În autonomia găgăuză, după turul doi al alegerilor pentru funcția de bașcan, de duminică 14 mai, pare să se prefigureze un „stat în stat”. Evghenia Guțul, învingătoarea scrutinului, a și declarat că Partidul „Șor” pe care îl reprezintă, e un partid pro-rus, prin urmare, vrea relații mai strânse cu Rusia și chiar o reprezentanță a Comratului la Moscova.
Până să-și facă Comratul o ambasadă în Rusia, procurorii au demarcat o amplă acțiune de verificare a listelor electorale, care va adăuga alte file dosarului penal deschis pentru finanțare ilegală a candidatei Guțul din partea unui grup criminal organizat și pentru coruperea alegătorilor. Procuratura susține că are dovezi concludente că alegerile n-au fost nici libere, nici corecte. Listele electorale din regiune conțin numeroase nume de persoane decedate sau aflate peste hotarele țării pentru care a votat altcineva. Genul acesta de falsificări și fraude în statele civilizate este pedepsit foarte aspru. Nu știm ce se va întâmpla în Republica Moldova.
„Coruperea alegătorilor” e un termen generic, vorbim nu doar de plăți necuvenite, ci și de influențarea lor prin propagandă și discurs șovin, anti-moldovenesc și antieuropean. Așa cum se știe televiziunile rusești penetrează liber în spațiul informațional din autonomie, așa încât Moscova, fără să-și trimită la Comrat „polittehnologii”, cum li se spune, modelează în voie mentalul și opțiunile politice ale găgăuzilor.
Dacă agenții electorali pro-ruși sunt întorși din drum la Aeroportul Internațional Chișinău, autoritățile moldovene încă n-au învățat să oprească unele radio și imaginile TV subversive. Lipsește fie cadrul legal – Comratul invocă la tot pasul statutul „special”, privilegiat, al regiunii –, fie capacitățile tehnice care să protejeze conștiința alegătorilor de toxinele propagandei putiniste.
Alertate de descinderile poliției, aseară, 16 mai, în spațiul online au apărut mesaje alarmiste, chemări către autoritățile autonomiei să pună în practică rezultatele așa-zisului referendum din regiunea găgăuză din 2 februarie 2014, organizat cu puțin înainte de anexarea Crimeii, privind independența și alipirea la uniunea vamală cu Rusia. Adică separatism teritorial. Comentatori de la Chișinău au numit fenomenul „șorizarea” Republicii Moldova (aluzie la Ilan Șor, cel care înainte să fugă peste hotare își făcuse o feudă personală la Orhei): desprinderea de facto a unor raioane din componența statului moldovean și aderarea lor la „russkii mir”. O „șorizare” urmată de transnistrizare. E posibil un asemenea scenariu?
Soarta Partidului „Șor” se află pe masa de lucru a Curții Constituționale care se va pronunța asupra legalității acestui partid, însă scoaterea sa în afara legii, pentru care există suficiente argumente, susțin autoritățile, nu va anula automat trendurile politice pro-ruse în Moldova.
Vom avea alegeri locale la toamnă. Președinta Maia Sandu se bucură în continuare de încrederea alegătorilor, dar la nivel local pentru PAS lucrurile sunt mai complicate. Se va deschide un câmp larg de manevre pentru agenții de influență ruși și pentru oligarhii fugari care vor încerca să cumpere voturile alegătorilor promițându-le, cum a făcut Guțul găgăuzilor, să facă din comunele și orașele lor „tărâmuri de vis”, pentru a încerca ulterior dezmembrarea teritorială a țării, așa cum își dorește Moscova.
Procedeul se numește „obturarea realității prin fragmentarea imaginii”. Va fi invocată voința alegătorilor din teritoriu, dreptul lor democratic de a alege altceva: care integrare europeană, care țară-candidat, dacă există regiuni în Republica Moldova care se opun acestui proces, care pledează pentru apropierea de Rusia?
Comratul începuse de mai de mult să lunece pe toboganul ispitelor separatiste. Niște interpreți din Rusia, cunoscuți pentru adeziunea lor putinistă, au și compus un „imn al Găgăuziei”, în limba rusă, firește, salutat cu entuziasm de fugarul Șor și difuzat intens pe rețelele de socializare în toiul campaniei electorale din autonomie. Nu credem că populația găgăuză ar prefera o acutizare a relațiilor cu Chișinăul, dar pretinsele elite locale, interesate să păstreze puterea, împing lucrurile spre confruntare, invocând presiuni asupra Adunării Populare și refuzul Chișinăului de a recunoaște „voința liber exprimată a poporului găgăuz”.
Angajată în procesul de integrare europeană și, simultan, de distanțare de Moscova, de ieșire din CSI, guvernarea de la Chișinău va trebui să prevină scenariul rusesc de disoluție a Republicii Moldova, promis încă de Lukianov, fostul șef al Sovietului Suprem al URSS, care amenința la începutul anilor ’90 cu crearea unor republici separatiste pe teritoriul Moldovei pentru a-i potoli dorința de suveranitate și independență.
Războiul din Ucraina și diversiunile hibride rusești obligă autoritățile moldovene să trateze cu maximă seriozitate situația. Există Constituția statului și există legislația cu privire la combaterea separatismului. Și mai este și dialogul, preferabil pentru dezamorsarea tensiunilor. Întrebarea pe care și-o pun mulți observatori e cum și cât de eficient vor fi puse în aplicare toate aceste mijloace?
*Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Europei Libere Moldova.
