Indiferent dacă a fost sau nu „o adevărată rebeliune militară”, spune analistul independent Konstantin Eggert, „regimul Putin, așa cum îl știam, nu mai există”, începe „o nouă eră”.
Într-un interviu cu redacția georgiană a RFE/RL, Eggert analizează posibilele efecte ale scurtei rebeliuni militare, rolul președintelui belarus Alexandr Lukașenka și impactul asupra războiului pornit de Rusia în Ucraina din februarie 2022.
Konstantin Eggert este analist politic al postului public german Deutsche Welle, și fost șef al biroului de la Moscova al redacție rusești BBC. A fost și moderatorul unei emisiuni la postul independent de televiziune rus Dojdi (Ploaia).
Vazha Tavberidze: La ce am asistat, la ce asistăm acum?
Konstantin Eggert: Greu de spus la ce am asistat, dar am văzut ceva care părea o adevărată rebeliune militară împotriva lui Vladimir Putin, în ciuda faptului că Putin nu a fost menționat direct. Este clar că acest lucru a subminat și continuă să submineze sistemul Putin.
Dintr-un motiv sau altul, Prigojin ne-a spus că oprește înaintarea mercenarilor săi spre Moscova pentru că vrea să evite vărsarea de sânge, de parcă n-ar fi știut de la bun început că acesta era riscul. Iar cel care pare să fi mediat criza a fost, surpriză, președintele belarus Alexandr Lukașenka.
Greu de spus la ce am asistat cu adevărat, pentru că sunt atât de multe aspecte de neînțeles.
Orice a fost, acest „eveniment” a slăbit semnificativ controlul lui Putin asupra propriului său sistem. I-a slăbit semnificativ capacitatea de a continua războiul [din Ucraina]. A creat haos în rândul a milioane de funcționari ruși, care duc acest regim pe umerii lor...
Cred că regimul Putin, așa cum îl știam noi, s-a termina, în Rusia începe o nouă eră. Poate că o să fie mai rău (...) dar nu cred că mai putem spune că Putin controlează țara sau își controlează destinul.
Vazha Tavberidze: Care au fost motivele lui Prigojin?
Konstantin Eggert: Nu știm în acest moment, dar simplul fapt că cel puțin aparent, Lukașenka a fost cel care a oprit avansul mercenarilor Wagner spre Moscova înseamnă că, în ochii birocrației ruse, Putin nu mai este atotputernic. El depinde de Lukașenka pentru a comunica cu Prigojin, iar asta înseamnă că Putin -- care spunea dimineața că Prigojin este în esență un trădător -- negociază acum cu acest trădător printr-un intermediar, care până acum era în poziția de vasal al Kremlinului.
Singura explicație, pentru moment, ar fi că lui Putin i-a fost cu adevărat frică și avea nevoie de o ieșire. Prigojin s-a temut și el (...) 15.000 de luptători bine antrenați sunt o forță care să deschidă drumul spre Moscova, dar nici pe departe suficientă pentru a controla orașul sau a prelua comanda asupra țării.
S-ar putea ca ambele părți să fi ajuns la concluzi, că pentru moment, este mai bine să pretindă că au ajuns la o înțelegere, numai că acest lucru îl ridică pe Prigojin la nivelul lui Putin. Și asta, desigur, îl lovește foarte tare pe Putin.
Avem de-a face cu o nouă realitate politică. Nu contează, în aceste împrejurări, dacă restul țării, așa-zișii oameni de rând, dacă au înțeles cu adevărat ce s-a întâmplat sau nu; mulți dintre ei vor continua să rămână pasivi. Dar mulți dintre ei, în special în sudul Rusiei, au fost foarte deranjați de ceea ce s-a întâmplat.
În al doilea rând, este clar că cei pe care Putin s-a bazat ca să conducă Rusia, adică directorii locali FSB (Serviciul Federal de Securitate), polițiștii, șefii de întreprinderi de stat, oameni de genul acesta a, știu acum că Putin nu mai deține controlul deplin. Situație care nu va rămâne fără consecințe.
Vazha Tavberidze: Poate Putin să doarmă liniștit noaptea atâta timp cât știe că Prigojin mai există?
Konstantin Eggert: Nu știu dacă Putin mai doarme sau nu noapte sau dacă va demisiona, cred însă că Prigojin înțelege că șansele lui de supraviețuire sunt relativ mici.
Oricum, trebui să așteptăm să vedem efectele asupra războiului din Ucraina, pentru că, într-un fel sau altul, cred că totul are legătură cu agresiunea împotriva Ucrainei.
Vazha Tavberidze: Spuneți că se văd crăpături în sistemul lui Putin. S-a spus mereu că una din explicațiile pentru longevitatea regimului Putin este că aduce stabilitate, că rușii pentru asta îl tolerează, îl sprijină. Cum arată așa-numita „stabilocrație” a lui Putin acum, după scurta rebeliune militară?
Konstantin Eggert: Dacă vorbim despre societatea rusă, situație este foarte simplă. Cea mai mare parte este apatică. Nu am văzut, să spunem, o mulțime de demonstrații pro-Prigojin. Nu am văzut însă nici vreo demonstrație anti-Prigojin sau cineva care să demonstreze la Moscova pentru Putin. Nu au fost revolte în armata rusă. Este o societate care probabil spune, „slavă Domnului că s-a evitat o vărsare de sânge” și va reveni „la normal”. „Narod bezmolvstvuet” (Poporul tace) este și una din replicile faimoase din Boris Godunov, de A. Pușkin.
În viitor însă, faptul că „poporul tace”, nu o să mai fie relevant pentru lupta pentru putere. Nu mai este regimul pe care-l știam și mulți oameni se vor uita diferit la Putin .
(...) cred că vom vedea mai multe clivaje în interiorul sistemului politic din Rusia. Indiferent ce se întâmplă, Putin și-a scurtat șederea la Kremlin, asta dacă mai rămâne la Kremlin.
(Traducere și adaptare: Ileana Giurchescu)
