Ministerul Educaţiei a cerut Universităţii de Stat din Moldova (USM) să-şi reexamineze deciziile privind alocarea locurilor din bugetul instituţiei. Ministerul a dispus şi crearea unei comisii care să verifice cum a fost organizată sesiunea de admitere. Decizia a fost luată după ce Consiliul rectorilor din Moldova, condus de Grigore Belostecinic, rectorul Academiei de Studii Economice (ASEM), a acuzat USM de „ilegalităţi şi concurenţă neloială” în perioada admiterii. De cealaltă parte, administrația USM a respins acuzațiile şi a spus că ar fi respectat legislaţia în vigoare. O dispută irelevantă în contextul unor probleme mai grave din învățământul superior, e de părere Sergiu Musteaţă, profesor la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.
Europa Liberă: Aşadar, domnule Musteaţă, schimbul de replici între universităţi din Moldova, confruntate cu scăderea numărului de studenţi, a ajuns în vizorul Ministerului Educației. Dvs. cum vedeți această dispută în care protagoniștii principali sunt în aparență ASEM și USM?
Sergiu Musteaţă: „Este o problemă care era şi de aşteptat să apară mai devreme sau mai târziu în contextul realităţilor economice şi demografice moldave. Rectorii ar fi trebuit să discute acest subiect mulţi ani în urmă ca să anticipeze eventualele scandaluri care au apărut astăzi şi care nu fac faţă unei astfel de instituţii cum este Consiliul Rectorilor.
Pe de altă parte, regulile de joc trebuie adaptate realităților şi acest lucru la fel trebuia prevăzut şi discutat. Consiliul Rectorilor este consultativ pe lângă Ministerul Educaţiei şi ar fi trebuit să conlucreze mult mai eficient în elaborarea politicilor educaționale în elaborarea proiectelor de reforme, iar reformele trebuie să aibă o profunzime, ceea ce înseamnă perspectiva dezvoltării unui învățământ superior competitiv şi calitativ.
Acest ping-pong, mai degrabă, între ASEM şi USM nu este altceva decât o luptă pentru studenți care bineînțeles ar fi trebuit să fie bazată pe alte criterii ale concurenței, şi nu doar aplicând un instrument administrativ care este în mâna unui sau altui rector. Pe mine mă uimește tăcerea celorlaţi. Doar este Consiliul Rectorilor. De ce nu apar în vizor, în presă şi ceilalți rectori ca să-şi spună părerea. Se speculează pe seama unei decizii comune, dar, de fapt, nici un rector în afară de cel al ASEM nu a spus nimic.”
Europa Liberă: Dvs. cum explicaţi tăcerea celorlalți rectori?
Sergiu Musteaţă: „Am impresia că este o decizie oarbă. Este, aşa cum aţi spus şi Dvs., un conflict între două universități mai degrabă. Ar trebui solicitată părerea şi celorlalți rectori care se confruntă cu aceeaşi problemă – lipsa studenților, dar şi multe alte lipsuri pe care le au universitățile. Frica administrațiilor universităților de a reforma aceste instituții, de a face un salt calitativ, de a gândi mult mai strategic în dezvoltarea unor instituţii competitive pe plan european, nu doar naţional, şi mulţi alţi factori au condus la starea în care ne aflăm astăzi şi fac subiectul acestor polemici doar în jurul admiterii din anul curent.”
Europa Liberă: Cu ce credeți că se va încheia acest ping-pong?
Sergiu Musteaţă: „Până la urmă autonomia universitară ar fi trebuit să fie un exercițiu mult mai profund decât este astăzi. Universitățile să-și administreze treburile după bunul lor plac respectând cadrul normativ general.
Cât despre înscrierea la facultăți, s-a spus că ar fi bine să fie un sistem naţional administrat de Ministerul Educaţiei, organul care oferă burse, şi candidații să depună online cererile. Atunci universitățile ar fi cumva scutite de această polemică atunci când ele oferă locuri, iar bursele le oferă ministerul. Aşa se întâmplă în alte state din Occident.
Există un sistem naţional în care se înscriu studenţii şi obţin bani de la cel care finanțează, adică Ministerul Educaţiei, iar universitatea oferă locul. Aceasta ar fi o cale de a soluţiona în viitor problema respectivă.”
Europa Liberă: Aţi menționat că numărul studenților scade. Avem puţini studenţi sau prea multe universități?
Sergiu Musteaţă: „Situaţia de astăzi este o dovadă a lipsei de conlucrare şi abordare strategică între câteva instituții importante, ministerele Economiei, Finanţelor, Educaţiei, Muncii şi Biroul Naţional de Statistică, care ar trebui să analizeze necesitatea pieţii muncii şi multe alte aspecte legate de finanțare, calitate. În acest sens, să elaboreze un mecanism adaptat necesității economiei naţionale. Universităţile oferă locuri deseori cu întârziere, cum s-a întâmplat anul acesta. Am impresia că sunt decizii oarbe luate fără a calcula necesitatea.
Bineînțeles că şi numărul de universități de stat şi private din Republica Moldova, cred eu, subiectiv, că este prea mare pentru un stat atât de mic şi cu o populație puțin numeroasă. Sugestiile experților externi care au fost ceva timp în urmă în Moldova sunt foarte clare şi anume că ar trebui să revizuim sistemul
E nevoie de optimizarea nu doar a facultăților, ci şi a universităților ...
învățământului superior, nu doar pentru a micșora numărul de instituții, ci mai cu seamă pentru a creşte calitatea şi competitivitatea în acest domeniu.
Bineînţeles că e nevoie de optimizarea nu doar a facultăților, ci şi a universităților. Asta ne va ajuta să creștem calitativ. Există însă o frică de aceste optimizări în rândul conducătorilor instituțiilor, în primul rând.
Mai există şi frica generală atunci când vorbim despre o reformă care trebuie mai întâi conceptualizată, după care dezvoltate strategia şi planul de acțiuni şi cel mai important să fie duse la bun sfârşit. Fiindcă în Republica Moldova se elaborează multe strategii, însă par a fi hârtii de dragul hârtiilor.
Amintiți-vă de strategia de reducere a sărăciei din 2001-2002. Am redus sărăcia în Republica Moldova? Rămânem în continuare cel mai sărac stat din Europa. Același lucru poate fi spus despre Strategia Educaţie 2020 sau Cultura 2020 şi multe alte hârtii. Inițial sunt bine intenționate, dar din lipsa unei verticalități şi continuități ele rămân, din păcate, a fi doar hârtii, şi nicidecum politici adecvate duse la bun sfârşit şi care să conducă spre îmbunătățirea situației. Același lucru se referă și la învățământul superior.
Am aderat la procesul de la Bologna în 2005. Şi!? Am devenit mai buni pe piața învățământului superior din Europa, cel puţin? Dacă
Calitatea studiilor, calitatea programelor de studii, calitatea oamenilor care activează în instituțiile de învățământ superior şi multe alte lucruri trebuie puse pe tapet...
ne uităm în sondaje, în diferite clasamente suntem la coadă. Asta dă de bănuit. Calitatea studiilor, calitatea programelor de studii, calitatea oamenilor care activează în instituțiile de învățământ superior şi multe alte lucruri bineînțeles că trebuie puse pe tapet, iar Consiliul Rectorilor să nu se joace doar cu o mică problemuță legată de admiterea sau respectarea regulilor de admitere.
În fond, nici nu se discută problema fundamentală a admiterii. Se discută nişte mici elemente birocratice pe care le-a încălcat USM sau se presupune că le-a încălcat, să vedem acum ce va spune comisia. Cel mai probabil, însă va fi ca în vorba veche, din perioada sovietică – „Dacă vrei să strici un lucru, creează o comisie”. Nu cred că această comisie va propune mari soluţii în acest sens. Acum, când Ministerul este în restructurare şi marea majoritate a angajaţilor sunt disponibilizați şi se gândesc la viitorul lor, nu cred că vor fi decizii rapide şi calitative.”
Europa Liberă: Aţi vorbit despre calitatea studiilor, despre necesitatea unor reforme, despre reducerea birocrației. O să vă dau un exemplu. Îmi mărturisea un profesor de la o universitate privată că rectorul i-a spus să-i menajeze pe studenții care studiază acolo cu plată. De ce trebuie să-i menajeze? Pentru că aceștia aduc bani şi că fără ei universitatea nu poate supraviețui. Cum în aceste condiții putem vorbi despre calitatea studiilor şi despre reforme?
Sergiu Musteaţă: „Pot să vă spun din propria experiență. Am avut o foarte scurtă experiență de a lucra într-o universitate privată şi la fel am fost mustrat pentru faptul că am pus note negative studenților care au venit nepregătiți la seminar. Administrația a spus că nu trebuie să procedați aşa. Voi, cei de la stat, aveţi alte reguli de joc. Noi, cei din privat, trebuie să-i dădăcim pe studenți pentru că ei ne-aduc bani.
Este o abordare total incorectă. Studentul vine să facă carte, să obțină cunoștințe, abilități, deprinderi pentru viitoarea carieră. Ceea ce spuneţi Dvs. şi eu doar am confirmat nu este altceva decât argumentarea că aceste instituții sunt fabrică de diplome şi nu sunt instituții care produc specialiști de calitate. Acest fenomen există însă şi în instituţiile de stat. Noi avem studenți la taxe şi deseori administrațiile instituțiilor la fel ne spun să fim mai atenţi cu studenţii de la taxe pentru că ei ne-aduc bani extrabugetari.
Profesorul trebuie să-şi facă treaba profesionist, iar studentul care a venit la facultate trebuie să învețe. ...
Dacă i-am picat o dată sau de două ori, nu din intenția de a-i pica, ci din intenția de a-i face să lucreze, atunci administrația cumva ne spune că ar fi bine să-i trecem la a treia oară.
Aceste abordări sunt total subiective şi bineînțeles că nu fac faţă unei universități. Profesorul trebuie să-şi facă treaba profesionist, iar studentul care a venit la facultate trebuie să învețe. Administrația, la rândul său, trebuie să monitorizeze ambele segmente şi nicidecum să le influențeze.”
Europa Liberă: De mai mulţi ani rectorii se plâng că numărul studenților scade, inclusiv pentru că aceştia ar fi atrași mai curând de universități de peste Prut. Ce ar trebui să întreprindă universitățile din Moldova ca să facă față concurenței create de instituțiile din România?
Sergiu Musteaţă: „Este adevărat că de ani de zile Guvernul României, prin bursele pe care le oferă şi care este un ajutor
Universitățile noastre trebuie să devină mult mai atractive prin programele care le oferă, prin calitatea serviciilor prestate ...
frăţesc după cum spun ei, - şi eu am fost beneficiarul unui astfel de program, am făcut doctoratul la Iaşi - sigur că ne golesc de un număr impresionant de tineri care merg acolo şi înapoi nu se mai întorc.
Revenind însă la probleme de acasă, universitățile noastre trebuie să devină mult mai atractive prin programele care le oferă, prin calitatea serviciilor prestate şi prin multe alte lucruri care ar face ca instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova să fie competitive cu cele din România, cel puţin, ca să nu zic şi cu cele din Occident care sunt în topul tendințelor universitare.
Din păcate, ceea ce se face la noi astăzi este mai degrabă o fierbere în propria oală fără a transfera experiențe din Occident, fără a adapta aceste experiențe. Amintisem despre procesul de la Bologna. Noi am aderat la el, dar într-un mod formal. Suntem eligibili în programele Erasmus sau alte programe de schimb. Pe interior însă, spunea cineva ieri, nu ştim să conlucrăm. Universitățile ar trebui să facă programe în tandem ca să faciliteze calitatea şi studenții de la o universitate la alta să meargă să susţine cursuri de calitate şi în acest fel ar creşte şi colaborarea, şi încrederea între instituții, şi mobilitatea internă a studenţilor.
Noi, din păcate, rămânem în orgoliu propriu, Doamne ferește să ne deschidem spre o altă instituție să încercăm să colaborăm cu studenții şi profesorii de acolo. Este o altă parte a monedei care ne-a adus în starea în care suntem astăzi.”
