Vineri a fost ultima ședință a Parlamentului din această sesiune – legislativul își va relua lucrul după vacanța de iarnă, la începutul luinii februarie dar fiind în plină campanie electorală, speakerul Andrian Candu declara recent să vrea să reducă la maximum numărul de ședințe în plen, pentru ca majoritatea să nu fie acuzată că s-ar folosi de parlament în scopuri electorale. Ședința de vineri a stat însă evident tot sub semnul campaniei electorale pentru alegerile din 24 februarie.
Printr-o manevră contestată de opoziţie, majoritatea parlamentară a transformat ceea ce ar fi urmat să fie o încheiere a mandatului Parlamentului într-un bilanţ triumfalist al guvernului.
Obișnuitele discursuri de la sfârşit de sesiune ale grupurilor parlamentare au fost înlocuite de raportul pe trei ani al premierului Pavel Filip.
Acesta, însă, a fost ascultat doar de o parte din deputaţi - grupul democraţilor şi un altul, mult mai numeros, al celor migraţi către democraţi la sfârşit de 2015, când au circulat numeroase suspiciuni că ar fi fost ademeniţi prin „solde grase” să-şi părăsească formaţiunile.
Celelalte fracţiuni parlamentare, începând cu socialiştii şi terminând cu liberalii, au părăsit sub diferite pretexte sala plenului înainte ca Filip să fi urcat la tribună.
Iată motivele liderului comunist, Vladimir Voronin:
„Principalul cu ce vreau să felicit poporul R. Moldovei e că în sfârşit scapă de acest parlament corupt şi mafiot. Şi mai neprofesionist guvern noi tot nu am avut. Filip repeta mereu acest cuvânt – reforme, reforme, reforme, iar după ce a primit la bot în Parlamentul European, nici despre reforme nu mai vorbeşte.”
Liberal-democratul, Tudor Deliu:
„De neneumărate ori am solicitat raportul pe 2018. De fiecare dată, ni s-a refuzat şi am ajuns azi, după 14 zile când a expirat de drept mandatul acestui parlament, să ne vină acest raport pe trei ani.”
Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu:
„Nu e corect să vină cu raport pe trei ani. Dar au venit pentru că rezultatele cele mai bune sunt ale lui 2016, când am fost şi noi la guvernare şi până când a început Plahotniuc să instaureze dictatura în R. Moldova”
Socialistul Vlad Batrîncea:
„Acest raport se creează doar pentru guvern şi, probabil, doar de aceea că intrăm în campania electorală.”
La interval de câteva ore, după un discurs extrem de optimist al premierului şi o serie de intervenţii la fel de pozitiviste din sală, deputatul democrat Dumitru Diacov părea să confirme printr-un discurs cu note electorale această percepţie a opoziţiei socialiste că programarea acestei audieri a lui Filip tocmai în ziua de astăzi nu a fost lipsită de mize legate de viitorul scrutin:
„Următorii patru ani să-i convingem pe cetăţenii R. Moldova să creăm o guvernare care să asigure continuitate, ca experienţa care a fost acumulată în ultimii trei ani să o ccon tinuăm şi următorii patru ani, şi următorii patru ani, şi atunci o să avem şi şcoli, şi grădiniţe…”
Dar cum s-a autoevaluat totuşi premierul?
Mai întâi, a celebrat rezultatele reformei guvernului, supra-încasările de impozite de 5 miliarde de lei doar în acest an, majorării de pensii şi salarii, achiziţiile de ambulanţe, demararea construcţiei de drumuri săteşti şi oferirea a primelor o mie de locuinţe în cadrul proiectului „prima casă”.
Apoi, prim-ministrul s-a lăudat cu relaţii excelente cu vecinii români şi ucraineni, fără să pomenească un cuvânt despre deteriorarea raporturilor cu UE, şi le-a mulţumit pentru suport partenerilor, aici având în vedere doar FMI.
O restanţă pe care a recunoscut-o e reforma justiţiei.
„Recentele evoluţii au arătat că mai avem multe de făcut”, a spus el, părând să facă aluzie la invalidarea alegerilor din Chişinău, o invalidare pe care autorităţile moldovene au pus-o total pe umerii judecătorilor, nu pe amestecul lor în actul justiţiei, aşa cum par să considere criticii de la Chişinău şi cei din exterior.
Şi ar mai fi o singură sursă de nemulţumiri - emigraţia mare, dar vina nici aici nu ar fi a lui, ci a altora. Ceea ce i-ar determina pe săteni să emigreze ar fi mai ales închiderea şcolilor săteşti, a spus el, adică ceva ce s-a întâmplat înaintea mandatului lui, pe timpul principalei oponente de acum a puterii democrate, Maia Sandu.
