În România politicienii nu au avut niciun fel de resentimente față de restrângerea unor drepturi, odată cu impunerea stării de urgență. Ca și cum această limitare ar trebui primită cu recunoștință, ca și cum și președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban ar fi uitat de universal concentraționar de dinainte de 1989.
Nu punem în discuție urgența situației, ci absența oricăror scrupule discursive. Spre deosebire de liderii români, cancelara Angela Merkel a ținut să spună încă de la începutul discursului ei considerat deja istoric că pentru cineva ca ea, care se știe, a trăit până la căderea zidului Berlinului în Germania de Est, deci sub comunism, „libertatea de a călători şi de circulaţie a fost un drept câştigat cu greu” și că restricţiile care se impun acum „nu pot fi justificate decât de o necesitate absolută”.
Într-o democrație, astfel de limitări „nu ar trebui să fie vreodată decise cu uşurinţă”, a mai spus cancelara germană, explicând că în acest moment restricțiile „sunt indispensabile pentru a salva vieţi”.
În România, starea de urgență a fost în schimb aplaudată, poate și pentru că respectarea regulilor nu este ceva de la sine înțeles. Românii privesc cu invidie spre disciplina nemțească, o arată și sondajele de opinie, dar ei socotesc că nu pot fi disciplinați decât prin reguli dure sau prin sisteme autoritare.
Extinderea pandemiei are deci nevoie de disciplină. Și după cum scria Michel Foucault, în celebrul volum „A supraveghea și a pedepsi”, disciplina „se ocupă înainte de toate de repartizarea indivizilor în spațiu” și în acest scop ea recurge la „mai multe tehnici”.
Cu atât mai mult în cazul coronavirusului, disciplina înseamnă respectarea carantinei și a izolării la domiciliu, iar pentru fi impusă, guvernul a emis o ordonanță de urgență care schimbă codul penal. Anunțând pedepsele care pot ajunge până la 15 în cazuri grave, primul ministru a fost rece și mathematic, explicând că „pentru a apăra sănătatea cetățenilor români” vor fi luate măsuri oricât de dure pentru a-i pedepsi pe aceia care nu respectă deciziile și regulile stabilite.
Astfel, în lumina noilor reglementări cei izolați la domiciliu care nu respectă regimul impus și dacă împrăștie virusul riscă o pedeapsă cu închisoare de la 1 la 5 ani. În schimb, dacă sunt produse vătămări corporale, din pricina extindere bolii, pedeapsa este de la 3 la 10 ani, iar în cazul în care contagiunea a dus la moartea cuiva, cel vinovat poate face închisoare între 7 și 15 ani.
Lucrurile sunt foarte grave, a declarat chiar azi președintele Klaus Iohannis, care le-a spus românilor din diaspora să nu se întoarcă acasă. România pare să fie singura țară în această situație, fiindcă toate celelalte state încearcă să-și repatrieze cetățenii.
Din cauza numărului foarte mare, în jur de 3,5 milioane de oameni, majoritatea aflați în Italia și Spania, focare ale coronavirusului, România nu-și poate însă permite să fie generoasă cu ei.
