Odată cu formația Trigon, înființată în 1992, această specie muzicală a căpătat „viză de reședință” între Prut și Nistru și a fost validată și pe plan internațional nu doar prin prestațiile de excepție ale acestor artiști basarabeni, ci și grație Festivalului de Ethno-Jazz, inițiat de regretata Natalia Ștefăneț, soția violonistului.
Am pornit dialogul cu Anatol Ștefăneț de la evenimentul lansării celui de-al 10-lea album al grupului Trigon, numit „Balcan Flux”. Anatol Ștefăneț (violă), Vali Boghean (voce și instrumente de suflat), Dan Brumă (chitară) și Gari Tverdohleb (percuție) au încântat publicul cu interpretări variate și de o mare originalitate. Cu acest nou album, vorba unui cunoscător, „Trigon” a părăsit „poteca satului” și a pășit „pe asfalt”, a intrat în zona urbană.
Evocăm în discuția cu Anatol Ștefăneț o lansare de carte a criticului literar Andrei Țurcanu, din 1993, la Uniunea Scriitorilor din Moldova, o lansare cu pauze muzicale punctate de formația Trigon – a fost o modalitate cu totul insolită de a atrage publicul la un eveniment literar, de a-l ține în priză. De atunci, formația Trigon a devenit tot mai cunoscută și mai iubită de melomanii din țară și de peste hotare.
Vorbind despre începuturile sale de violonist și de jazzman, Anatol Ștefăneț povestește: „Am studiat cu insistență vioara academică, dar și folclorul: Efta Botoca, Ion Drăgoi, Florea Cioacă ș.a., am copiat nopți întregi melodii de pe banda de magnetofon, ca să ajung în 1978 să cânt în orchestra „Lăutarii”, apoi în orchestra ansamblului academic de dans „Joc” și la orchestra „Fluieraș”. În 1992 am avut o „întâlnire sacrală”, se poate spune, cu Mihail Alperin, renumitul pianist ruso-norvegian, care m-a îndemnat să cânt jazz, după ce am editat în Franța, unde ne-am întâlnit, un prim disc de muzică lăutărească de care eram foarte mândru.”
Așa și-a conturat interlocutorul nostru ideologia muzicală, realizând o compilație între folclor și jazz.
O altă etapă importantă în biografia sa de artist a fost lansarea festivalului de Etno-Jazz, care a avut o primă ediție în 2002, cu ocazia aniversării a zece ani de existență a formației Trigon. „Geografia festivalului de-a lungul anilor a fost foarte vastă: cu artiști invitați din Noua Zelandă până în Canada și din Japonia până în Portugalia”, spune Anatol Ștefăneț. Festivalul a fost prezentat în scenă și comentat în revista Contrafort de Virgil Mihaiu, poet și critic de jazz de la Cluj, un mare prieten al scriitorilor și muzicienilor din Moldova.
S-au ținut 21 de ediții, inclusiv în pandemie, cu măști pe față și în aer liber. Festivalul a reușit să cultive un public tot mai numeros, amator de jazz, o comunitate cosmopolită de melomani.
Ștefăneț este mulțumit de ceea ce a realizat în 32 de ani și ține mult la toți colegii care au făcut sau fac parte în prezent din formația Trigon.
„De fiecare dată când ies în scenă am emoții, așa a fost și la concertul de la Sala cu Orgă, mărturisește Anatol Ștefăneț, chiar dacă port în spate o experiență de mulți ani. În momente de criză, mă ajută procedeele învățate de la marii maeștri ai jazului internațional, pe care le-am însușit, urmărindu-le din culise evoluția și comportamentul scenic: Luis Clavis, Richard Galiano, Paulo Fresu, Trilok Gurtu și mulți alții.
Jazzul nu e doar un gen de muzică, este o formă de libertate. Vă invităm să urmăriți acest dialog și să nu ratați concertele formației Trigon, precum și viitoarele ediții ale festivalului de Ethno-Jazz de la Chișinău.
