„Nu am înțeles situația, după care ne-am gândit că se va rezolva de la sine, dar nu s-a rezolvat... Nu există eroi în această situație”, a spus Lukașenko în comentarii transmise de presa de stat.
În declarația făcută pe 27 iunie, Lukașenko a mai spus că armata țării fusese pusă în stare maximă de alertă, din cauza rebeliunii militare din Rusia.
Lukașenko, care conduce cu o mână de fier Republica Belarus din 1994, a mai susținut că revolta a făcut parte dintr-o pretinsă amenințare din partea „Occidentului”.
„Trebuie să fim mai puternici decât amenințarea care își aruncă din nou umbra asupra țării noastre”, a spus Lukașenko. „Și încă o dată, [amenințarea] vine dinspre Occident”.
El a susținut că poliția de frontieră din Belarus raportează „aproape zilnic” „provocări” din partea NATO.
Tot marți s-a relatat că la o bază militară din apropiere de Minsk a aterizat un avion privat, care în trecut fusese folosit de șeful milițiilor Wagner, Evgheni Prigojin.
În baza acordului mediat de Lukașenko, seful milițiilor Wagner, Evgheni Prigojin ar urma să se „exileze” în Belarus, unde se pot duce și mercenarii săi, dacă doresc, preciza luni președintele rus Vladimir Putin.
Între timp, ministerul rus al Apărării a anunțat că gruparea Wagner se pregătește să-și predea armele grele armatei ruse.
Pe de altă parte, presa rusă relatează că Serviciul Federal de Informații (FSB) a închis dosarul penal legat de scurta rebeliune militară a grupării Wagner din 24 iunie. Agenția TASS, preluată de Reuters, relatează: „Dosarul penal legat de rebeliune armată a fost închis, potrivit FSB. În cursul cercetării cauzei penale, s-a stabilit că participanții s-au oprit din acțiunile care vizau comiterea unei rebeliuni.”
Renunțarea la urmărirea penală era una din condițiile acordului mediat de Lukașenko.
Putin și Prigojin, Putin vs Prigojin?
Președintele rus Vladimir Putin și șeful grupului de mercenari „Wagner”, Evgheni Prigojin, au reapărut amândoi în public luni, după scurta rebeliune militară din 24 iunie condusă de Prigojin.
Într-un discurs televizat, Putin le-a mulțumit între altele mercenarilor și comandanților lor care au renunțat la revoltă pentru a evita vărsarea de sânge.
Președintele rus a părut totodată să sugereze că gruparea Wagner va fi dizolvată, spunând că luptătorii Wagner au de ales: pot semna un contract cu Ministerul Apărării sau instituțiile de ordine, se pot întoarce la familiile lor sau se pot muta în Belarus, ca parte a unui acord mediat de președintele belarus, Alexandr Lukașenko.
Tot luni, pe canalul său de Telegram, Evgheni Prigojin a postat o declarație audio – în care a reafirmat că rebeliune militară nu a fost întreptată împotriva regimului Putin.
De ce a intervenit Lukașenko?
Pe parcursul revoltei militare din 24 iunie, a devenit clar că Lukașenko va sta alături de Putin. Cei doi șefi de stat au vorbit la telefon de cel puțin două ori iar Kremlinul a declarat că Lukașenko s-a oferit să intervină ca mediator pentru că îl cunoaște personal pe Prigojin de 20 de ani.
În același timp, Consiliul de Securitate din Belarus a spus că Belarus va rămâne aliatul Rusiei și că orice conflict în Rusia va fi un cadou pentru Occident.
„Stabilitatea regimului de la Minsk depinde de stabilitatea regimului de la Moscova, așa că Lukașenko avea tot interesul să prevină o criză majoră în Rusia”, a spus Evgheni Preiherman, directorul think tank-ului Consiliul de Dialog pentru Relații Internaționale, de la Minsk pentru DW.
Care este relația dintre Lukașenko și Prigojin?
Pe 24 iunie, purtătorul de cuvânt al Kremlin-ului, Dmitri Peskov anunța , după încheierea scurtei rebeliuni armate, că liderul Wagner, Evgheni Prigojin „va pleca în Belarus”, în baza unui acord mediat de lideru de la Minsk.
„Cert este că Alexander Ryhorovich îl cunoaște personal pe Prigojin de mult timp, aproximativ 20 de ani, iar aceasta a fost inițiativa sa, agreată cu președintele Putin”, a spus Piaskov.
Se pare că Lukașenko și Prigojin s-au întâlnit prima dată în 2002, la Sankt Peterburg, unde Prigojin – cunoscut și drept „bucătorul lui Putin” – avea un restaurant de succes, frecventat de elita politică și financiară, relatează redacția belarusă a RFE/RL..
Se știu puține despre relația dintre Lukașenko și Prigozhin, dar președintele belarus a avut un scurt conflict cu grupul Wagner. În iulie 2020, cu puțin timp înainte contestatele alegeri prezidențiale din Belarus, 33 de luptători – presupuși membri ai grupului Wagner – au fost arestați acolo, bănuiți că ar vrea să „destabilizeze” țara, au spus autoritățile locale.
Mai târziu s-a susținut că întreg conflictul ar fi fost rezultatul unei operațiuni a serviciului secret ucrainean. După două săptămâni, luptătorii au fost eliberați și deportați în Rusia.
Pe 6 august 2020, cu trei zile înainte de alegeri, Lukașenko a acordat un interviu jurnalistului ucrainean Dmitri Gordon. În conversație, el l-a menționat pe Prigojin.
„ Vorbiți de Wagner. Știm cine conduce organizația, Zenia Prigojin. Așa îl numesc, Zenia. Avem cea mai bună relație cu el. Suntem apropiați”, a spus atunci Lukașenko .
Totodată a susținut că Prigojin a fost „o jucărie în mâini greșite”, că nu ar fi avut nici un control asupra incidentului cu luptătorii Wagner reținuți în Belarus.
Prigojin a confirmat ulterior relațiile calde cu Lukașenko.
Câștig de imagine și prestigiu
Din 1999, Belarus și Rusia sunt legate prin așa-numita „Uniune Statală Rusia – Belarus”, care se bazează pe un tratat din 1997.
Ani la rând, Lukașenko a încercat să-și păstreze un anumit grad de autonomie față de Rusia și Putin, dar dependența liderului belarus de Moscova a devenit evidentă în 2020, când s-a confruntat cu proteste de stradă fără precedent, ca urmare a controversatelor alegeri prezidențiale pe care le-a câștigat.
Mii de oameni i-au cerut atunci demisia. Kremlinul a rămas însă alături de Lukașenko cu împrumuturi și chiar cu anunțul unei posibile intervenții. Lukașenko a zdrobit cu brutalitate opoziția și protestele democratice, liderii acestora au fost arestați sau forțați în exil.
Acum rolurile par inversate, cel puțin la nivel de imagine, spune istoricul Alexander Fridman pentru redacția belarusă a RFE/RL.
„Pentru Lukașenko, consecințele sunt deocamdată destul de pozitive, a primit mai multă credibilitate pe scena internațională. S-au scris multe despre importanța sa în sistemul politic rus. În general, a obținut ceea ce îi place, să fie în centrul atenției”, spune Fridman.
A doua zi după scurta rebeliune militară a lui Prigojin, Oleksi Danilov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, a scris că, dacă ar exista negocieri între Ucraina și Rusia, nu ar „exclude” ca Lukașenko să joace un rol.
Lucrurile stau însă mult mai prost pentru Belarus, crede istoricul Alexandr Friedman, de la Institutul pentru Etnologie Europeană a Universității din Berlin, Germania.
„ Dacă luptătorii Wagner apar în Belarus, este de așteptat ca împotriva Belarus să se impună noi sancțiuni.
Dacă se află încă la graniță, ar trebui să ne așteptăm ca granița dintre Belarus și Polonia, între Belarus și Lituania și între Belarus și Letonia să fie închisă.
(...) În cel mai rău caz, dacă sunt în Belarus și vor fi folosiți împotriva Ucrainei, războiul s-ar putea extinde pe teritoriul Belarus-ului”, mai spune istoricul Alexandr Fridman într-un interviu cu redacția belarusă a RFE/RL.
