernului de la Chişinău în ecuația reglementării transnistrene și a casării munițiilor din regiunea transnistreană?
Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Proiectul protocolului elaborat după reuniunea în formatul de negocieri 5+2 pentru reglementarea transnistreană, care s-a desfășurat la Bratislava pe 9 și 10 octombrie, nu a fost semnat din cauza unui punct unde Chişinăul și Tiraspolul au opinii divergente și care vorbește despre prioritățile imediate în negocieri, a declarat viceprim-ministrul pentru reintegrare, Alexandru Flechea, în cardul primului său briefing de la preluarea funcției.
Alexandru Flenchea: „Aceste priorități sunt patru la număr și sunt foarte simple. Prima: libertatea de circulație în zona de securitate, deci, între două maluri. Doi: drepturile omului. Trei: asigurarea activității școlilor cu predare în grafie latină din regiune. Cea de a patra prioritate reiese din obiectivul facilitării comerțului între cele două maluri, prevenirea contrabandei, precum și unificarea standardelor fiscale și a tarifelor vamale.”
O formulă de compromis pentru eliminarea divergențelor a fost propusă zilele trecute de Franco Frattini, reprezentantul președinției slovace a OSCE, a spus Flenchea, precizând că Chişinăul a acceptat această formulă și invită și Tiraspolul să se alăture. El a evitat încă să spună în ce constă „formula de compromis” propusă de Frattini și nici ce subiecte vizează aceasta. Anunțul a fost făcut în pregătirea Consiliului Ministerial al OSCE va avea loc la Bratislava joi și vineri, pe 5 și 6 decembrie, și unde va fi abordată și chestiunea transnistreană.
În replică la această declarație, șeful negociatorilor transnistreni, Vitali Ignatiev, a spus, citat de presa din regiune, că Chişinăul ar denatura realitatea pentru a camufla nedorința de a-și respecta angajamentele. El a apreciat că în ultimele cinci luni situația la negocieri ar fi degradat, iar actualul vicepremier continuă aceeași linie. Chişinăul, în viziunea lui Ignatiev, ar încerca să discrediteze formatul de negocieri 5+2. Iar propunerea lui Franco Frattini ar consta în eliminarea din protocolul de la Bratislava a punctelor unde există divergențe – a subiectelor legate de sectorul bancar, de importuri și de circulația internațională cu permise transnistrene. „Dar această propunere lipsește documentul de conținut”, a spus Ignatiev, sugerând că Tiraspolul nu este de acord cu soluția propusă de Frattini.
Deputații Blocului ACUM cer demisia ministrului apărării, Victor Gaiciuc, după ce acesta a elogiat armata separatiștilor din Donbas, sfidând integritatea teritorială a Ucrainei. În 2016, Victor Gaiciuc a elogiat armata separatistă din Donbas, susținută de Federația Rusă. În timpul unei conferințe la Academia de Științe a Moldovei, Gaiciuc a spus despre armata de mercenari din Donbas că este una model, fiindcă luptă „cu spirit și credință”. Deputații „ACUM” cer președintelui Igor Dodon și premierului Ion Chicu să se disocieze de aceste declarații și să confirme faptul că nu recunosc structurile nelegitime din regiunea transnistreană.
Procesul de distrugere a munițiilor de la Cobasna ar putea fi monitorizat de OSCE sau „făcut sub umbrela unor state neutre, imparțiale”, a declarat marți noul ministru de externe Aureliu Ciocoi, într-un interviu cu Europa Liberă. Perspectiva ca aceste munții vechi și periculoase să fie casate a redevenit de actualitate la sfârșitul lunii august, după ce președintele Igor Dodon a discutat la Chișinău cu ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu. Intențiile Moscovei au fost reconfirmate în septembrie când fostul ministru de externe Nicu Popescu s-a întâlnit la Moscova cu omologul său rus Serghei Lavrov. După o vizită recentă tot la Moscova, noul premier Ion Chicu a vorbit și el despre aceste intenții, dar nu a menționat o eventuală monitorizare a procesului de casare a munițiilor, ceea ce a provocat criticile opoziție.
Moscova a transferat regiunii separatiste transnistrene banii restanți pentru suplimentele la pensii pe care Rusia s-a angajat să le plătească lunar. Suplimentul, în valoare de 9 dolari pentru un pensionar, nu a mai fost achitat din luna iunie. Pensionarii urmează să ridice toată suma odată, împreună cu pensia din luna decembrie. Site-ul liderului transnistrean Vadim Krasnoselski anunță că în regiune sunt peste 146 mii de pensionari, iar suplimentul este de 150 de ruble.
Moscova a transferat regiunii separatiste transnistrene banii restanți pentru suplimentele la pensii...
Calculele arată că suma restantă transferată de Rusia s-ar ridica la puțin peste 1 milion 360 de mii de dolari. „Susținerea acordată de Rusia este foarte importantă pentru pensionarii transnistreni. Ei o așteaptă”, a declarat Krasnoselski. Rusia nu oferă alte ajutoare directe regiunii transnistrene. Aceasta deține însă mai multe întreprinderi strategice care completează bugetul regiunii separatiste, iar livrările de gaze rusești nu sunt achitate de Tiraspol. Plățile colectate pentru gaze ajung într-un fond de unde se plătesc pensii și salarii, iar datoria, care se ridică deja la 8 miliarde de dolari, rămâne pe seama companiei MoldovaGaz.
La Kiev, șeful companiei petroliere de stat Naftogaz, Andrii Kobolev, a felicitat Ucraina pentru faptul că deja al patrulea an consecutiv nu mai consumă gaze naturale din Rusia. Într-o postare pe Facebook, Kobolev a scris că, în 2013, dependența Ucrainei de gazul rusesc era de peste 90%, în timp ce astăzi 65 de companii ucrainene importă gaze naturale de la 18 furnizori europeni. Kobolev a anunțat că „recent, în premieră, gaze lichefiate din America au ajuns în Ucraina”.
Se cristalizează perspectiva unei întrevederi Putin-Zelenki, în marginea summit-ului din 9 decembrie de la Paris, a declarat jurnaliștilor Iuri Usakov, unul din principalii consilieri ai Kremlinului. Este vorba de summitul în formatul „Normandia” (Rusia, Ucraina, Germania și Franța) la care se va căuta o soluție pentru conflictul separatist din estul Ucrainei. Aflat într-o vizită în Lituania, președintele ucrainean a declarat că este deschis pentru o întrevedere directă cu Vladimir Putin, iar secretarul de stat american Mike Pompeo a declarat din nou că Statele Unite sprijină Ucraina, cerând Rusiei să respecte așa-numitele acorduri de pace de la Minsk.
***
Oficiile de ocupare a forței de muncă din regiunea transnistreană au la ofertă mii de joburi, dar majoritatea locuitorilor din stânga Nistrului, chiar și cei care sunt șomeri, nu se grăbesc să se angajeze.
Potrivit datelor din 1 noiembrie, 3586 de locuri de muncă sunt neocupate în acest moment, dintre care două treimi sunt cereri de muncitori.
Potrivit Marinei Iarova, șefa oficiului de ocupare a forței de muncă de la Tiraspol, în noiembrie numărul de locuri de muncă disponibile s-a redus cu aproximativ o treime față de septembrie. Ar fi vorba în principal de muncitori sezonieri care toamna revin temporar acasă după ce au muncit în străinătate. Angajații oficiului forței de muncă spun că de lucru este, dar nu sunt destule brațe de muncă. Există un deficit mare de medici și asistente medicale, de specialiști în domeniul întreținerii fondului locativ, cusătorese, educatori, muncitori pe șantiere de construcție.
Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a-i întreba pe oameni de ce, în opinia lor, chiar dacă există locuri de muncă disponibile, acestea nu sunt solicitate, iar oamenii merg la muncă în străinătate?
- Cel mai probabil, salariile sunt prea mici, dacă locurile de muncă nu sunt solicitate. Eu aș aveam nevoie de minim 3000 de ruble. Sunt pensionară și dacă aș avea o pensie de 3000 nu aș lucra. Dar așa, lucrez la grădiniță, cu 1700 de ruble, pentru că nu-mi ajunge pensia de 1500…
- Noi lucrăm, avem de lucru, totul este bine. Salariul este bun, locuri de muncă disponibile sunt.
- Probabil că sunt locuri de muncă prost plătite și nu corespunde necesităților de trai decent. E greu de trăit pe banii care se propun. Ar fi nevoie de minim 5000 de ruble.
- Ofertele care sunt nu corespunde prețurilor care sunt în regiunea noastră. Un salariu ar trebuie să fie minim 5000 de ruble, iar ei propun 3000.
Cine este mai în vârstă nu mai are posibilitatea să se recalifice...
- E o problemă și cu specialitățile. Cine este mai în vârstă nu mai are posibilitatea să se recalifice. Șomerilor ar trebui să li se ofere cursuri de instruire gratuite. Dar oferta este mică – cursuri de frizer, manager, stilist și cam atât. Salariile, având în vedere prețurile noastre, într-adevăr sunt cam mici. Un măturător, un muncitor, un educator la grădiniță sau la școală au 1400-1500 de ruble.
- Cumătri și nănași – toți sunt legați între ei, doar așa poți obține un loc de muncă bun.
- Poate că locul de muncă disponibil nu este unul foarte bun, poate că se plătește puțin. Ar trebuie ca salariul să fie de minim 3-4 mii. Fiul meu de exemplu primește 1700 de ruble. Eu la radio aud că sunt în jur de 4000 de locuri de muncă, dar oamenii nu vor să se angajeze…
***
Guvernul de la Chişinău, condus de două săptămâni de Ion Chicu, a aprobat proiectul bugetului pentru 2020 care prevede între altele finanțarea majorărilor de pensii și alocații sociale cerute de președintele Igor Dodon, precum și a unor proiecte controversate ale fostei guvernări democrate, ca Prima casă și Arena Chișinău. Continuarea celor două proiecte a fost o condiție a Partidului Democrat pentru sprijinirea guvernului Chicu, dominat de adepții președintelui Dodon. Guvernul Sandu înlocuit luna aceasta a criticat parteneriatul public-privat pentru construcția Arenei Chișinău, a spus că s-au comis multiple încălcări în special de ordin funciar și a cerut anchete penale.
Fosta ministră a Finanțelor, Natalia Gavriliță, a declarat că noul guvern a mărit în mod „iresponsabil” deficitul bugetar preconizat pentru 2020, la 3,25% din PIB. Guvernul planifică să acopere deficitul din împrumuturi pe piața internă, emiteri de valori mobiliare și privatizarea unor bunuri publice.
***
La Tiraspol, proiectul bugetului este discutat în legislativul local, urmând să fie aprobat în prima lectură săptămâna aceasta. Anul trecut, administrația transnistreană prezenta ca pe o realizare faptul că deficitul bugetar era de „doar” 40 la sută, având în vedere că anii precedenți depășea de obicei 50 de procente. În acest an, încasările au crescut, însă, spre deosebire de malul drept al Nistrului, veniturile suplimentare nu vor fi direcționate către majorarea de pensii și salarii, ci către renovarea infrastructurii. Subiectul pare să devină o temă de controversă între executivul și legislativul regiunii, după cum ne-a declarat expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko.
Serghei Melnicenko: „În ultimul timp s-a activizat foarte mult activitatea Sovietului suprem (a legislativului regiunii transnistrene) pe marginea ajustării bugetului pentru anul curent. Și în paralel se lucrează, în comisii, asupra proiectului de buget pentru 2020. Acesta a ajuns în legislativ un pic mai târziu decât ar fi trebuit, aproximativ la mijlocul lui septembrie. Respectiv, nu a fost foarte mult timp pentru examinarea lui – se spune că ar fi un document de vreo 80 de pagini. Luni acesta trebuie să fie discutat în comisia de profil.
În public nimeni nu discută acest subiect, totul are loc după ușile închise…
Acum, detalii ale unor discuții de culise, aflate pe surse. În proiectul de buget pentru anul 2020 au crescut un pic cifrele veniturilor și cheltuielilor, dar nesemnificativ, nu în măsura în care să schimbe ceva cardinal. Interesantă este creșterea mare a Fondului investițiilor capitale, din contul căruia sunt reparate obiectele de infrastructură socială. Sunt informații care spun că volumul lui general poate ajunge la 330 milioane de ruble, față de anul acesta, când fondul era de 263 milioane ruble.”
Europa Liberă: Dar pe lângă investițiile capitale oamenii cred că sunt interesați să afle ce le propune bugetul în sensul plăților sociale.
Serghei Melnicenko: „Întrebarea fundamentală pe care o are toată societatea este dacă anul viitor vor fi majorate salariile bugetarilor și pensiile. Și aici încep divergențele politice interne, presiunile exercitate de anumite grupări social-politice, financiare etc. În public nimeni nu discută acest subiect, totul are loc după ușile închise, în diverse ședințe cu participarea președintelui, a Sovietului suprem și a executivului. În acest moment din câte înțeleg din sursele mele, pare să câștige punctul de vedere al executivului, care consideră că acum nu se poate pune problema majorării salariilor de la 1 ianuarie 2020. Și nici proiectul de buget nu prevede o astfel de majorare.
Pare să câștige punctul de vedere al executivului, care consideră că acum nu se poate pune problema majorării salariilor de la 1 ianuarie 2020…
Această decizie este motivată prin riscurile externe. Primul risc ține de nesemnarea contractului de gaze dintre Rusia și Ucraina și sistarea tranzitului către Transnistria. Al doilea risc ține de contractul centralei electrice de la Cuciurgan de livrare de curent electric către malul drept al Republicii Moldova, care expiră pe 1 aprilie 2020. Și executivul condiționează majorările salariale de aceste două evoluții. Unii deputați au avut propunerea să fie elaborate două proiecte de buget – unul optimist, altul – pesimist, dar deocamdată nu e decât o propunere.”
Europa Liberă: Bine, dar anul trecut, chiar dacă veniturile au fost mai mici, s-au găsit totuși surse pentru a majora veniturile populației…
Serghei Melnicenko: „Anul trecut a avut loc această creștere pentru că punctul de vedere al Sovietului suprem a învins în fața executivului și a fost determinant pentru optica pe care a adoptat-o liderul regiunii Vadim Krasnoselski. În acest an e altfel, unii explică acest lucru prin faptul că anul trecut cel care a făcut lobby puternic pentru majorarea salariilor a fost președintele Sovietului suprem, Alexandr Șcerba, care între timp a fost demis. Și actualul președinte al Sovietului suprem nu manifestă aceleași calități de lider și are o poziție de acceptare. Astfel că se poate spune cu o doză mare de probabilitate că nu vor fi majorări de salarii și pensii cel puțin până în a doua jumătate a anului viitor. Nu există voință politică pentru așa ceva. Dar factorii cei mai importanți sunt, din sursele mele, presiunile mari și poziția activă a șefului executivului, Alexandr Martinov, și pasivitatea conducerii Sovietului suprem și a majorității deputaților.”
Europa Liberă: Și în cât timp credeți că va fi adoptat bugetul? Spuneați la început că există o anumită întârziere…
Serghei Melnicenko: „Prima lectură este stabilită pentru data de 4 decembrie, respectiv, a doua și a treia – pentru 11 și 18 decembrie. Apoi documentul este trimis președintelui, semnarea se face până la sfârșitul anului, pentru ca bugetul să poată intra în vigoare din 1 ianuarie 2020.
În cazul unor crize externe, cum ar fi eventuala sistare a tranzitului de gaze, există instrumentul sechestrării bugetului. Dacă acest instrument va fi activat, fie în legătură cu sistarea tranzitului de gaze, fie din cauza nesemnării contractului de livrare de curent electric, sau a unui preț mai mic, atunci va trebui să uităm de orice fel de majorări de pensii și salarii în acest an.”
Europa Liberă: E foarte interesant cum de a crescut atât de mult Fondul investițiilor capitale, având în vedere că bani pentru majorări de pensii și salarii nu sunt? Două explicații pe care le văd la suprafață țin fie de careva alegeri care se apropie și unde trebuie raportate rezultate spectaculoase, fie de anumite scheme gri în interesul unor grupuri sau companii. Întotdeauna în astfel de cazuri trebuie căutate explicații – de ce se dau mai mulți bani pentru acest domeniu?
Serghei Melnicenko: „Fondul investițiilor capitale și-a demonstrat eficiența anul trecut și în acest an. Iar sursa completării lui sunt taxele vamale. Probabil, conducerea mizează pe o activizare a activității comerciale externe și încasarea unor taxe mai mari. Deși, dacă am privi către uzina metalurgică de la Râbnița, de exemplu, sau către situația din industrie în general în primele 10 luni ale anului, cifrele nu inspiră prea mult optimism.
Așa cum vă spuneam, mai mulți deputați propuneau să fie redus acest fond, dar și alte programe, pentru a putea majora salariile și pensiile.
O lingură de dohot într-un butoi cu miere aici mai este și întârzierea din iunie a suplimentului la pensii din Rusia. Și asta nu adaugă optimism.”
Europa Liberă: Apropo despre Moscova – liderii transnistreni au avut o mulțime de vizite în ultima perioadă la Moscova, și undeva în discuții apărea și acest subiect al suplimentului la pensii. Dar bugetul și eventuala contribuție a Rusiei credeți că au fost discutate în cadrul acestor vizite?
Serghei Melnicenko: „Aceste vizite au în mare parte scopul de a soluționa alte chestiuni – de exemplu, posibilitatea de a folosi în Transnistria așa-numitul „capital matern” din Rusia pentru procurarea locuinței sau pentru studiile copiilor, posibilitatea de acordare a asistenței medicale performante în Transnistria, primirea de către cetățenii ruși din Transnistria de polițe medicale rusești.
Rusia nu acordă de ani de zile niciun fel de asistență financiară Transnistriei…
În ceea ce privește chestiunile economice, acestea se discută puțin, cel puțin din informațiile care sunt făcute publice. Dar la toate întâlnirile întotdeauna apare această solicitare a Tiraspolului ca Rusia să nu întrerupă această asistență pentru pensionarii transnistreni. Partea rusă explică întârzierea prin probleme tehnice și calcule – asta chiar dacă Tiraspolul trimite cu regularitate rapoartele cu privire la folosirea acestor bani și nu au existat niciodată pretenții privind folosirea necorespunzătoare a asistenței. Mai mult decât atât, unele surse spun că atunci când acest ajutor întârzie, se folosesc surse din bugetul local pentru a plăti suplimentele la pensii, și abia apoi banii sunt transferați – practic e vorba despre un micro-împrumut acordat din bugetul transnistrean, până vin banii din Rusia.”
Europa Liberă: La Tiraspol nu există invidie cu privire la creditul de 500 de milioane de dolari promis Chişinăului? Noul premier a mers o sigură dată la Moscova și a venit imediat cu această promisiune…
Serghei Melnicenko: „Da, doar cu promisiune. Rusia nu acordă de ani de zile niciun fel de asistență financiară – sub formă de împrumuturi sau credite, cred că încă de pe vremea lui Evgheni Șevciuk. Nici nu promite, nici nu dă.
Singurul lucru care poate fi interpretat drept asistență concretă este programul de dezvoltare a sistemelor de irigație din Transnistria. Există un angajament al Federaţiei Ruse de a ajuta financiar, de a ajuta cu proiectarea și reconstruirea stațiilor de pompare pentru a majora în 5-6 ani suprafețele irigate de la 13 mii la 63 mii de hectare. Asta în condițiile în care suprafața terenurilor agricole în regiunea transnistreană este de 283 mii de hectare. Este un plan ambițios.”
Europa Liberă: Și când începe acest proiect?
Serghei Melnicenko: „Acum este deja în derulare etapa de proiectare. Anumite lucruri se fac din contul întreprinderii care gestionează stațiile de pompare, se face reconstrucția. Canalele de acces trebuie să fie construite de marii agricultori care gestionează terenurile. Rusia se ocupă de lucrările de proiectare, iar ulterior va aloca și bani pentru lucrări.
Acesta este practic singurul proiect unde Rusia acordă susținere financiară, după cel de construcție a unor clădiri de menire socială, numit Integrarea Eurasiatică. Și este un proiect pe termen lung.”
***
Schimbarea guvernului la Chişinău și bunele relații cu Moscova afișate de noul premier Ion Chicu, apropiat al președintelui Dodon, precum și dominanta din Parlamentul de la Chişinău constituită acum din socialiști și democrați îi fac pe experții de la Tiraspol să creadă că subiectul reglementării transnistrene cel mai probabil va reveni în forță. Opinia fostului negociator din partea Tiraspolului, Vladimir Iastrebciak, consemnată de corespondentul nostru în regiune, Serghei Ursul:
Vladimir Iastrebciak: „Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat în politica internă moldovenească nu a fost o parte a unui plan abil bine gândit din timp, ci o evoluție neașteptată pentru mulți subiecți și consecințele se vor face simțite cel puțin pe parcursul anului viitor, dar poate chiar vor determina perspectivele de dezvoltare pentru un termen mai lung.
La alegerile prezidențiale, așa sau altfel voturile alegătorilor transnistreni ar putea avea importanță…
În ceea ce privește reglementarea, evident că în condițiile unui guvern minoritar ar fi prematur să se vorbească despre succese și evoluții strategice. Dar aș evita și să subestimez situația care se creează, din câteva motive.
Primul ține în mod clar de alegerile prezidențiale. Așa sau altfel, voturile alegătorilor transnistreni ar putea avea importanță. Cel mai probabil, în a doua jumătate a anului viitor, tematica transnistreană va reveni mai activ pe agenda de politică internă moldovenească, într-o formă destul de previzibilă. Adică se va reveni la tezele, pe de o parte, despre necesitatea construirii unui dialog, iar pe de altă parte în sfârșit vor putea vorbi cu voce tare cei care au susținut până acum liniile roșii, însă în ultimul timp au fost nevoiți să tacă o anumită perioadă. Acum va reapărea posibilitatea de a vorbi cu voce tare. Și toți „fanații liniilor roșii”, care există și în Parlamentul, și în afara Parlamentului Republicii Moldova, vor primi acum o posibilitate foarte bună pentru a-și articula viziunile.
Și, din această perspectivă, nu este foarte clar la ce capitol trebuie trecute aceste lucruri pentru președintele Dodon – la realizări, la plusuri, sau la minusuri. Pentru că pentru el chiar va fi foarte greu de gestionat această situație. Ca minim, va trebui să-și asume responsabilitatea pentru soluționarea problemei generate de decizia Curții Constituționale prin care aceasta a recunoscut teritoriul Transnistriei drept teritoriu ocupat. Cu asta ce se poate face? Pe de altă parte, poate fi simplu – Curtea Constituțională și-a demonstrat deja flexibilitatea și capacitatea de a-și anula deciziile anterioare. Pe de altă parte, va fi nevoie de un curaj indiscutabil pentru a-și asuma responsabilitatea - și nu doar de către judecătorii Curții Constituționale, pentru că nu este doar o decizie juridică, ci una politică.
Avem un tablou destul de pestriț de așteptări cărora va trebui să le facem față…
Cum vor evolua lucrurile cu inițiativa părții ruse cu privire la retragerea proprietăților fostei armate a 14-a? Și aceasta este o întrebare importantă. Și în condițiile unui guvern minoritar va fi foarte ușor de ascuns după așa-numitul caracter tehnocrat și de evitat deciziile politice. Și atunci vor apărea semne de întrebare legate și de momentele importante care se pot produce pe 1 ianuarie 2020, legate de perspectiva tranzitului de gaze, dar și alte probleme principiale, cum ar fi importul în Transnistria a medicamentelor, chestiuni legate de transport, de comerț extern, ce va fi cu proiectele de documente care au fost parafate, dar nu au fost semnate… Vom vedea ce va fi și dacă într-adevăr guvernul tehnocrat va face pasul de exemplu în direcția unui control complet pe segmentul transnistreano-ucrainean al frontierei.
Așa că avem un tablou destul de pestriț de așteptări cărora va trebui să le facem față.”
***
Fostul ministru de externe, Nicu Popescu, este foarte critic în ceea ce privește abordările noului guvern pe dimensiunea transnistreană, așa cum a declarat într-un interviu acordat Lilianei Barbaroșie.
Europa Liberă: Federalizarea ca preț plătit pentru favorurile pe care, iată, le promite Rusia, favorurile economice, ca să zic așa, e ceva ce stă în picioare din punctul Dvs. de vedere, riscul federalizării?
Nicu Popescu: „Rusia nu face favoruri economice practic nimănui. Eu vreau să vă dau chiar o comparație, în ultimele luni se discuta din nou acea ofertă de asistență nerambursabilă de 100 de milioane de euro din partea României, ori 100 de milioane de euro care sunt, de facto, un cadou. Este un tip de asistență economică mult mai bună și pentru societatea noastră, și pentru țară decât un credit de 500 de milioane, pe care trebuie să-l rambursezi. Deci, în acest sens Federația Rusă nu oferă mari favoruri economice.
Acum m-am uitat la detaliile acestei vizite-fulger la Moscova a Dlui prim-ministru Chicu și ceea ce am văzut mi-a ridicat mai multe semne de întrebare. Bunăoară, nu îmi este clar ce s-a discutat despre Cobasna și distrugerea munițiilor de la Cobasna. Brusc a dispărut monitorizarea OSCE din poziționarea Republicii Moldova, or Republica Moldova din 1992 întotdeauna a insistat pe prezența OSCE-ului și a statelor participante la OSCE în orice proces de distrugere și retragere a munițiilor din regiunea transnistreană, inclusiv președintele Voronin întotdeauna a insistat pe prezența și monitorizarea OSCE-ului în distrugerea munițiilor sau retragerea lor din Transnistria.
Or, după revenirea de la Moscova a dlui Chicu, brusc, monitorizarea internațională din partea OSCE-ului a dispărut de pe aceste puncte discutate de Cobasna, iar acest lucru este o cedare mult peste ce își permitea chiar și Vladimir Voronin, ca să nu mai zic de alte guvernări din Republica Moldova, care întotdeauna au insistat pe faptul că organizațiile internaționale trebuie să monitorizeze procesul de distrugere sau retragere a munițiilor, pentru că altfel nu știi cu certitudine dacă anumite lucruri și anumite muniții au fost distruse sau nu, au fost retrase sau nu. Și este un semn foarte îngrijorător faptul că noul guvern a renunțat la această insistență pe monitorizarea internațională.”
Europa Liberă: Și revin la întrebarea mea. Sunt alarmiști cei care vorbesc de pericolul federalizării, pentru care iată-iată s-au creat toate premisele? Sau nu?
Nicu Popescu: „Eu cred că, într-adevăr, există un risc foarte mare, probabil nu al federalizării pe hârtie, dar al federalizării de facto, prin care se ajunge la anumite aranjamente cu regiunea transnistreană, în care se blochează capacitatea Republicii Moldova de a se autoguverna, se deschide portița și chiar ușa unor influențe din exterior, din Federația Rusă, via Tiraspol, care ar incapacita Republica Moldova să-și decidă propria soartă pe viitor. Probabil, forma materializării acestor riscuri nu ar fi prin federalizarea de jure, dar de facto, prin niște aranjamente de influență instituțională oferite Tiraspolului, care ar periclita stabilitatea din Republica Moldova.
Cred că există riscul că se vor face aceste tentative în această direcție, dar din nou geografia Republicii Moldova, dependența Republicii Moldova de Occident, de Ucraina, de România, nedorința cetățenilor Republicii Moldova de a merge pe astfel de scenarii de federalizare mă fac să cred că, chiar dacă acest tip de tentative vor fi întreprinse, ele vor eșua.”
***
Și partenerii occidentali din formatul de negocieri 5+2 vorbesc despre necesitatea ca un eventual proces de casare a munițiilor ruse să fie monitorizat de observatori internaționali. Am discutat la acest subiect cu șeful Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, Peter Michalko.
Europa Liberă: Republica Moldova a insistat întotdeauna în trecut ca aceste procese să fie monitorizate, observate de partenerii occidentali – UE, OSCE, SUA. Dvs. considerați că este important ca acolo să existe și un ochi din afară, ca ceea ce face Federaţia Rusă să fie monitorizat de parteneri?
Peter Michalko: „Cu siguranță este important ca tot ce se face în domeniul securității, mai ales dacă vorbim de un aspect atât de important și despre cantități atât de mari de muniții care pot să fie foarte periculoase din cauza stării în care se află.
Este important ca procesul de casare a munițiilor să se desfășoare în condiții de transparență față de parteneri…
Deci, este important ca procesul de casare să se desfășoare în condiții de transparență față de parteneri, care trebuie să fie informați. Și nu numai ca principiu este important acest lucru, dar și pentru că s-a convenit că OSCE-ul, care este o organizație importantă și este organizația potrivită pentru acest lucru, va avea și are mandatul pentru acest proces. Și există și un fond special creat în acest scop. Și este important ca acest proces să se desfășoare sub umbrela, sub egida OSCE. Este important să fie rezolvată această problemă, pentru că din punctul de vedere al securității, orice pas care îmbunătățește securitatea este important.”
Europa Liberă: Tot Nicu Popescu spunea în interviul cu noi că el vede reapărând acest pericol despre care se discută în permanență în Republica Moldova – pericolul federalizării țării. Noi, ca cetățeni ai Republicii Moldova, care nu participăm la aceste discuții, deci nu avem pârghii de a influența lucrurile, credeți că putem miza pe partenerii occidentali din formatul de negocieri, care să ne protejeze într-un fel, să ne asigure că lucrurile nu vor evolua în această direcție? Noi, ca cetățeni ai Republicii Moldova, ce garanții putem avea, ce putem face în acest sens?
Peter Michalko: „Este o poziție clară a Uniunii Europene – noi susținem rezolvarea conflictului transnistrean pe baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în frontierele recunoscute internațional și cu statut special pentru regiunea transnistreană. Este important ca Republica Moldova, odată cu rezolvarea acestui conflict, să fie țara care poate să se dezvolte așa cum este voința cetățenilor ei. Acesta trebuie să fie modul în care această rezolvare trebuie să fie construită. Evident că asta în primul rând este treaba reprezentanților Republicii Moldova, dar noi, cu siguranță, vom susține acest tip de rezolvare.”
Aici e Radio Europa Liberă
