Amenințările lui Vladimir Putin și prezentarea noilor arme sofisticate concepute de inginerii ruși nu le alarmează pe oficialitățile române: securitatea României se află în mâinile NATO, și prea puțin contează starea Armatei.
Planul de achiziții militare pe termen lung a început abia de cîteva luni, iar ofițeri superiori cu experiență din armată spun în discuții private că el nu se bazează pe analize serioase.
Nu e niciun secret că achizițiile de armament se fac ținând seama mai ales de interese politice.
România nu face excepție și cumpără în primul rând de la aliatul ei cel mai important, Statele Unite, care este și cel mai performant producător la nivel global.
Relațiile strategice impun într-un fel sau altul cumpărături strategice. Se discută, însă, ce-i drept, mai mult în șoaptă dacă nu cumva România ar trebui să achiziționeze echipament militar european și american în părți egale.
Deocamdată deciziile s-au luat pentru rachetele americane Patriot, dar marile companii producătoare de armamemnt și echipament conex din toată lumea s-au grăbit să-și redeschidă birouri la București, după ce guvernul a anunțat că va cheltui 2% din Produsul Intern Brut la cumpărături de echipamente militare, arme și muniție.
Industria autohtonă de apărare, era pe vremea regimului Ceaușescu o mare exportatoare, și se afla atunci în topul mondial al vânzătorilor de arme.
În ultimii ani au fost semnate mici contracte, dar lucrurile reintră greu în normal pe această piață, mai ales că întreprinderile românești de profil nu mai sunt demult profitabile.
Acum un an s-a înființat la Moreni o companie mixtă româno-germană pentru producerea transportoarelor blindate, dar acesta e un exemplu izolat.
În schimb, România e o entuziastă a exercițiilor militare internaționale. Chiar luni a început un astfel de exercițiu organziat de Forțele Navale Române în Dobrogea și în apele internaționale ale Mării Negre, la care participă 1700 de soldați și ofițeri din mai multe state (Bulgaria, Franta, Georgia, SUA si Ucraina).
Oficialitățile române par atât de sigure de opțiunea atlantistă a țării, încât nici nu își imaginează alte scenarii.
Cu toate acestea, Institutul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat) arăta că românii sunt admiratori ai Rusiei, alături de ciprioți, bulgari, croați și slovaci- 53% dintre români declarau că au o părere bună despre Rusia.
Pe de altă parte încrederea în NATO, măsurată acum doi ani, era la 55%.
În 2017, o cercetare făcută de Institutul american Pew sugera că Grecia, Bulgaria și România sunt singurele state al Uniunii Europene în care sunt majoritari cei care cred că este nevoie de o Rusie puternică pentru a contracara influența Occidentului
Echilibrul pe teren e instabil, în vreme ce la nivelul percepțiilor balanța Est-Vest e foarte fragilă, mai fragilă decât a fost vreodată de când România face parte NATO, de aceea e curioasă lipsa aproape totală a reacțiilor oficiale la București după ce Vladimir Putin s-a lăudat că Rusia a început să dezvolte noi generații de rachete care nu mai pot fi detectabile.
Una dintre concluziile ministrului Apărării de la Moscova după discursul lui Putin a fost condescendentă. Serghei Șoigu a spus că noile sisteme rusești fac inutile scuturile americane antirachetă montate în Polonia, România și Alaska. „Umbrela antirachetă are găuri” a declarat amuzat ministrul rus al apărării.
Omologul său român Mihai Fifor a răspuns temător: „trăim vremuri complicare”, fiindcă România se învecinează cu Rusia din 2014, după anexarea Crimeei.
Ministrul român al apărării a mai spus că „se poartă un război hibrid intens, pe care România îl resimte” , dar la rândul lui s-a lăudat că „armata României este pregătită să facă față acestor provocări” cu brio.
