Executivul de la Chișinău și-a asumat încă în 2015 eliminarea contradicțiilor dintre legislația națională și convențiile Organizației Internaționale a Muncii ratificate de Republica Moldova, însă situația a rămas neschimbată, creând premise pentru încălcarea drepturilor la muncă și la protecția muncii. Este una din concluziile unui nou studiu al Fundației „Friedrich Ebert” Moldova, care mai arată că divergențele de ordin legislativ împiedică Inspectoratul de Stat al Muncii să-și îndeplinească eficient sarcinile de control și supraveghere a respectării legislației de către angajatori.
Inspectoratul de Stat al Muncii, instituția care ar trebui să dea tonul în lupta cu munca nedeclarată, cu salariile în plic și cu condițiile de activitate dăunătoare pentru salariați, ratează deocamdată această țintă. Și asta se întâmplă, consideră experții, întâi de toate, din cauza lacunelor de ordin legislativ. Potrivit normelor internaționale, la care s-a aliniat Republica Moldova, în cazul în care există acte ce justifică nevoia unui control, inspectorul de muncă îl poate face la orice timp, fără înștiințare prealabilă, ceea ce nu este posibil în condițiile legislației moldovenești, care indică mai multe proceduri pentru controale planificate și inopinate.
Un alt exemplu de ineficiență, este în opinia lui Adrian Lungu, expert în dreptul muncii, faptul că același inspector de muncă nu are împuterniciri pentru a cere măsuri imediate, dacă identifică o situație de pericol pentru sănătatea angajatului. Autorul studiului susține că în lipsa armonizării cadrului legal, se atestă mai multe carențe:
„Respectivele contradicții birocratizează excesiv procedurile de control, duc la diminuarea operativității activității de inspecție, la reacții întârziate din partea organelor de control, inclusiv în cazul încălcărilor flagrante, ceea ce prejudiciază drepturile salariaților. Inclusiv duce la creșterea numărului de accidente. Mulțimea de acte care anticipează controlul creează în rândul angajaților o percepție de formalitate a procedurilor de control.”
Faptul că legile moldovenești ce țin de controlul de stat în domeniul muncii sunt în contradicție cu actele internaționale ratificate îi face pe mulți angajați vulnerabili în fața fenomenului cunoscut ca muncă la negru. Experții atrag atenția că toți cei care prestează muncă nedeclarată nu beneficiază de niciun fel de protecție socială, inclusiv în partea ce ține de condiții sigure de activitate.
Prezent la discuție, președintele comisiei parlamentare de profil, Dan Perciun a adăugat că, în lipsa unor organe de control puternice și coerente în activitatea lor, se menține concurența neloială în mediul antreprenorial:
„Noi credem că un Inspectorat al muncii, care luptă pe bune cu munca informală, bunăoară, este și o garanție pentru respectarea regulilor pe piață și pentru o concurență adevărată, și nu o situație în care cineva se vede forțat să plătească impozite pentru că respectă legea, iar cineva este protejat și își permite, respectiv, să aibă costuri mai mici și să fie mai competitiv încălcând legea.”
O altă opinie a deputatului este că nu doar cadrul legal împiedică Inspectoratul de Stat al muncii să fie o instituție eficient, problematică fiind și maniera în care entitatea își planifică activitatea.
De cealaltă parte, spune directorul Inspectoratului de Stat al Muncii, Dumitru Stăvilă de aproape un deceniu se discută despre eliminarea neconcordanțelor, timp în care instituția își atrage nenumărate critici:
„Eu vreau ca să fim auziți și nu să ne pună eticheta că noi suntem corupți. Cu corupția trebuie să lupte organele respective ale statului, noi trebuie să ne gândim cum să consolidăm capacitățile acestui inspectorat, ca el să fie eficient.”
Dumitru Stăvilă mai spune că pe angajații instituției i-au demotivat și perioadele extinse de moratoriu asupra controalelor, în anii 2015-2017, perioadă în care, potrivit experților, a crescut și numărul accidentelor de muncă necomunicate, adică ascunse în mod deliberat de angajatori din varii motive.
