Linkuri accesibilitate

Cum văd tinerii de pe ambele maluri ale Nistrului viitorul regiunii transnistrene? (VIDEO)


„O generație-două maluri”
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:03:42 0:00

„O generație-două maluri”

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.

Problema animalelor fără stăpâni este discutată la Tiraspol de șefii puterilor executivă și legislativă. Ce soluție văd oamenii de rând pentru această problemă. La Chişinău a avut loc conferința de final a proiectului Dialoguri transnistrene a Institutului de Studii Strategice, program care a reunit peste 40 de reprezentanți de pe cele două maluri ale Nistrului. Și cum văd tinerii de pe ambele maluri prezentul și viitorul regiunii – două interviuri din cadrul proiectului Europei Libere „O generație – două maluri. Generația Reintegrării”.

***

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct


Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Guvernul de la Chișinău a anunțat că Ucraina a sistat lucrările de construcție a hidrocentralelor în cascadă pe râul Nistru, până la evaluarea impactului acestui proiect asupra medului înconjurător. Premierul Pavel Filip a adus mulțumiri părții ucrainene, „care a dat dovadă de deschidere și înțelegere”, se spune într-un comunicat de presă al executivului. Ecologiștii moldoveni au salutat decizia Kievului, dar au atras atenția că aceasta este una provizorie și că Ucraina nu a renunțat definitiv la intenția de a construi pe Nistru cele șase hidrocentrale. Potrivit ecologiștilor, proiectul ar distruge definitiv ecosistemul râului și ar pune în pericol aprovizionarea cu apă a Republicii Moldova.

Uniunea Europeană va acorda asistență țărilor din Parteneriatul Estic, inclusiv Republicii Moldova, pentru conservarea și utilizarea durabilă a capitalului natural, îmbunătățirea calității mediului și stimularea economiei verzi. Proiectul a fost lansat, vineri, în toate țările Parteneriatului - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina - și are o valoare de aproape 20 de milioane de euro, informează IPN.

În regiunea transnistreană se introduce, de la 1 mai, o nouă poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă. Polița este obligatorie doar pentru mașinile cu numere de înmatriculare străine, în cazul în care șoferii nu dețin Cartea Verde. Această prevedere nu se aplică pentru autovehiculele înmatriculate în țările membre CSI și în Republica Moldova.

Ambasadorul american la Moscova a declarat că Washingtonul este preocupat profund de integritatea teritorială a Ucrainei, care a fost încălcată grav, adăugând că anexarea Crimeii și conflictul din regiunea Donbas sunt principala cauză a înstrăinării Statelor Unite față de Rusia.

Într-un interviu pentru serviciul rusesc al Europei Libere, ambasadorul Jon Huntsman a îndemnat Rusia să se angajeze într-un proces util de refacere a integrității teritoriale a Ucrainei și de instaurare a păcii în regiunea estică a țării, indiferent de rezultatele alegerilor prezidențiale din Ucraina. Rusia a anexat abuziv peninsula ucraineană Crimeea în martie 2014 și acordă sprijin separatiștilor din estul Ucrainei, atrăgându-și critici și sancțiuni din partea comunității internaționale.

Duma de Stat de la Moscova a aprobat în a doua lectură așa numita lege a „internetului suveran”, care va permite „decuplarea” internetului rusesc de la rețeaua globală. Legea a fost aprobată cu 320 de voturi „pentru” și doar 15 „împotrivă”. Opoziția spune că autoritățile ruse încearcă să impună controlul statului asupra Internetului, facilitând cenzura. Legea va cere ca traficul pe net să fie redirecționat prin puncte controlate de stat și să se creeze un Domain Name System autohton. Promotorii legii spun că, dimpotrivă, Internetul rusesc – Runet – va fi mai independent, iar țara se va putea apăra mai bine de atacuri cibernetice.

***

Europa Liberă: Subiectul animalelor fără stăpân a fost abordat la nivelul șefilor executivului și legislativului de la Tiraspol. Alexand Martinov și Alexandr Korșunov au discutat ce se poate face, în situația în care pe străzile localităților din stânga Nistrului apar tot mai multe animalele fără stăpân. Au fost propuse două abordări. Prima ar fi prinderea și sterilizarea animalelor, după care punerea lor în libertate, în zonele de unde au fost prinse. A doua variantă este eutanasierea. Reprezentanții instituțiilor responsabile nu au ajuns la un consens, și asta, pentru că pe lângă aspectul umanitar mai este și cel financiar – bugetul regiunii nu are prevăzuți bani pentru soluționarea problemei animalelor fără stăpân.

Câinii noştri
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:13:45 0:00

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au întrebat oamenii întâlniți întâmplător pe stradă ce cred ei despre felul în care ar trebui soluționată această problemă.

- Trebuie făcute aziluri pentru animale – ar fi foarte bine. Noi am fost de exemplu în Polonia și acolo nu existau câini sau pisici fără adăpost, să umble așa pe drumuri. Pentru noi era tare ciudat pentru că la noi, de exemplu lângă scara mea, sunt 15 pisici și toată lumea le hrănește. Dar mai bine e să există aziluri pentru ca pisicile și câinii să nu fie fără stăpân. Sau să fie sterilizați, ca să nu se înmulțească atât de mult.

- Trebuie împușcate, pentru că sunt periculoase pentru copii mici. Să întreții animalele din contul statului este scump – există orfelinate unde nici copiii nu au condiții decente. Da. Îmi e milă de ele, dar ce să-i faci?

- Sau să fie construite aziluri pentru ele, sau să fie eutanasiate. Alte soluții nu văd. Eu când lucram, vedem cum animalele erau omorâte din arme, multe erau rănite… Dar eutaniasierea nu este dureroasă. Este inadmisibil să umble atâtea animale fără stăpân pe străzi.

- Trebuie sterilizate și ținute în aziluri. Cum să le împuști? Sunt și ele ființe vii! Am avut cu cățelușă tare bună, o iubeam, și ea mă conducea când plecam de acasă. Apoi a dispărut și am aflat că a fost împușcată. Așa am rămas fără cățelușa mea iubită.

- Trebuie să existe aziluri, să fie sterilizate animalele acolo. Și apoi lăsate să se plimbe în libertate. E inadmisibil să fie omorâte.

- Eu cred că trebuie create spații speciale, eventual reamenajate anumite clădiri care sunt abandonate pentru ca aceste biete animale să nu rămână în stradă, să nu sufere de foame. Pentru că nu o singură dată am văzut animale care de exemplu sunt lovite de mașini pe drum, sau sunt lovite. Este un fenomen destul de frecvent la noi. Și eu cred că în primul rând trebuie identificate câteva clădiri, chiar abandonate, reabilitate și transformate în aziluri, unde de animale să se ocupe specialiștii.

***

Europa Liberă: La Chişinău a avut loc conferința de final a proiectului Dialoguri transnistrene al Institutului de Studii Strategice. Programul, susținut financiar de PNUD Moldova, a reunit peste 40 de reprezentanți de pe cele două maluri ale Nistrului – jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, oameni de afaceri. La evenimentul de vineri au fost prezenți diplomați și experți străini, care au discutat despre contextul internațional și perspectivele reglementării conflictului transnistrean, dar și politicieni de la Chişinău și reprezentanți ai societății civile de pe cele două maluri ale Nistrului, care au vorbit despre lipsa unui consens în societatea moldovenească privind calea de soluționare a conflictului transnistrean. Sau, după cum a declarat în cadrul discuțiilor Oazu Nantoi, deputat al Blocului ACUM, „nimeni nu vrea să taie găina care face ouă de aur”, referindu-se la interesele economice pe care se presupune că le-ar avea în regiune factorii politici nu doar de la Tiraspol, dar și de la Chişinău.

Șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, Claus Neukirch, ne-a declarat că discuțiile la nivelul grupurilor de experți dintre Chişinău și Tiraspol continuă, chiar dacă la Chişinău încă nu a fost format guvernul, după alegerile parlamentare din 24 februarie. Șeful Misiunii OSCE a avut în ultimul timp câteva întâlniri cu liderii de la Tiraspol, care insistă asupra convocării cât mai urgente a unei reuniuni în formatul 5+2. El spune însă că discută în egală măsură și cu Chişinăul.

Șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, Claus Neukirch, despre dialogul Chișinău-Tiraspol
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:14 0:00

Claus Neukirch: „În primul rând cred că este important de menționat că noi ținem legătura și cu Tiraspolul, și cu Chişinăul, permanent. În al doilea rând, de fapt procesul (de negocieri) continuă – noi avem discuții, avem contacte. Noi am avut deja (în acest an) șapte întâlniri în diferite grupuri de lucru. Deci, nu aș putea spune că din cauza faptului că Guvernul de la Chişinău în acest moment este doar unul în exercițiu noi nu avem un proces (de negocieri).

Ce este adevărat este că pentru o întâlnire în formatul 5+2 ar fi bine să existe un guvern cu o strategie clară, care poate să-și asume responsabilitatea pentru următorii pași. Din acest punct de vedere noi suntem acum în așteptarea formării Guvernului. Dar în afară de aceasta procesul în grupurile de lucru continuă și pot avea loc și întâlniri în formatul 1+1, la nivelul șefilor echipelor de negociatori. Înțeleg că și Chişinăul, și Tiraspolul sunt gata pentru o întâlnire 1+1 și eu sper că acest lucru va putea fi organizat într-un interval de timp previzibil”, a declarat șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova.

Șeful Delegației Uniunii Europene, Peter Michalko, a vorbit despre rolul important al societății civile în apropierea oamenilor de pe cele două maluri ale Nistrului.

Șeful Delegației Uniunii Europene, Peter Michalko, despre rolul societății civile în apropierea celor două maluri ale Nistrului
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:16 0:00

Peter Michalko: „Societatea civilă este foarte importantă în acest context, pentru că ea este partea societății cea mai activă care ține ochiul pe aceste probleme care sunt importante și poate să caute soluții care sunt legate și de interesele oamenilor de rând. Sigur că procesul politic și factorii politici sunt importanți – o dovadă în acest sens este și progresul care a fost atinși în anii trecuți șia cest lucru trebuie apreciat. Și împreună - și societatea civilă, și factorii politici – dacă sunt angajați și interesat de progres, asta va ajuta foarte mult ca procesul să continue și să aducă rezultate”, a declarat Șeful Delegației Uniunii Europene, Peter Michalko.

Avocatul și expertul în politici publice, Ștefan Gligor, spune că procesul de negocieri bate pasul pe loc, în pofida succeselor raportate de decidenți, iar între timp, societățile de pe cele două maluri ale Nistrului devin tot mai sărace, în timp ce elitele se îmbogățesc.

Ștefan Gligor: „Eu personal am plecat din procesele legate de reglementarea transnistreană din anul 2005 și am o puternică impresie că nimic absolut nu s-a schimbat. Avem același format de reglementare a conflictului, avem aceleași instrumente, avem aceeași misiune care a fost creată în 2005, EUBAM, de asistență la frontiera moldo-ucraineană. Și avem un proces continuu în toți acești ani de stagnare a procesului de reglementarea a diferendului transnistrean.

Expertul în politici publice, Ștefan Gligor, despre procesul de negocieri „5+2”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:36 0:00

Același lucru se referă și la societățile noastre. Societățile noastre, de pe ambele maluri ale Nistrului, au foarte multe asemănări – noi avem un exod masiv al populației, noi avem administrație publică centrală și locală care administrează foarte prost lucrurile, noi avem societăți extrem de corupte, noi avem foarte multă corupție electorală și simulări electorale, prin care se încearcă manipularea exprimării voinței poporului. Noi vedem colaborare între regimurile care controlează malul stâng și malul drept, care se ajută, din câte înțeleg reciproc, în a aduce în mod organizat votanți cărora li se dă indicație directă pentru cine să voteze, cum să voteze - și avem și probe video în acest sens. Și noi avem de fapt un proces care astăzi nu presupune niciun fel de reglementare și niciun fel de apropiere, decât folosirea resurselor economice a ambelor societăți, a ambelor maluri în interesul grupurilor oligarhice care controlează aceste regiuni. Respectiv, nu avem premize și nu putem spune că în acești peste 20 de ani ne-am apropiat într-un fel.

Dar, pe de altă parte, trebuie să vedem partea bună a lucrurilor – noi avem probleme comune și am putea identifica modalități de soluționare comună a acestor probleme. Trebuie să găsim puncte de tangență. Și evenimente precum aceste Dialoguri transnistrene sunt foarte importante în a găsi aceste puncte de tangență, dar, cel mai important, de a fi sinceri unii cu alții. S-a mimat – din politețe, din conjunctură, din considerente de politică, geopolitică – tot felul de comunicări. Dar, în opinia mea, întotdeauna a lipsit sinceritatea. Noi avem nevoie de o comunicare sinceră, să spunem în față ce credem. Și dacă noi vom identifica corect problemele, vom identifica și soluțiile”, mai spune avocatul și expertul în politici publice, Ștefan Gligor.

Iată și opinia lui Grigori Volovoi, directorul televiziunii independente DnestrTV de la Bender, din regiunea transnistreană:

Grigori Volovoi: „Importanța proiectului Dialoguri transnistrene este sugerată de existența noastră. Pentru că oamenii care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului deja demult își doresc un dialog real, care va duce la pași reali. Pentru că vrem noi sau nu vrem, politicienii astăzi nu sunt foarte interesați de soluționarea acestui conflict. Iată de ce principala motivație în soluționarea tuturor conflictelor a fost, este și va fi poporul simplu – vecinul care locuiește peste garda, omul simplu care stă lângă tine la concert și ascultă muzică… Noi trebuie să găsim lucrurile pe care le avem în comun – aceasta este esența programului Dialoguri transnistrene.”

Jurnalistul Grigori Volovoi despre importanța proiectului Dialoguri transnistrene
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:09 0:00

Europa Liberă: Dar ce e de făcut cu politicienii care, așa cum s-a spus la conferința de finalizare a proiectului, sunt interesați să nu taie „găina care face ouă de aur”?

Grigori Volovoi: „Mai devreme sau mai târziu ei vor trebui să joace după regulile generale, internaționale, europene. Există o economie deschisă. În economia deschisă nu e loc pentru corupție. Și cu corupția se va lupta întotdeauna. Iar oligarhatul nu trebuie să aibă pârghii politice și să dicteze în politică.

Iată de ce, vrem noi sau nu, va trebui să construim un stat modern, bazat pe principiile civilizaționale. Și va trebui să facem asta fără să ținem cont de „găina care face ouă de aur”. Aceste „ouă de aur”, aceste beneficii, nu sunt pentru popor – nici pentru Tiraspol, nici pentru Chişinău - ci sunt pentru oligarhi. Și sunt plasate aceste „ouă de aur”, așa cum a spus Oazu Nantoi, – mi-a plăcut foarte mult remarca lui, - în zone offshore.

Vrem noi sau nu, va trebui să construim un stat modern, bazat pe principiile civilizaționale...
Grigori Volovoi

Ce are din asta Moldova? Ce are din asta Transnistria? Nimic! Doar pomeni – pomeni la alegeri, pomeni de Paști, pomeni de Revelion. Mai devreme sau mai târziu va trebui să renunțăm la astfel de abordări. Cu cât mai bun va fi nivelul de viață, cu atât poporul va înțelege că a cumpăra voturi este o crimă. Și este puțin probabil ca oamenii să vrea să colaboreze în astfel de scheme dubioase. Noi suntem interesați să avem un stat modern european. Iar într-un stat modern european așa ceva nu trebuie să se întâmple.”

***

Europa Liberă: Procesul de reglementare transnistreană durează deja de peste un sfert de secol, răstimp în care pe cele două maluri ale Nistrului a crescut o generație intrată în vârsta când începe să conteze în procesul de luare a deciziilor. O generație care a crescut, pe cele două maluri, într-un climat informațional, politic și economic foarte diferit. Europa Liberă, împreună cu PNUD Moldova, a realizat o serie de interviuri-portrete pentru a vedea cum gândesc și ce aspirații au tinerii de pe cele două maluri ale Nistrului. Vă propun astăzi primele două interviuri din proiectul „O generație – două maluri. Generația reintegrării”. Am vorbit cu directorul Centrului Apriori de la Tiraspol, Evgheni Dunaev, și cu absolventa Liceului Prometeu din Chişinău, Ilinca Mazureac, proaspăt admisă la Universitatea Harvard din SUA. Interviurile integrale, în format video, în limbile română și rusă, le puteți găsi pe pagina noastră de internet, moldova.europaliberă.org.

Așadar, Evgheni Dunaev – este directorul Centrului Apriori de la Tiraspol, pe lângă care funcționează cunoscutului Club 19 – un club cu filiale în mai multe orașe din regiunea transnistreană care este un de facto centru cultural unde au loc dezbateri, lecții publice, expoziții, concerte sau chiar festivaluri de filme. Între paranteze fie spus, Apriori este prima organizația neguvernamentală care este persecutată de procuratura din stânga Nistrului, în baza unei legi adoptate pe model rusesc care interzice ONG-urilor să primească finanțare din străinătate.

Evgheni Dunaev spune, printre altele, că dacă reglementarea transnistreană se va mai întinde pentru alți 20 de ani, în regiune nu vor mai rămâne oameni care să facă această reglementare – atât de mare este exodul populației și în special al tinerilor.

Am început discuția noastră prin a-l întreba pe Evgheni Dunaev din ce surse se informează și la care spațiu informațional se consideră conectat mai mult?

Activistul de la Tiraspol Evgheni Dunaev
Activistul de la Tiraspol Evgheni Dunaev

Evgheni Dunaev: „Eu urmăresc ce se întâmplă în Rusia, inevitabil. Mama mea locuiește în Rusia, fratele meu locuiește în Rusia, eu însumi sunt cetățean al Federaţiei Ruse și al Transnistriei – nu mai am alte cetățenii.

Urmăresc știrile noastre care apar pe Facebook. În acest sens, am fost un pic surprins de cât de activ s-au discutat la noi alegerile moldovenești. Pentru că eu de exemplu sunt foarte departe de asta. Și agenda politică moldovenească este destul de departe de mine. Eu încerc să-mi găsesc o scuză în faptul că noi ne armonizăm cu Rusia. Chiar și acea lege care a fost adoptată la noi privind activitatea ONG-urilor este mai degrabă un ecou al legilor rusești, decât al proceselor politice moldovenești. Iată de ce din punct de vedere profesional Rusia pentru mine e mai interesantă și mai utilă de studiat.

Iată de ce mă consider parte a sferei informaționale a Federaţiei Ruse. Evident că evenimentele de acolo sunt tratate foarte amplu – acolo apare și Moldova, și Ucraina, și SUA, dar și tematica transnistreană.

Europa Liberă: Cu ce vi se asociază Rusia? Care simțiți că este aportul Rusiei la viața culturală, politică din regiunea noastră?

Evgheni Dunaev: „Eu sunt fiul mamei mele. Eu am fost educat de mama mea. Și pentru mine toată cultura rusească pe care o am este o moștenire de la mama – care îmi cânta cântece, inclusiv populare, pe care le ascultam în bucătărie din copilărie.

Toată cultura rusească pe care o am este o moștenire de la mama
Evgheni Dunaev

Toată viața mea am locuit aici. Însă mama mea s-a mutat aici în 1972. Și în copilărie, o dată la patru ani, mergeam pe Volga, în părțile noastre, și ne vizitam toate rudele de acolo. Iubeam acele petreceri unde toată lumea cânta cântece populare, acestea m-au fascinat mereu prin melodicitatea lor. Iată de ce acum, când m-ați întrebat ce înseamnă pentru mine Rusia, mi-a venit să vă spun că pentru mine Rusia este mama mea.

Eu am comunicat cu tineri inteligenți, instruiți din Rusia și multă vreme m-am simțit un rus autentic. Dar mi se pare că, chiar dacă sunt rus, noi în Transnistria suntem un pic mai specifici cu toții – și ucrainenii, și rușii, și moldovenii. Avem contextul nostru.

Diferența mare este că oamenii care au crescut în Rusia sunt oameni care au crescut într-o țară mare. Mare și în principiu autosuficientă - și din punctul de vedere al călătoriilor, al geografiei, al resurselor, informației etc. Iar eu am crescut în Transnistria, care este exact opusul. Iată de ce din acest punct de vedere există diferențe. Și iată de ce, atunci când vorbesc despre Rusia mea, aceasta se compune din imagini la baza cărora stă mama mea.”

Europa Liberă: Dar cum vedeți Rusia lui Putin? E diferită?

Evgheni Dunaev: „Da, desigur. La noi în familie dintotdeauna, ca să fim mai precis de când a apărut Transnistria și s-a destrămat URSS, mama vroia să revină în locurile noastre natale. Ea s-a mutat [în Rusia] doar acum trei ani, din diferite motive.

Și eu mult timp mă gândeam să mă mut – pentru că toate rudele sunt acolo, cultura și așa mai departe. Dar acum vreo doi ani și jumătate, în vară, mi s-a întâmplat să înțeleg clar că eu nu vreau să mă mut în Rusia, cea care este ea acum. Pentru că, chiar potrivit raportului Freedom House, Transnistria este o țară mai liberă decât Rusia. Și mie mi se pare că eu nu voi mai putea acum, cu toată experiența pe care o am, să trăiesc viața unui om simplu. Eu oricum voi manifesta activism. Și în Rusia acest lucru implică riscuri mari.

Eu nu știu – am discutat chiar azi asta cu fratele meu, care lucrează în IT – cum e să trăiești într-o țară unde se discută la modul serios legea cu privire la internetul suveran. Eu nu-mi pot imagina asta. Eu nu-mi imaginez cum aș fi putut trăi și supraviețui în Rusia. Eu cred că șansele mele să trăiesc, inclusiv să trăiesc fericit, în Rusia sunt extrem de mici.

Europa Liberă: Ce este Europa pentru tine? Ce este UE? Valorile europene?

Evgheni Dunaev: „Uniunea Europeană pentru mine este o construcție interesantă, cu avantaje interesante și deficiențe nu foarte interesante.

În mare, aș putea spune că UE prezintă pentru mine un interes mai mult academic, și unul nu foarte mare. Pentru că în mare nu aș spune că mă interesează prea mult cum funcționează totul acolo. Pentru ca este un cvasi-stat care există în vecinătatea noastră. Eu am auzit lucrul acesta și de la unii europeni, care spuneau că își pierd interesul și nu le place UE pentru că nu înțeleg cum funcționează lucrurile acolo. Iar pentru un om din afară lucrurile în general sunt neclare. Știm că există Consiliul Europei etc., diferite instituții… Dar în mare aș putea spune că asta nu-mi este interesant.

Valorile europene? Eu nu știu ce sunt valorile europene și prin ce diferă acestea de valorile mele. Dacă valorile europene sunt cele stipulate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci am o atitudine foarte bună față de ele, la fel ca și față de valorile incluse în Constituția noastră [transnistreană]. Acestea sunt plus-minus identice.”

Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Dvs. România?

Evgheni Dunaev: „Eu în mod sigur nu am niciun sentiment de agresivitate. Am fost în România doar în trecere, m-am plimbat un pic printr-un oraș. Am avut noroc, mi-au rămas impresii pozitive. Aveam vreo două-trei ore să ajung dintr-un loc în altul, am trecut prin centru și acolo, într-un parc mic, era un festival de teatru stradal. A fost foarte drăguț, mi-a plăcut, chiar m-am reținut pe acolo

În rest, ce este pentru mine România? Eu nu prea am tendința să privesc în trecut și să gândesc în categorii de genul că „ei au fost fasciști și s-au unit cu nemții, și bunicii mei au luptat cu bunicii lor”… Mi se pare că este o abordare destul de prostească în acest moment. Pentru că memoria e memorie, dar oamenii care trăiesc acum sunt cu totuși alții și trebuie să ne raportăm la ei.

Evgheni Dunaev
Evgheni Dunaev

Deși noi glumim des despre româno-fasciști și ucraino-fasciști, acestea sunt doar glume. Pentru că propaganda a compromis și termenul de fascist, și termenul de patriotism și de fapt nu există pretexte serioase de a discuta aceste lucruri. Iată de ce această retorică a devenit acum subiect de glumă. Poate că e rău dintr-un anumit punct de vedere. Pe de altă parte, poate că e o formă de protecție împotriva faptului că media modernă, tradițională a terfelit într-un asemenea hal aceste cuvinte care, la nivel intuitiv înțelegi că sunt lucruri importante și acestea nu pot fi tirajate în asemenea hal. Iată de ce, intrând în jocul acesta, începi să ironizezi. Pentru că contextul general în care se discută despre asta nu poate fi luat în serios.”

Europa Liberă: Ce atitudine aveți față de Republica Moldova?

Evgheni Dunaev: „Eu nu am văzut dovezi că Moldova ar fi un stat care acum, în prezent, să-și dorească cu ardoare să întoarcă teritoriul Transnistriei sub controlul său. Eu consider că Transnistria de facto, deși e greu de spus acum că este independentă, este totuși un stat, un teritoriul care nu se subordonează Moldovei. Noi suntem prea dependenți de Rusia ca să spunem că suntem un stat independent.

Dacă e să ne îndepărtăm, din nou, de trecut, Moldova nu arată acum ca un stat agresor.

De fapt, e chiar amuzat, dar Transnistria și Moldova seamănă foarte mult acum, din punctul de vedere al situației politice. Singurul lucru care ne deosebește, poate, este că în Moldova a mai rămas tineret mai mult sau mai puțin activ. La noi de exemplu au venit tineri din grupul Occupy Guguță. Eu cu greu îmi pot imagina așa ceva în Transnistria. Sau măcar o cât de mică activitate de protest din partea tinerilor. Pentru că poate fi ca la noi să nu existe [stări de spirit protestatare].

Cred că acest aspect este, plus-minus, singurul care ne diferențiază. În rest, este un stat vecin, mult mai mare decât noi, dar cu aceleași probleme fundamentale de dezvoltare a societății.

Eu mai am și un interes profesional în Moldova. Pentru că reprezentanții instituțiilor moldovenești organizează platforme de discuții pentru organizații neguvernamentale. Și noi adesea suntem invitați, pentru că ei ne consideră parte a societății moldovenești. Evident că nu-i condamn pentru asta. Pentru mine este o experiență interesantă felul cum se structurează aceste dialoguri, pentru că acolo există o experiență mai mare în acest domeniu și o deschidere mai mare a reprezentanților statului.

Deci, este o experiență interesantă din care putem învăța. Avem și în Transnistria deja unele platforme de acest fel. Dar suntem încă departe de așa ceva, de un astfel de nivel al dialogului.

De aceea văd Moldova ca pe un stat vecin unde sunt colegi și prieteni, unde se pot învăța unele lucruri, în cadrul unor evenimente unde ne implică. Nu particip foarte des, pentru că există totuși probleme, apropo, și legate de limbă. Din păcate, eu nu vorbesc moldoveneasca, și adesea colegii se străduie să treacă la limba rusă… Dar oricum e greu. Și în acest sens, tot în contextul atitudinii mele față de Moldova, pot spune că urmăresc cu tristețe faptul că limba rusă încetează să mai fie la fel de populară cum era înainte.

Văd Moldova ca pe un stat vecin unde sunt colegi și prieteni...
Evgheni Dunaev

Dar, din nou, nu pot formula asta ca pe o pretenție – e dreptul oamenilor. Din păcate e greu de participat la anumite discuții, negocieri complicate fără să cunoști limba. Eu nu aș spune că subiectul limbii este o problemă politică în relația cu Moldova, cel puțin în contextul în care eu interacționez cu ea. Dar din punct de vedere tehnic există dificultăți.”

Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Dvs. Transnistria? Conflictul transnistrean?

Evgheni Dunaev: „Transnistria este patria mea. Mie mi-e greu să afirm că Transnistria este un stat independent, pentru că depindem puternic de Rusia. Eu sigur nu sunt dintre cei care vor spune că Transnistria este Moldova, deși de jure noi ca și cum ne subordonăm Moldovei. Dar eu încerc să evit abordările formaliste. Noi nu suntem Moldova – la noi multe lucruri sunt foarte diferite, oriunde te-ai uita. Poate doar sistemul politic este cumva asemănător. În rest nimic.

[Sunt diferite] limba, cultura. Cea mai mare parte a tineretului nostru merge să studieze în Rusia. Cea mai mare parte a tinerilor din Moldova, dacă pleacă la studii, atunci la sigur nu aleg Rusia, merg în țările europene și în SUA.

Sistemele politice – la voi a fost o lege nouă care a complicat lucrurile, cu liste de partid și uninominale. Atribuțiile președintelui sunt diferite. Singura asemănare este că și la noi, și la voi sunt sisteme oligarhice.

Doar oamenii sunt mai mult sau mai puțin peste tot la fel și încearcă să trăiască și să-și aranjeze viața cumva ca să meargă spre bine.

În rest, dacă ne propunem să găsim zece diferențe dintre Moldova și Transnistria, nu va fi deloc greu.

La un moment dat am intrat pe pagina Wikipedia să văd cum este definită colonia, ca să văd în ce măsură ne putem considera o colonie a Federaţiei Ruse. În cazul a 9 din 12 puncte am fi putut fi calificați drept colonie a Rusiei. Dar eu cred totuși că noi suntem mai degrabă satelit.”

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul, având în vedere problema transnistreană? Transnistria ca parte a Moldovei, Transnistria separat?

Evgheni Dunaev: „Nu pot spune că știu cum văd acest viitor, dar știu cum nu-l văd.

Evgheni Dunaev: „Legea este inacceptabilă, nocivă și nu răspunde necesităților ONG-urilor”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:55 0:00

Eu privesc totul din prisma unui transnistrean – a omului care trăiește aici, a trăit aici toată viața, lucrează aici, lucrează cu societatea de aici. Și din acest punct de vedere noi avem problemele noastre. Acestea țin de faptul că societatea civilă nu este doar presată de legi, ci este „rărită” de niște probleme economice, oamenii pur și simplu obosesc aici. Și tinerii pleacă foarte activ. Aceasta este o problemă foarte mare acum. La noi la Club 19 vin în mare parte tinerii, așa s-a constituit tradiția. Tinerii de la noi imediat după școală merg să studieze în Rusia. De obicei pleacă cei mai deștepți, talentați, activi – tinerii cu care noi aici am lucrat în Club 19, în care am văzut un anumit potențial, care puteau fi atrași și în organizație. Au plecat toți. Până la unul. Toți până la unul au plecat din Transnistria.

Așa că eu mă tem că dacă această soluționare a chestiunii transnistrene, cum formulează asta Moldova, se va prelungi pentru încă vreo 20 de ani, atunci pur și simplu nu vor mai fi oameni cu care să poată fi soluționată această chestiune. Asta, dacă vorbim de oameni. Evident că probabil vor rămâne niște reprezentanți ai puterii. Dar reprezentanți ai sectorului asociativ – atât organizații, cât și cetățeni liberi și independenți, activi – mă tem că… Poate nu este foarte corect să spun că nu vor mai fi deloc, dar calitatea lor va fi extrem de mediocră.

Europa Liberă: Ce probleme vedeți între cele două maluri ale Nistrului?

Evgheni Dunaev: „Impresia mea este că în ultimul timp la nivelul de sus nu există niciun fel de probleme. Din punctul de vedere al oamenilor… există unele probleme formale, de genul legalizării documentelor. S-au mai simplificat procedurile, dar dificultăți oricum există… Și… cam atât…”

Europa Liberă: Păi, și atunci care e problema?

Evgheni Dunaev: „Nu există nicio problemă. Moldova mi se pare că o duce foarte bine fără Transnistria. Transnistria s-a obișnuit demult să trăiască în afara Moldovei. Nu știu dacă foarte bine, e ceva relativ. Dar am în vedere că acest statut în sine – al Moldovei care doar de jure controlează Transnistria, al Transnistriei care de facto este independentă de Moldova – sunt formalități care determină într-o măsură foarte mică viața cotidiană a fiecăruia dintre noi.

Vedeți, eu nu sunt politolog. Eu lucrez cu oamenii. Și încerc să mă raportez nu la politicieni, atunci când vine vorba despre lucrul meu, ci la oameni, la tinerii care merg pe stradă, oamenii care merg cu maxi-taxiurile, care stau în rând în magazine. Cu acești oameni [lucrez], cu masa principală. Și din acest punct de vedere eu nu văd probleme de interacțiune.”

***

Europa Liberă: Ilinca Mazureac este elevă în clasa a XII la Liceul Prometeu-Prim din Chişinău. Pasionată de biologie, aceasta a fost acceptată de curând la prestigioasă Universitate Harvard din SUA. Am întrebat-o și pe Ilinca Mazureac din ce surse se informează și la ce spațiu informațional se consideră conectată mai mult?

Ilinca Mazureac: „Eu, crescând într-o familie de jurnaliști, de mică eram obișnuită să privesc știrile. Însă după ce am crescut am încetat să mai privesc televizorul, mai ales ce ține de știri, și acum mă informez foarte mult de pe internet.

Poate pentru mine e greu să am o opinie absolut obiectivă, dar cel mai mult mă informez de pe site-uri și de pe agenții independente, cum ar fi Ziarul de Gardă de exemplu, dar și foarte multe alte platforme, cum ar fi Diez, cu multe știri pentru tineri și multe altele. Privesc, citesc și ascult foarte multă presă străină, poate mai mult decât presă din Moldova. De limbă engleză. De exemplu BBC, foarte mult.

În ultimul timp am început să ascult podcasturi. Le-am descoperit. Ele demult există, dar eu am descoperit că ele mi se potrivesc. Pentru că este foarte ușor atunci când ai de făcut ceva prin casă, sau chiar când vin de acasă până la școală, merg vreo jumătate de oră pe jos și în timpul acesta pot să ascult știri sau diferite emisiuni. Citesc foarte multă presă americană.”

Europa Liberă: La care spațiu de valori de simți conectată mai mult – cel estic, cel vestic?

Ilinca Mazureac: „Eu am crescut într-un mediu în care valorile vestice erau apreciate. Și eu mă identific ca o persoană cu o orientare mai mult vestică. Pentru mine principiile europene sunt la unison cu principiile mele personale. … Chiar personal aș prefera mult mai mult să trăiesc într-o țară din Uniunea Europeană față de o țară CSI de exemplu.”

Europa Liberă: Presa de limbă rusă te interesează în vreun fel?

Ilinca Mazureac: „Eu din păcate nu vorbesc foarte bine limba rusă. Dar da, există anumite surse mass media din Rusia, din Ucraina, din alte țări care sunt surse independente și merită citite. Pentru mine personal asta nu este o opțiune, pentru că din păcate, și eu recunosc că este un defect faptul că eu încă nu vorbesc la perfecție limba rusă. Dar asta e din cauza că eu am copilărit și am crescut într-o familie în care se vorbește limba română, nu prea am avut prieteni care să fie vorbitori de limbă rusă. Și da, la școală am învățat limba rusă, dar nu pot spune că a fost foarte eficient. … Eu citesc în engleză, eu privesc filme în engleză, eu vorbesc engleza, adică pur și simplu nu am avut nevoie să vorbesc limba rusă. Însă consider că este o limbă pe care dacă o știi, e foarte bine să o știi.”

Europa Liberă: Cu ce ți se asociază Rusia? Care simți că este aportul Rusiei la viața culturală, politică din regiunea noastră?

Ilinca Mazureac
Ilinca Mazureac

Ilinca Mazureac: „Trebuie să recunosc că eu, ca cetățean al Republicii Moldova, am foarte multe de a face cu Rusia. Chiar dacă eu nu mă informez din surse rusești, eu oricum, chiar schimbând canalele, dau peste foarte multe posturi rusești. Toată lumea privește filme în limba rusă, seriale rusești, ascultă muzică rusească – cultura aceasta este oricum foarte infiltrată în viețile noastre și eu am crescut cu chestiile astea. Da, eu poate nu vorbesc limba rusă la perfecție, dar eu por să cânt cântece în rusă, sau eu înțeleg anumite glume în limba rusă, eu folosesc chiar involuntar cuvinte în limba rusă. Și într-un fel primul lucru la care mă gândesc este aportul Rusiei la felul în care eu am crescut și la comunitatea în care eu am crescut.

Da, desigur că e foarte evidentă influența Rusiei asupra situației politice din Republica Moldova. Și un lucru evident care îmi vine în minte când mă gândesc la Rusia este anume divizarea populației. E imposibil de spus dacă e 50 la 50 sau 51 la 49… Există o fisură.”

Europa Liberă: Ce Este Europa pentru tine? UE? Valorile europene?

Ilinca Mazureac: „Europa mereu – din nou vorbesc din perspectiva copilăriei și adolescenței mele – mereu a fost un tărâm de vis. Am crezut și încă cred că este locul unde există oportunități de creștere, există oportunități academice, oportunități de carieră, oportunități de descoperi personale. … Da, acum planific să-i fac studiile în Statele Unite, însă mi-ar plăcea foarte mult să mă întorc în Europa la un moment dat.”

Europa Liberă: Ce înseamnă pentru tine România?

Ilinca Mazureac: „Eu personal mă identific din punct de vedere etnic ca român. Și pentru mine România este un fel de casă pe care nu am avut-o, pentru că în viziunea mea, și e doar o opinie personală, este că noi suntem de aceeași etnie toți, vorbim aceeași limbă și istoria a făcut ca între noi să apară un fel de diferențe artificiale. Nu vreau să impun opinia asta nimănui.

Personal mă identific din punct de vedere etnic ca român...
Ilinca Mazureac

Și cred că deja e prea târziu ca să există o oarecare apropiere sau o unificare între cele două țări. Așa că eu oricum rămân cu valorile și emoțiile mele și de fiecare dată când merg sau în vacanță, sau la diferite evenimente eu mă simt bine acolo. Adică mă simt de parcă nici nu am plecat de acasă.”

Europa Liberă: Ce înseamnă pentru tine Transnistria? Conflictul transnistrean? E ceva ce se întâmplă la 50-70 de km de Chişinău…

Ilinca Mazureac: „Transnistria e o parte a Moldovei, pentru mine, o parte a țării mele, acolo trăiesc cetățenii țării mele. Și eu când mă gândesc la asta, sunt tristă pentru că oamenii care trăiesc acolo, de exemplu chiar și tinerii, nu au aceleași oportunități, drepturile lor sunt adesea încălcate. Nu se pot informa, există mereu presiuni asupra oamenilor care nu sunt de acord cu conducerea. … Asta este sentimentul meu – că acolo se întâmplă o nedreptate care durează de foarte mult timp. Și cred că e foarte greu pentru oamenii care trăiesc acolo să fie independenți, să ia propriile decizii. Și cred că s-a văzut de nenumărate ori că populația este controlată și într-un fel însușește un anumit mod de viață și trăiesc în această rutină.

Europa Liberă: La nivelul experienței personale, ai comunicat cu cineva de vârsta ta, cu tineri de pe celălalt mal? Ai prieteni, rude?Care este legătura dintre reprezentanții generației voastre de pe cele două maluri?

Ilinca Mazureac: „La momentul dat nu-mi vine în cap niciun nume. Dar eu am făcut câteva vizite în Transnistria. Când eram mică jucam fotbal și trebuia să concurăm cu câteva echipe din Transnistria și făceam vizite acolo. Adică tot ce am văzut din Transnistria sunt câteva terenuri de fotbal. Și sunt sigură că la un moment dat am avut prieteni, dar acum nu pot să identific un anumit nume.”

Europa Liberă: Ce ați studiat în școală despre cei de pe celălalt mal? În ce lumină sunt ei prezentați? Cum îi prezintă societatea – ca dușmani, ca prieteni?

Ilinca Mazureac: „Bun, la istorie se vorbește despre regiunea transnistreană, despre formarea RSSM, RSSAM. Adică se vorbește un pic. Despre situația actuală nu se prea vorbește, sau cel puțin noi încă nu am ajuns la etapa asta. Și mi-e greu acum să zic, dar cred că există un fel de dușmănie artificială care într-un fel s-a plantat în noi de când eram mici. … Și nu vreau să zic că este o anumită parte vinovată. Pentru cei care au viziuni pro-europene într-un fel e și natural să fie împotriva viziunilor ce țin de Rusia. Dar din cauza că noi avem viziuni diferite noi de multe ori credem că numaidecât trebuie să existe un fel de sfadă sau un fel de conflict. Adică ne e foarte greu să înțelegem de ce există aceste viziuni diferite, adică să analizăm cauzele. Cred că asta este important – să ne gândim de ce oamenii au viziunile pe care le au, decât să arătăm cu degetul.”

Europa Liberă: Cum vezi soluțiile pentru a depăși această situație?

Ilinca Mazureac: „Eu cred că atâta timp cât teritoriul este controlat de o țară străină, cât pe teritoriul Republicii Moldova staționează o armată străină e foarte greu să vorbim despre soluții reale. Da, există soluții care se fac de ochii lumii, anumite proiecte… Dar cred că impactul lor e minim atâta timp, cum am spus, cât regiunea țării noastre e controlată de o altă țară. Și mie mi se pare lucrul acesta așa de aproape amuzant, ridicol. Cât e de ridicol ca noi să ne considerăm independenți, când o parte importantă a țării noastre noi pur și simplu nu avem acces la ea.”

Europa Liberă: Cum vezi viitorul Moldovei, având în vedere această problemă transnistreană?

Ilinca Mazureac: „Viitorul Moldovei… Sunt foarte curioasă de ce va fi mai departe. Următorii ani mi se par foarte interesanți. Pentru că problema transnistreană se înscrie în șirul a foarte multe probleme care Republica Moldova le are. Și acel moment când noi avem o guvernare foarte instabilă și foarte ineficientă, mi se pare că nicio problemă nu se va rezolva. Noi pur și simplu o să ne prefacem că ceva facem, dar de fapt vom sta tot pe loc.

Și eu am votat acum prima dată, la alegerile din 24 februarie. Și am votat cu speranța că ceva se va întâmpla. ȘI rămâne de văzut. Mi-e foarte greu să zic că ceva se va schimba în bine sau în rău deși nu știu cât de rău poate să mai fie.”

Eu totuși vizez că eu într-o zi o să vin acasă și totul va fi cel puțin un pic mai bine. Adică eu chiar vreau să mă întorc într-o zi, poate nu peste 5 sau 10 ani, dar vreau într-o zi să revin. Și mă gândesc la asta cu speranță, că ceva va fi diferit.”

***

Interviurile fac parte din proiectul „O generație – două maluri. Generația Reintegrării”, implementat cu sprijinul financiar al PNUD Moldova.

*​Opiniile exprimate nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă sau PNUD Moldova.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG