Administrația de la Tiraspol se pregătește să marcheze cei 30 de ani de când şi-a proclamat independența, care însă nu a fost recunoscută de vreun stat. Cu un deficit bugetar anual de peste 50 la sută, regiunea supraviețuiește inclusiv din contul faptului că nu plătește pentru gazele rusești consumate, iar datoria se ridică la peste 7 miliarde de dolari. Ion Leahu, fostul membru al Comisiei Unificate de Control, vorbește despre Transnistria care a rămas scena unuia dintre conflictele înghețate ale Europei.
Europa Liberă: Cei de la Tiraspol spun că vor să marcheze cu mult fast trei decenii de la autoproclamarea regimului separatist. Ce au însemnat acești 30 de ani de secesionism pentru Republica Moldova?
Ion Leahu: „Sunt două aspecte: obiectiv și subiectiv. Din punct de vedere obiectiv, este o frână mare, ca o piatră de gâtul republicii, care n-a permis o evoluție pozitivă, n-a permis o dezvoltare așa cum trebuia să fie. Însă subiectiv aceasta este o demonstrație a unei indiferențe mari către acest aspect al vieții în Republica Moldova. Nici autoritățile, nici populația nu prea au manifestat mare dorință de a schimba situația. Anume din cauza acestei indiferențe, transnistrenii au și ajuns la 30 de ani de existență a regimului și serbează cu atâta pompă și cu parade.”
Europa Liberă: Ce înseamnă să demonstreze tehnica militară, inclusiv din dotarea așa-zisei armate a acestui regim secesionist și chiar tehnică din dotarea GORT?
Ion Leahu: „Asta înseamnă că pentru dânșii este importantă părerea pe care ei o promovează și pe care ei o susțin. Nu-i nicio forță care ar putea să le dea în obraz, pentru că demonstrează armament făcut ilegal în anii ‘90, am în vedere lansatoarele de rachete, că au reparat tancuri, că dispun de muniții luate de la baza de păstrare de la Cobasna. Adică o absolută schimbare a valorilor reale omenești, a ceea ce într-o situație normală ar părea crimă și ar fi condamnată de toată societatea, la dânșii, invers, este o faptă eroică, este un element cu care ei se mândresc.”
Europa Liberă: O paradă de proporții, asta anunță autoritățile de la Tiraspol că va avea loc în centrul orașului, cu participarea, am zis, a tehnicii militare din dotarea armatei transnistrene, dar și din cea a Grupului Operativ de Trupe Ruse, staționat în stânga Nistrului. Și ei spun că la paradă ar putea să participe 1200 de militari, 150 de unități de tehnică grea. Pe timp de pandemie e posibil acest lucru?
Ion Leahu: „La ei totul este posibil. Pandemia vizează oamenii care sunt raționali. Dar pentru dânșii este important să realizeze interesele lor, ei zilnic au un număr foarte mare, așa că pe dânșii deja nu-i mai sperii cu nimic, nici cu pandemia. Pentru regimul de la Tiraspol este mult mai important să realizeze aceste elemente de consolidare care au o importanță foarte mare, poate chiar mai mare decât evoluțiile pozitive ale economiei, decât să se teamă că încă vreo 10-15 persoane în plus se vor molipsi de COVID-19.”
Tiraspolul se pregătește să marcheze 30 de ani de la autoproclamarea secesiunii regiunii
Europa Liberă: Moscova s-ar părea că indirect totuși susține acest regim de la Tiraspol, dar Rusia niciodată nu a avut de gând să recunoască așa-zisa independență a acestei regiuni transnistrene?
Ion Leahu: „Ea nu-l recunoaște juridic din câteva momente, însă de facto ea demult l-a recunoscut și nu numai că l-a recunoscut, dar l-a și încorporat. De facto, regimul de la Tiraspol face parte din Federația Rusă, majoritatea blocului legislativ de care se folosește Transnistria este din legislația Federației Ruse. Asta-i una. Programele de învățământ, începând cu grădinița și terminând cu universitatea, toate-s rusești. Armata face parte din blocul militar al Federației Ruse, ofițerii chiar sunt remunerați cu salariu suplimentar din haznaua Federației Ruse. Așa că chiar dacă n-a fost declarat oficial că ei recunosc Transnistria, eu cred că lor le trebuie numai atâta timp cât încă nu s-au determinat cu Moldova. Ei înțeleg foarte bine că din moment ce vor recunoaște Transnistria, atunci nici lui Dodon n-o să-i fie comod să manifeste actuala relație cu Moscova, dar Moscovei îi trebuie integral – și Republica Moldova, și Transnistria.”
Europa Liberă: Ați spus că Moscova ar avea nevoie ca întreaga Republică Moldova să rămână în orbita sa de influență?
Ion Leahu: „Da, foarte corect!”
Europa Liberă: De ce?
Ion Leahu: „În primul rând, pentru că asta corespunde planurilor expansioniste militare ale Moscovei. Ea vrea să domine în Europa Centrală, în Europa spre Balcani, spre strâmtorile Mării Negre și pentru asta ea are nevoie de un plațdarm (cap de pod), iar Moldova de minune corespunde acestei destinații. Totodată, potrivit planurilor care nu o dată au fost afișate de Kremlin, Moscova a luat un curs politic spre reîncarnarea Uniunii Sovietice. Deci, fiecare republică care a făcut parte cândva din Uniunea Sovietică este subiectul anumitor acțiuni pentru a le impune cu timpul să devină din nou parte componentă a Uniunii Sovietice. Moldova este un element dintre cele mai slabe, care în primul rând ar putea fi reîncorporată.”
Europa Liberă: Dar, ținând cont și de poziția Ucrainei, probabil că Kievul împiedică scenariile plămădite la Moscova?
Ion Leahu: „Ucraina în ultimul rând se gândește la Republica Moldova. Pentru dânsa, Moldova niciodată nu a fost un partener de nădejde, un partener foarte și foarte serios și în caz că ar apărea o situație dublă, ori-ori – ori Ucraina obține suveranitatea deplină și merge mai departe spre Uniunea Europeană, ori ea o să trebuiască cumva să dea în urmă sau să bată pasul pe loc pentru a ajuta Moldova la niște acțiuni de consolidare a suveranității. Eu sunt convins că Kievul o să aleagă interesele proprii.”
Europa Liberă: Dar există un format de negocieri, formatul „5+2”, negocierile se poartă pentru reglementarea conflictului transnistrean, au statut egal Chișinăul și Tiraspolul, dar Rusia, Ucraina și OSCE au rolul de mediatori, Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană sunt observatori, totuși situația depinde de poziția fiecărui actor din acest format de negocieri.
Ion Leahu: „Ședințele formatului „5+2” au loc practic o singură dată pe an, după ce se petrece Adunarea ministerială a OSCE pentru a face unele totaluri, a da din mâini și a constata că, din păcate, nu au realizate mari succese. Așa că eu cred că și anul acesta o să fie la fel și, luând în considerare provocările celea mari cu care se confruntă astăzi lumea, eu cred că problema Moldovei, problema reglementării relațiilor cu Transnistria nu face parte din acest bloc de probleme mari.”
Europa Liberă: Și la ce mesaj vă așteptați din partea lui Krasnoselski în această zi de 2 septembrie?
Ion Leahu: „El o să declare că Transnistria este liberă, suverană, independentă și problema cu care ea se mai confruntă este problema recunoașterii, însă el consideră că odată și odată exteriorul, politicul internațional va înțelege situația și va recunoaște acest regim.”
Europa Liberă: Și asta în pofida faptului că regiunea supraviețuiește inclusiv din contul faptului că nu plătește pentru gazele rusești consumate?
Ion Leahu: „Ei se fac morți în păpușoi, nu recunosc asta, știind foarte bine că așa o să fie. Atâta timp cât în Moldova va fi o guvernare care nu poate să rezolve această problemă, dar ea-i destul de complicată pentru a fi rezolvată, și ei cu conștiința curată continuă să-și asigure economia prin faptul că Moldova plătește gazele și plus la asta mai procură și energie electrică de la ei.”
