Linkuri accesibilitate

Familia Hohenzollern se luptă cu statul german


Villa Cecelienhof din Potsdam

Urmaşii ultimului împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea, nu vor să renunţe la vila Cecelienhof din Potsdam

Ministrul finanţelor din landul federal estic, Brandenburg, Christian Görke, a lansat zilele trecute un nou apel către prinţul Georg Friedrich von Preußen, cerându-i să renunţe la cererea de restituire a unor bunuri, confiscate după ultimul război.

Familia Hohenzollern se luptă cu statul german
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:09 0:00
Link direct

Prinţul, un urmaş al ultimului împărat german, Wilhelm al II-lea (1859-1941), cere restituirea proprietăţilor dinastiei de Hohenzollern. Revendicările au fost formulate deja în 2013 şi au în vedere nenumărate obiecte de artă, despăgubiri financiare şi, dreptul de a domicilia în castelul Cecilienhof, din Potsdam.

Revendicările au fost respinse în repetate rânduri. S-a invocat legislaţia care prevede confiscarea proprietăţilor celor care au colaborat cu naziştii. Mai mulţi istorici au demonstrat că o parte a familiei din dinastia Hohenzollern a colaborat cu naziştii, ceea ce justifică confiscarea. Urmaşii, însă, au intentat statului german mai multe procese, cerînd insistend retrocederea unor bunuri. Între acestea, cererea retrocedării vilei Cecelienhof din Potsdam a stîrnit cele mai multe controverse.

Asta, pentru că acolo a avut loc în urmă cu 75 de ani, între 17 iulie şi 2 august 1945, aşa numita conferinţă de la Potsdam. La conferinţa celor trei puteri aliate, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică au participat reprezentanţii de vîrf ai celor trei state (Truman, Stalin şi Churchill, respectiv Attlee). Aceştia s-au întîlnit la Potsdam pentru a stabili ordinea postbelică după victoria asupra Germaniei naziste. Conferinţa s-a desfăşurat în vila amintită, cunoscută şi sub denumirea castelul Cecelienhof. Clădirea a fost transformată astăzi într-un memorial, accesibil publicului. În vila Cecilienhof s-a inaugurat luna trecută şi o expoziţie (care poate fi vizitată până la sfârşitul acestui an) dedicată conferinţei istorice a celor trei state aliate despre care un cronicar scria (în Frankfurter Allgemeine Zeitung) că amintea de Versailles.
La Conferința de la Potsdam, un Stalin zâmbitor
La Conferința de la Potsdam, un Stalin zâmbitor

La Versailles s-a semnat tratatul de pace după Primul Război Mondial. Acesta a fost perceput în Germania învinsă ca o mare nedreptate, ceea ce a facilitat apariţia unui revanşism militant şi agresiv (convingător ilustrat în serialul TV, de mare succes, „Babylon Berlin” – trailer aici).

La Potsdam, în vila Cecilienhof, s-a pecetluit şi soarta minorităţii germane din Europa răsăriteană, care a rămas pe loc şi nu s-a alăturat coloanelor de refugiaţi de dinaintea încheierii războiului, în mai 1945. Afectaţi au fost, în primul rând, minoritarii germani din Polonia, Cehoslovacia, parţial cei din Ungaria şi Iugoslavia, dar nu şi cei din România.

Deşi autorităţile de la Bucureşti nu au optat pentru o expulzare colectivă, au existat voci din mai toate partidele care au pledat pentru această soluţie radicală. Propuneri, vizînd o epurare etnică efectivă, au fost formulate, de exemplu, de legionarul George Manu, care devenise membru al Partidului Naţional-Ţărănesc al lui Iuliu Maniu. Într-o analiză scrisă între anii 1945-1947, trimisă în Occident, Manu invocă înţelegerile aliaţilor de la Potsdam referitoare la transferul forţat al minorităţilor germane din unele ţări est- şi central-europene. „Problema minorităţilor din România”, scria Manu, falsificînd realitatea istorică interbelică prin relativizarea antisemitismului ca un sentiment de adversitate „pasivă”, „a fost cu bună ştiinţă atît de agravată de ruşi, încît nu mai poate fi rezolvată altfel decît printr-o deplasare a populaţiei analoagă celei admise la Potsdam, în cazul Poloniei, al Cehoslovaciei şi al Ungariei şi la fel ca cea executată de Iugoslavia, din proprie iniţiativă”. (cf. Testis Dacicus [George Manu], În spatele cortinei de fier. România sub ocupaţie rusească, Ediţia a doua, revăzută, îngrijită şi studiu introductiv, Silviu B. Moldovan, postfaţă: Şerban Manu, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011, p. 205.)

Disputa legată de vila Cecelienhof s-a transformat în ultimii ani într-o controversă cu puternice accente polemice, avînd ca miză interpretarea politică a istoriei. Unii caută justificări pentru comportamentul familiei imperiale în perioada nazismului, ceilalţi susţin că poziţionarea în favoarea lui Hitler constituie o culpă ce nu se poate şterge din istorie.

XS
SM
MD
LG