Mii de locuitori ai regiunii transnistrene sunt așteptați duminică să voteze la cel de al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. La primul tur din 1 noiembrie au participat peste 14 mii de alegători din regiunea transnistreană, care au votat la cele 42 de secții de votare deschise pentru ei. Peste 74 la sută din ei au votat pentru președintele în exercițiu, Igor Dodon, iar peste 13 la sută – pentru lidera Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, plasată pe primul loc în primul tur. Potrivit datelor Biroului de Reintegrare de la Chişinău, în regiunea transnistreană locuiesc aproape 248 de mii de alegători moldoveni cu drept de vot.
Comisia Electorală Centrală de la Chişinău a interzis transportarea organizată a alegătorilor, însă opoziția și unii observatori au semnalat mai multe cazuri în care locuitorii din regiune erau aduși la secții organizat. Transportarea organizată a alegătorilor percepută ca dovadă a posibilei coruperi a acestora, neprobată însă oficial, a fost observată și contestată la alegerile prezidențiale de acum patru ani, dar și la parlamentarele din 2019. Unii cetățeni domiciliați în localitățile necontrolate de autoritățile constituționale de la Chișinău declaraseră presei că au primit între 300 și 500 de lei pentru votul lor.
Odată cu discuțiile aprinse legate de votul alegătorilor din stânga Nistrului a apărut și întrebarea – dar cum și de unde se documentează locuitorii regiunii transnistrene, aflată sub controlul administrației separatiste de la Tiraspol, la ce fel de informații au acces inclusiv atunci când trebuie să decidă pentru cine să voteze? Și, mai ales, ce au făcut autoritățile de la Chişinău în cei aproape 30 de ani de existență a conflictului transnistrean pentru ca a acoperi informațional și malul stâng al Nistrului?
Am discutat subiectul cu Irina Bogdan, o tânără din orașul Grigoriopol, amplasat pe malul stâng al Nistrului, care în prezent este studentă în anul I la Chişinău. Irina spune că un locuitor al regiunii transnistrene trebuie să depună un anumit efort pentru a privi un post de televiziune de la Chişinău sau a se documenta obiectiv despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.
Europa Liberă: Care sunt sursele de informare pentru locuitorii regiunii transnistrene? De unde iau ei informația? Știu că există o monopolizare foarte mare a informației de către sursele așa-numite „de stat” de la Tiraspol. Cum se documentează, de fapt, locuitorii regiunii transnistrene, de unde își iau ei informația, la ce fel de informație au acces, în general?
Irina Bogdan: „În regiunea transnistreană, foarte puține persoane au acces la sursele de informare din Republica Moldova, adică din partea dreaptă a Nistrului, pentru că le vine mai ușor să-și instaleze o televiziune care este oferită de către un operator din regiune, fiindcă este numai un operator de televiziune și telefonie în regiunea transnistreană. Astfel, un simplu consumator primește pachetul de programe de televiziune pe care poate să le urmărească.
Eu spun așa, din propria experiență, adică cum e la cunoscuții mei și cum e la noi, este un pachet, depinde deja de suma pe care o achită, dar în mare parte sunt canale din Federația Rusă și sunt două sau trei canale care se produc în regiune. În mare parte, cel mai popular este „Pervîi pridnestrovski” și al doilea este TSV.”
Europa Liberă: Se poate spune că ele oferă o alternativă, să zicem, TSV-ul la „Pervîi pridnestrovski”?
Irina Bogdan: „Nu prea. Adică este strict punctul meu de vedere, dar eu nu văd mare diferență, doar că unul susține mai accentuat autoritățile de facto din regiune, dar în mare parte informația este similară.”
Europa Liberă: Și în rest, în acest pachet de televiziune, ce fel de posturi sunt incluse?
Irina Bogdan: „Sunt canale din Federația Rusă, sunt canale din Ucraina, în limba ucraineană, două sau trei; este „Pervîi kanal”, „Rossia-1” și alte canale care vin direct așa cum se furnizează în Federația Rusă.”
Europa Liberă: Deci, din ceea ce spui tu reiese că consumatorul din regiunea transnistreană este practic complet conectat la spațiul informațional al Federației Ruse, plus informația furnizată de autoritățile de facto de la Tiraspol?
Este important și ca autoritățile să vină cu o soluție de informare a cetățenilor din stânga Nistrului…
Irina Bogdan: „Da, sunt persoane care au conexiune cu posturile TV din Republica Moldova – „Moldova 1” sau „Prime”, dar ele nu sunt incluse în acest pachet, oamenii interesați își instalează singuri o antenă pentru a avea o oarecare conexiune la ceea ce se transmite în partea dreaptă a Nistrului, în Republica Moldova.”
Europa Liberă: În practica ta, ai monitorizat aspectul care ține de instigarea la ură în presa din regiune. În ceea ce privește calitatea informației sau lucrurile care sunt prezentate ca informație, cum este prezentată acolo realitatea din restul teritoriului Republicii Moldova?
Irina Bogdan: „Pentru mine a fost un pic dificil să fac o oarecare diferență dintre discursul de ură și propagandă. Problema este că e foarte subtilă, aproape nevăzută trecerea de la discurs de ură la propagandă pe care eu am observat-o, pentru că cumva se înțelegea că știrea induce și presupune anumite atitudini, dar ea nu avea criteriile necesare, până la urmă, pentru a o califica că fiind ceva discriminatoriu.
Dar din punctul de vedere al propagandei nu pot să spun că știrile sunt tocmai obiective, întrucât în mare parte ele susțin ceea ce spun autoritățile, adică nu oferă o alternativă în acest sens.”
Europa Liberă: Dar ce opțiuni au oamenii care vor să acceseze altfel de informație? Există oameni care caută altfel de informație?
Irina Bogdan: „Cu siguranță există, pentru că este și normal, noi am trecut de etapa asta când persoanele sunt total dependente doar de ceea ce arată la televizor, ceea ce este foarte bine.
Dacă persoanele își doresc să vadă altfel de informație, ele au o antenă cu conexiune la canalele din partea dreaptă a Nistrului sau prin rețeaua de internet, prin rețelele de socializare, au alternativa de a alege din mai multe opțiuni.”
Europa Liberă: Care este rolul rețelelor în această posibilitate de a căuta altfel de informație?
Irina Bogdan: „De exemplu, dacă o să vedem ce se furnizează la televiziune, atunci odată ce accesați canalele de „Telegram” sau canalele din alte rețele de socializare o să vedeți că atmosfera este mai liberă și opiniile diferă. De exemplu, aceleași „V kontakte” sau la știrile care sunt publicate pe paginile unde persoanele pot comentate, se pot observa și opinii diferite de cele oficiale.”
Nu putem spune că persoanele care au cetățenie de pe malul drept au dreptul de vot, dar persoanele de pe malul stâng nu mai au dreptul de vot…
Europa Liberă: Și bănuiesc că cei care folosesc aceste rețele sunt în principal tinerii, din câte îmi dau seama, care caută altfel de informații?
Irina Bogdan: „În mare parte, da. Dar și persoanele care au o altă viziune politică, poate au o altă opinie, doresc o alternativă, doresc să facă o diferență, adică sunt și persoane poate mai în vârstă. Dar este evident că pentru persoanele mai în vârstă conexiunea cu mass-media digitală, cu rețelele online este un pic mai dificilă.”
Europa Liberă: Irina, se discută foarte mult în această perioadă despre votul alegătorilor din stânga Nistrului și cei care contestă pun accent pe faptul că informația ajunge foarte greu la alegătorii de acolo și ei nu au cum să se documenteze obiectiv. Crezi că au dreptate cei care spun lucrurile acestea? Și, pe de altă parte, cum se poate rezolva totuși implicarea locuitorilor din stânga Nistrului care au cetățenie, deci au acest drept democratic de a vota, în procesele electorale din Republica Moldova? Deci, cum vezi tu linia de mijloc, echilibrul?
Irina Bogdan: „Aici sunt parțial de acord, pentru că da, este adevărat, este mai greu să ajungi cu o campanie electorală în regiune, dar aici foarte corect ați pus accentul că dacă persoanele au cetățenie, atunci au dreptul de vot și nu putem spune că persoanele care au cetățenia până la malul drept au dreptul de vot, dar persoanele de pe malul stâng nu mai au dreptul de vot.
Sunt multe persoane, poate că cercul meu de cunoscuți și prieteni așa este, care cunosc, de fapt, ce se întâmplă în Republica Moldova, își dau seama despre procesele democratice care se întâmplă, despre schimbările politice, dar pentru un simplu cetățean, un simplu utilizator de mass-media este mai greu să facă anumite distincții, să afle unele noutăți care se produc în Republica Moldova. Pentru că în mare parte noutățile care se transmit la știrile de pe canalele din regiune accentuează în Republica Moldova ca un alt stat. Foarte des putem să auzim sintagma „sosedi” (vecinii) sau sintagma de „Republica Moldova ca un stat aparte de regiunea transnistreană”, ceea ce devine o barieră între cetățenii de acolo și Republica Moldova.
Este important și ca autoritățile să vină cu o soluție de informare a cetățenilor din stânga Nistrului pentru ca aceștia să știe ce se întâmplă aici, pe malul drept, cine sunt candidații, care le sunt programele electorale.
Există totuși o diferență importantă între partea stângă și partea dreaptă: în dreapta Nistrului se oferă o alternativă…
Pentru primul tur, am făcut niște apeluri către cetățenii din stânga Nistrului să vină să voteze. Multe persoane îmi spuneau că cetățenii nu sunt informați. Dar întrebarea este: cât de informați sunt cetățenii de pe malul drept al Nistrului? Câți cetățenii de pe malul drept al Nistrului cunosc care sunt candidații și care sunt programele lor electorale? Aici am putea vedea că, de fapt, această problemă nu este caracteristică doar pentru malul stâng. Același lucru este valabil și atunci când vorbim despre corupere, sau că în mare parte voturile se duc pentru un candidat anume… Dar câte persoane dintr-un raion mai îndepărtat de Chișinău cunosc ce se petrece în campania electorală și care sunt programele candidaților? Acesta ar fi răspunsul meu.
Dar există totuși o diferență importantă între partea stângă și partea dreaptă: în dreapta Nistrului se oferă o alternativă și aceleași dezbateri cetățenii le pot viziona liber, se pot informa, ceea ce la noi mai mult se întâmplă prin sursele online și internet.”
Europa Liberă: Deci, tu vezi cumva inclusiv probleme la nivelul autorităților? Noi de 30 de ani vorbim despre unificarea țării, dar autoritățile de la Chișinău până acum nu au posibilitatea sau o strategie de a aduce informația în stânga Nistrului?
Irina Bogdan: „Da, cu siguranță cred că este așa. De 30 de ani deja câte scrutine s-au desfășurat și dacă ar fi fost dorință sau dacă autoritățile chiar ar fi vrut să facă schimbarea, atunci eu cred că până acum se puteau face multe. În cei 30 de ani au crescut mai multe generații, oamenii au venit, au plecat. De exemplu, eu, care m-am născut 18 ani în urmă, dacă nu aș fi avut această alternativă de a face școală în altă parte, îmi dau seama că și eu nu aș fi știut despre faptul că se poate de vizionat o televiziune altfel.
De 30 de ani deja câte scrutine s-au desfășurat și dacă ar fi fost dorință până acum se puteau face multe…
Cred că în mare parte cei care cumva sunt legați de autoritățile de pe teritoriul legal controlat de Republica Moldova mai cunosc ceva, se mai informează, dar pentru cei din stânga Nistrului este chiar greu să facă o diferență, pentru că ei au crescut în acest mediu. Și acum este foarte greu să-i spui unui om care a trăit în astfel de mediu de la naștere 30 de ani că el are dreptul pe tot teritoriul Republicii Moldova, și nu numai în partea stângă. Și este foarte importantă informarea în acest sens.
Cred că da, ar trebui să se întreprindă anumite măsuri, pentru că conflictul este conflict, iar oamenii rămân pe acest teritoriu și ei au nevoie să știe despre procesele care se întâmplă.”
