La Școala de arte din Ialoveni a avut loc astăzi dezbaterea „Gulagul – mașinăria de tocat oameni”, parte a proiectului Europei Libere intitulat „Antinostalgia – privind spre viitor”. Tata Gutmacher, jurnalistă, publicistă, specialistă în istoria artelor, stabilită la Berlin, autoare a unui emoționant proiect, primul, de fapt, de acest gen în spațiul post-sovietic: „Baraca nemuritoare”, și istoricul de la Chișinău, Mihai Tașcă, cercetător științific superior la Institutul de Cercetări Juridică, au fost invitații dezbaterii de la Ialoveni.
La dezbaterea „Gulagul — Mașinăria de tocat oameni”, ne-am propus nu neapărat să evocăm aspecte concrete, cu caracter istoric, ale tragediei care este concentrată în acest scurt cuvânt sec - GULAG - un acronim de fapt, însemnând Glavnoie upravlenie lagherei - Administrația Generală a Lagărelor, cât ne-am și am întrebat de ce, pe de o parte, observăm acum un fel de dezinteres, apatie și indiferență tot mai accentuate față de ce-a fost teroarea stalinistă, iar, pe de altă parte, de ce acum - la peste șase decenii de la moartea lui Iosif Stalin - se fac auzite tot mai mult îndemnuri de a găsi îndreptățire pentru crimele staliniste. Sub pretextul „că sacrificarea celor 18 milioane de oameni, câți se estimează că au trecut prin Gulag, o mulțime dintre ei rămânând pe veci acolo, ar fi fost în beneficiul națiunii”.
Jurnalista și publicista Tata Gutmacher, stabilită la Berlin, este autoarea unui proiect special pentru spațiul post-sovietic – „Baraca nemuritoare” (în rusă «Бессмертный барак»). Proiectul încearcă să ajute la păstrarea memoriei victimelor represiunii staliniste. Până acum la proiect au luat parte mii de oameni care au trimis fotografii și detalii despre rudele care știau că au fost trimise în Gulag sau lagărele de muncă, spune Tata Gutmacher.
„Rețelele de socializare permit răspândirea informației cu o viteză foarte, foarte mare. Dacă nu face statul acest lucru, o să o facă oamenii, o să-și povestească aceste istorii. Trebuie să vă spun că a fost o cerere foarte mare din partea oamenilor de a restabili această memorie colectivă. Dacă e să ne ghidăm de statistică, evident că majoritatea istoriilor veneau din Rusia, dar și din alte republici ne-au fost trimise istorii pentru că memoria colectivă este unică pentru toate republicile foste sovietice, pentru că istoriile lor sunt comune.”
Despre GULAG povestit elevilor de la Școala de arte din Ialoveni
Într-un recent interviu pentru postul nostru de radio, scriitoarea Ludmila Ulițkaia constata că „puterea se opune amintirii despre Gulag”. Este vorba de autoritățile Rusiei de acum. Este valabil și pentru Republica Moldova această constatare? O întrebare pe care i-am adresat-o istoricului Mihai Tașcă, fost secretar al Comisiei pentru studierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.
„Cei de la putere se ocupă de aceste subiecte atunci când sunt puși la zid sau sunt presați de societatea civilă. Vă amintiți că în 2012 a fost o hotărâre a Parlamentului de condamnare a comunismului și atât. Nu a urmat nimic, nu există un program de stat, nu există un site unde am putea publica, iar multe arhive în continuare sunt închise.”
Europa Liberă: Dle Tașcă, Dvs, ca istoric, aveți cunoștință de vreo țară în care lucrurile să meargă spre bine fără ca ticăloșiile trecutului să nu fie asumate, conștientizate?
Mihai Tașcă: „Cunosc o țară care nu a făcut nimic ca să conștientizăm tot – Republica Moldova. În Europa, în țările cu democrație, lucrurile sunt mai simple, statul și-a asumat trecutul, s-au deschis arhivele și se spune ceea ce a fost. Noi, deocamdată, rămânem acolo unde am fost, iar uneori chiar am regresat în accesul la informații privind aceste atrocități.”
A fost istoricul Mihai Tașcă, invitat al dezbaterii „Gulagul — Mașinăria de tocat oameni” din cadrul proiectului Europei Libere, intitulat „Antinostalgia – privind spre viitor”. Următoarea dezbatere va avea loc pe 27 martie și va pune în discuție subiectul „îndoctrinării prin sistemul de învățământ”.
