Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”. La ce servește libertatea presei într-o societate care învață democrația? Ce deservicii își face guvernarea care încearcă să schimonosească semnificația acestei libertăți, căzând inevitabil în capcanele oglinzilor deformate? Acestea sunt întrebările care ne frământă pe noi și foarte probabil vă frământa și pe dvs. la capătul unei săptămâni de consemnare, la scară mondială, a Zilelor Presei Libere. Zic consemnare și nu sărbătorire, pentru că de sărbătorit nu prea ne arde. Și imediat o să aflați de ce. Cu cine discutăm astăzi în studioul Europei Libere, am să vă spun imediat după știri.
Luna mai, probabil, se asociază cu Ziua solidarității muncitorilor, după aceea, 9 Mai, Ziua Victoriei, mai nou i se imprimă valență europeană. În Armenia, de exemplu, noul prim-ministru a dispus mutarea Zilei Victoriei în 8 mai, același lucru încearcă să-l acrediteze Igor Nicolaevici Dodon, care a dat chișca, cum se zice la țară, cu niște focuri de artificii ca niciodată. Noi tragem jăratic la turta noastră, zicem că în luna mai este ziua în care sărbătorim libertatea presei, deși verbul sărbătorim este nepotrivit, mai curând dăm alarma în legătură cu lipsa libertății adevărate a presei. Și am decis astăzi să vorbesc cu doi profesioniști din mass-media – Anatolie Golea, cunoscut jurnalist, comentator, manager de agenție de presă; Sorina Ștefârță, publicistă, director de ziar, mai nou – director de școală de pregătire a jurnaliștilor. Vreau să vă întreb, dl Golea, dacă sunteți de acord cu această constatare a autorităților că presă este suficientă, cei care nu reușesc să facă o presă comercială și liberă, vezi Doamne, sunt nemulțumiți. Teza asta o acreditează presa loială puterii, cei nemulțumiți n-au decât să rămână în urma căruței.
Anatolie Golea: „Eu îmi aminteam de începutul anilor ’90 când la un eveniment un purtător de cuvânt a rugat presa să asiste 30 de secunde, cred că știi la ce mă refer, după care a spus că „presa este liberă”. „Presa este liberă să iasă din sală și să nu-și mai bage nasul în treburile noastre, ale puterii”. Această frază, într-un fel, a devenit celebră. De atunci la noi presa este tot mai liberă și mai liberă.”
Sorina Ștefârță: „Să iasă…”
Anatolie Golea: „În acest sens, da. Să iasă, să nu se implice și să nu deranjeze guvernările. Noi avem câteva perioade – de la ’90 până la 2001, 2001-2009 și după 2009 –, aș definitiva eu aceste trei perioade de dezvoltare a presei libere și independente între ghilimele sau mai puțin între ghilimele. Noi, de fapt, nu ne-am gândit niciodată la 7 aprilie 2009 și după 7 aprilie 2009 că intrăm într-o perioadă în care libertatea presei va fi mai puțină decât a fost în perioada precedentă. Nu aș zice că presa nu este liberă în adevăratul sens al cuvântului, în principiu, poate scrie orice, poate face orice, poți să-ți creezi ziar, poți să-ți faci – acum este la modă – un portal, să-ți tragi un blog, ceva. Esența este că la publicațiile presei guvernarea nu mai atrage atenție, guvernarea nu este deranjată de ceea ce scrie presa. Și aici este problema gravă.”
Europa Liberă: Pot să te contrazic? Iată, premierul Filip a reacționat cu foarte mare promptitudine la arestarea ziarului „Cuvântul”.
Anatolie Golea: „Voiam să spun și eu. Exact la asta mă gândeam atunci când vorbeai că, uite, această Săptămână a Libertății Presei s-a încheiat, de fapt, prin arestarea tirajului unui ziar independent dintr-un centru raional.”
Sorina Ștefârță: „Ziar care are o activitate constantă, o interacțiune constantă cu președinta raionului Rezina.”
Europa Liberă: Sorina, dacă nu se întâmpla asta exact în timpul când trebuia Filip să vină la recepție, oare reacționa prim-ministrul?
Sorina Ștefârță: „Bineînțeles că ieri a dat foarte prost la imaginea guvernării această situație stupidă aproape. S-ar putea să existe anumite lacune legislative, dar ziarul nu este aceeași marfă, deci nu se face contrabandă cu ziar, puteau să acționeze pe o linie legală, dar să nu sechestreze tirajul, pentru că a sechestra tirajul înseamnă a afecta câteva mii de consumatori. Era vorba de 4.200 de abonați parcă, din câte îmi amintesc. Deci e vorba de…”
Europa Liberă: Adică seamănă foarte mult a pretext?
Sorina Ștefârță: „Dar seamănă mult și cu niște răzbunări locale acolo.”
Europa Liberă: Sorina, totuși starea presei este chiar alarmantă, că noi, jurnaliștii, ne plângem că n-avem acces, nu sunt suficient de auzite notele critice? Poate așa trebuie să fie presa, așa cum este acum, „подручные партии”, să promoveze linia partidului, guvernării, de dragul europenizării să fie acceptată și un pic mai multă propagandă?
Sorina Ștefârță: „Eu cred că există în toate niște limite și la noi aceste limite pentru foarte multe mass-media au fost depășite. Când o zi întreagă se transmite același mesaj de la câteva posturi de televiziune, deja este prea mult.”
Europa Liberă: Buletinele la indigo…
Sorina Ștefârță: „Buletinele la indigo, aceleași microfoane, aceiași oameni. Aceasta este mult, este o suprasaturare.”
Anatolie Golea: „Și declarația premierului Filip de ieri, de la ședința Guvernului, a apărut sincron la 15.20 pe patru sau cinci portaluri de știri, exact minut în minut.”
Sorina Ștefârță: „Deși ea fusese transmisă.”
Europa Liberă: Anatolie, dar poate asta este soluția? Ca să bagi în capul omului vectorul european, poate trebuie să le vorbești de la toate canalele posibile, astfel încât să nu lași loc pentru adversarii politici?
Sorina Ștefârță: „Dar vectorul european înseamnă și o diversitate de opinii. Și cum promovezi acest vector european, fără a promova o diversitate de opinii, făcând această propagandă internă de partid? Eu nu văd. Ele cumva se contrazic, se bat cap în cap.”
Anatolie Golea: „Abordarea subiectului nu poate fi aceeași la toate posturile de televiziune, chiar dacă ele sunt într-un holding. Abordarea subiectului nu poate fi la fel, prin aceleași fraze, în diferite portaluri de știri pe internet, dacă este scris de ziariști diferiți. Și noi vorbeam la acest subiect, că am luptat și luptăm cu mai mult sau mai puțin succes cu propaganda externă, din exterior; s-au băgat și aceste prevederi în legislație, care sunt semilegale și au fost criticate și de către Uniunea Europeană, și de către OSCE. OK, este propagandă externă și trebuie să facem ceva, pentru că așa sunt timpurile – război hibrid, intervenție în treburile interne ș.a.m.d. –, dar ce facem cu propaganda internă, care este la fel de vehementă și periculoasă?”
Europa Liberă: Sugerezi dumneata că există un centru de comandă care difuzează anumite teze pe care obligatoriu le preiau jurnaliștii și le transformă în știri?
Anatolie Golea: „Până la 2009, această practică a fost deja stabilită de către echipa lui Marc Tkaciuk și Alexandr Petkov. Și atunci era Agenția „Omega”. Dimineața încercam să definesc agenda zilei, să văd ce va fi astăzi și mă uitam pe „Omega”, pentru că eu știam acest lucru. Și ce scria „Omega”, subiectele zilei, aceste subiecte erau preluate de „Moldpres”, „Moldova 1”, NIT și ce mai era atunci.”
Sorina Ștefârță: „Anatolie, dar fii de acord că se întâmpla de o manieră mai voalată.”
Anatolie Golea: „Nu știu dacă era voalată.”
Sorina Ștefârță: „Era mai voalată…”
Anatolie Golea: „Pentru mine era absolut clar de unde vine și cei care activau… Mie mi-a spus cineva care activa în alt organ de presă că, de fapt, ne orientăm la „Omega”.”
Europa Liberă: Kremlinul de mult face lucrul acesta, se știe.
Anatolie Golea: „Sigur!”
Europa Liberă: Redactorii-șefi chiar sunt convocați sau li se dă „temnik”, așa-ziși.
Anatolie Golea: „Și acum cu certitudine există centru care știe, se face optimizare, nu se trimit grupuri de filmare la șapte evenimente, dar numai fiecare post de televiziune la unu…”
Sorina Ștefârță: „Eu cred că din punctul de vedere al comunicării, inclusiv al comunicării politice de partid, să zicem că este justificată o asemenea abordare, dar eu cred că trebuie să fie mai nuanțată, pentru că ziceam de suprasaturare și în cazul acesta mesajul este respins, nu mai este perceput ca unul veridic. În plus, în perioada de care vorbește Anatolie, îmi amintesc că o dată o știre de la NIT a fost preluată de „Moldova 1” și a fost scandal, pentru că ei atunci tot aveau o colaborare tacită. Acum deja transferul acesta de copy-paste de la o televiziune la alta a devenit un lucru firesc. Și nu este bine.”
Europa Liberă: Dar când dumneata zici că trebuie să fie mai nuanțată, de ce? Poate ascultătorul este bătut în cap sau telespectatorul și lui trebuie să-i spui, repet, de la trei canale, în aceleași fraze, astfel încât el să înțeleagă? Eu încerc să vă contrazic nu de atâta că aș accepta metoda asta, dar încerc să provoc mai multe argumente. Cum rusește se spune «Я сам обманываться рад» (Aș fi bucuros să mă înșel). Poate telespectatorul atâta și așteaptă – să i se toarne în cap propaganda?
Sorina Ștefârță: „Nu, eu cred că, totuși, telespectatorul, radioascultătorul, orice consumator de media e curios să mai afle altceva. Părinții mei s-au mutat, ei sunt pentru mine un fel de exemplu viu, ei s-au mutat la Chișinău acum câteva luni și eu văd cum ei descoperă și altceva decât ceea ce aveau la țară. Deci, noi trăim la Chișinău, ne pare că poate nu-i atât de grav, dar cu cât mai departe mergi, cu atât numărul de mass-media se micșorează. Și atunci începi să trăiești doar într-un fel de lume, nu mai ai cumva alternativă.”
Anatolie Golea: „Eu vreau să spun că la țară chiar e grav și pe mine mă miră că guvernarea nu se gândește la acest lucru, pentru că toacă banii în van, întreținând aceste posturi de televiziune, portaluri, care nu ajung la țară. Acest proces a început mai demult, dar în ultimul timp, după adoptarea acestei legi despre interzicerea propagandei externe, este foarte nuanțat la țară. Deci, oamenii, fiind lipsiți de anumite emisiuni – și s-a vorbit că nu vor fi posturile de televiziune rusești, în general vor fi interzise –, oamenii și-au cumpărat antene parabolice, pe satelit, foarte ieftine, din astea care se vând cu câteva sute de lei, până la 1.000 de lei, și sunt gratis.”
Sorina Ștefârță: „Dar asta s-a întâmplat demult…”
Anatolie Golea: „Au instalat aceste antene. Am fost la Paștele Blajinilor la Ocnița, vorbesc cu oamenii, care, mă iertați, parcă sunt debili, nu știu ce se întâmplă în țară. Zic: „Bine, dar voi „Prime” și „Publika” priviți, cel puțin”?”
Sorina Ștefârță: „Nu, nici măcar astea.”
Anatolie Golea: „Ei zic: „Nu, noi avem antenă parabolică cu canale rusești, poloneze și ucrainene. Și mai mult nu ne trebuie nimic”.”
Sorina Ștefârță: „Și în zona mea se uită la manelele românești...”
Anatolie Golea: „Posturile autohtone nu sunt pe satelit și nu ajung prin satelit în aceste case. Situația este destul de gravă, pentru că oamenii nu mai știu ce se întâmplă. Eu nu știu cum au să voteze la alegerile din toamnă, de exemplu. Nici propaganda internă deja nu ajunge. Și asta chiar este…”
Sorina Ștefârță: „Vidul informațional e tot mai mare la țară.”
Anatolie Golea: „În secolul XXI, noi vorbim, da, internetul treptat… Am văzut în Statele Unite internetul a depășit televiziunile, la noi încă nu, dar internetul este aici, la Chișinău, mai mult.”
Europa Liberă: Dumneata ai atins un subiect, după mine, foarte relevant. Autoritățile, ca pe timpuri de tristă pomină, se informează de la cei care le aduc cifrele și le spun: „Totu-i bine, în ascendență”.
Anatolie Golea: „Da, și frumos!”
Europa Liberă: Mă interesează dacă atitudinea față de un anumit segment al presei, în special față de ONG-urile din mass-media, atitudine formulată tranșant și neașteptat de la demnitari care de regulă erau foarte prudenți și please & kind cu presa. Vorbesc de Andrian Candu, care s-a răstit, de fapt, la mass-media, la ONG-urile care, vezi Doamne, sunt plătiți ca să „protesteze”. Este vorba de o nouă pagină, de o tendință sau este un accident, așa cum scria într-un comentariu Valeriu Vasilică, directorul IPN? Spunea că „s-ar putea să fie o greșeală, și nu o recidivă conștientă”.
Anatolie Golea: „Poate că e o greșeală, pentru că dl Candu este foarte abil de obicei cu presa și atunci când minte, o face frumos, trebuie să recunoaștem. Și el încearcă mereu să construiască anumite punți cu jurnaliștii, cu presa, prin niște întâlniri neformale, prin niște discuții, dar anul acesta am observat… și de obicei el încerca să iasă și la Ziua Libertății Presei, pe 3 mai, vă amintiți…”
Europa Liberă: Pentru că dă bine?
Anatolie Golea: „Da, dă bine, mai discută, se mai ceartă, dar, mă rog, a ieșit, a acordat un pic de atenție… Anul acesta nu s-a întâmplat. Anul acesta, guvernarea în general și dl Candu în special, dacă vorbim de Domnia sa, nu au observat că afară plouă, și-au căutat de treburi și nu au venit. Nu știu, trebuie să urmeze alte manifestări – Forumul mass-media, de exemplu, pentru că până acum au participat la aceste forumuri, au discutat.”
Sorina Ștefârță: „Amintiți-vă de ultimul Forum mass-media, dacă tot ați pomenit de dl Candu.”
Anatolie Golea: „Dar a venit…”
Sorina Ștefârță: „El este cumpătat și, din câte am văzut, își controlează foarte bine emoțiile, dar niște răbufniri oricum se întâmplă. Și așa s-a întâmplat că la ultimul Forum mass-media a răbufnit. Atunci când a rezistat întrebărilor deloc plăcute pe care le-ați pus Dvs., încă niște bărbați și când întrebarea a fost pusă de o femeie, eu am interpretat inclusiv din această perspectivă – acea femeie fiind eu –, a avut o reacție aproape violentă.”
Europa Liberă: S-a umplut paharul…
Sorina Ștefârță: „Da, cum de eu am îndrăznit să pun la îndoială nu știu ce… După ce fusese atât de frumos, după ce avusese un discurs atât de frumos. Tocmai aceste manifestări vorbesc despre atitudinea lor reală față de mass-media.”
Europa Liberă: Îi schimbarea macazului? Cineva a interpretat această…
Sorina Ștefârță: „Eu cred că sunt mici încercări, „să vă amintim noi cine sunteți, care este locul vostru…”.”
Europa Liberă: Da. Asta este întrebarea mea. A venit deja momentul în care ei își pot permite să spună: „Știți-vă locul, noi nu mai avem nevoie de voi”?
Sorina Ștefârță: „Eu cred că, pe moment, nu.”
Europa Liberă: Nu încă?
Sorina Ștefârță: „Pentru că ei au acest vector proeuropean oficial declarat și, dacă ar porni o mișcare anti-ONG-istă, de exemplu, deschisă, virulentă, cum a fost în Rusia, cum a fost în Ungaria, atunci asta le-ar strica și mai mult mecanismul.”
Anatolie Golea: „Dar eu cred că se apropie acest moment, prin alte metode, nu este mișcare anti-ONG-istă, dar este mișcarea de a crea ONG-uri paralele…”
Sorina Ștefârță: „Dar s-a mai încercat asta.”
Anatolie Golea: „…care vor încerca să susțină. Cu presa se încearcă neglijarea presei de opoziție, independente, ziceți-i cum vreți, pentru că și-au consolidat foarte bine pozițiile presei proguvernamentale. În presă nu există solidaritate, pentru că cei care lucrează în presa proguvernamentală nu au altă soluție și noi, de fapt, vedem și jurnaliști care migrează din opoziție la presa proguvernamentală...”
Sorina Ștefârță: „Eu cred că soluții există întotdeauna, Anatolie, inclusiv soluție să nu ieși într-o scenă în care nu vrei să ieși. Dacă e să ne referim la ultimele evenimente, la seria asta de concerte, care au avut loc în această săptămână, eu, de exemplu, când nu vreau ceva, eu plec din țară.”
Anatolie Golea: „La cine te referi?”
Sorina Ștefârță: „La artiști, în cazul de față, mă refer. Am făcut așa o…”
Anatolie Golea: „Aaa, la artiști. Păi și ei sunt oameni. Tentația cred că este mare. Pentru guvernanți alegerile se apropie, de aceea ei trebuie să utilizeze toate metodele, inclusiv…”
Sorina Ștefârță: „Da, eu, teoretic, știu toate aceste lucruri, dar, practic, există niște oameni care ar putea să reziste acestor tentații. Și în mass-media la care vă referiți tot există niște oameni care și-ar găsi locuri și în altfel de proiecte.”
Anatolie Golea: „Eu văd invers.”
Europa Liberă: Dar ei justifică mercenariatul prin faptul că au și ei nevoie de o bucată de pâine, de un credit, de o mașină mai bună.
Sorina Ștefârță: „Toți avem credite…”
Europa Liberă: Dar, mă rog, fiecare face alegerea. Fiindcă ați pomenit de alegeri municipale, locale, după aceea parlamentare, am impresia că, și în legătură cu asta, presa este ținută în căpăstru sau încercarea de a pune căpăstrul presei, pentru ca să facă o campanie pe placul partidelor, guvernării. Guvernarea, repet, care și-a trasat o albie proeuropeană, zisă proeuropeană, are nevoie de o presă docilă, cuminte, care să execute aceste directive editoriale și atunci ăștia care fac investigații, care se întreabă: „dar unde-s declarațiile, dar cât costă casele?”, ăștia chiar le strică planurile. Sau nu?
Anatolie Golea: „Sigur!”
Sorina Ștefârță: „Da, și partea urâtă e că sunt prezentați pe alocuri drept niște isterici. Vorba Dvs. de la început – „nu înțeleg ce mai vor și ăștia, totu-i așa de bine, și ăștia umblă și tulbură apele”.”
Anatolie Golea: „Și deranjează nu numai guvernarea. Investigația referitor la procurori, de exemplu, din „Ziarul de gardă”, când fiecare al optulea sau al câtelea procuror declară că îl ajută părinții, îl ajută pensionarii părinți cu sume fabuloase.”
Sorina Ștefârță: „Da, pe toți îi ajută părinții…”
Anatolie Golea: „Asta ce este? Sigur că presa deranjează și nimeni nu vrea asemenea presă, dar vă spun că guvernarea nu mai reacționează în niciun fel. Este un caz strigător la cer ceea ce se întâmplă în sistemul de justiție cu aceste declarații de venituri. De unde apar peste noapte case, mașini, venituri enorme la funcționarii de stat?”
Sorina Ștefârță: „S-ar putea să reacționeze când vor avea nevoie, de exemplu, dacă cineva dintre figuranții acestor materiale la un moment dat va deveni incomod, foarte probabil că va apărea și dosarul penal, inclusiv făcându-se referire la investigația în cauză.”
Anatolie Golea: „S-au autosesizat la un material din presă.”
Sorina Ștefârță: „Da, da, așa cam peste vreo jumătate de an sau un an de zile.”
Europa Liberă: S-a mai întâmplat…
Sorina Ștefârță: „S-a mai întâmplat, da.”
Europa Liberă: În sensul acesta, cum vi se pare campania în Chișinău și cea din parlamentare, care are turații sesizabile, nu? Cum vi se pare, e o campanie făcută de o presă deja pusă în căpăstru, docilă?
Sorina Ștefârță: „A și fost previzibil din start. „Nu susținem un candidat”, dar de fapt îl susținem, „au apărut iarăși sirieni” prin jurul Chișinăului, deci cumva n-au reușit să inventeze prea multe lucruri noi.”
Anatolie Golea: „Ceea ce m-a mirat în această campanie, nu știu dacă m-a mirat, dar…”
Sorina Ștefârță: „Ai remarcat…”
Anatolie Golea: „…am rămas într-un fel uimit de poziția Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Atunci când vin cele mai importante posturi de televiziune din țară și declară că ei nu se vor implica în campania electorală și nu vor reflecta campania electorală, apar două mari probleme. Prima – tu ești presă, trebuie să informezi, sau nu ești presă? Cum presa poate să-și permită să declare că nu va reflecta campania electorală și Consiliul Coordonator al Audiovizualului să zică: „OK, fraților, faceți bani pe publicitate, nu informați publicul, că trăim în Republica Moldova, totul este bine și frumos”? Pe de o parte, pe de altă parte…”
Europa Liberă: Anatolie, ei au zis că „nu facem dezbateri”, dar n-au zis că nu reflectă evenimentele.
Anatolie Golea: „Nu reflectă. Nu, Vasile, nu reflectă, în declarație scrie că „nu se implică în campania electorală și nu o reflectă”. Nu, nu…”
Europa Liberă: După care au reflectat bine-mersi…
Anatolie Golea: „Asta înseamnă că nu amplasează publicitate electorală, nu reflectă activitatea concurenților electorali.”
Sorina Ștefârță: „Sau selectiv o reflectă, totuși.”
Europa Liberă: Dar în declarație nu scrie…
Sorina Ștefârță: „În declarație, da…”
Anatolie Golea: „Noi am avut asemenea caz în 2007, în alegerile locale. Eu recunosc, am fost presați și am fost nevoiți să renunțăm la reflectarea campaniei electorale. Și nu numai noi, și ProTV-ul atunci; astfel a procedat TV7, ProTV-ul, pentru că era o anumită situație. Acum ei au făcut-o la propria inițiativă. Bine, au făcut-o, au făcut-o, dar Consiliul Coordonator al Audiovizualului spune că „OK, ăștia nu reflectă, noi nu monitorizăm ceea ce fac ei”. Iată aici mi se pare culmea și aici este totala pierdere de încredere față de CCA, pentru că, dacă acest post de televiziune nu reflectă, eu trebuie să-l monitorizez să văd dacă într-adevăr nu reflectă. Cu atât mai mult, dacă și-a asumat anumite obligațiuni să nu se implice în campania electorală, este bine sau nu din punct de vedere deontologic, mă rog, este poziția lui, dar CCA, ca organul care monitorizează și controlează, trebuie să vadă că anume astfel se întâmplă. Ce s-a întâmplat de fapt? CCA a spus că „noi nu monitorizăm” și ăștia fac campanie electorală.”
Sorina Ștefârță: „Și ăștia fac campanie, de asta ziceam de selectiv.”
Anatolie Golea: „Iaca aici este degradarea totală a CCA-ului. Vorbeam și cu dl Candu în emisiune acum trei săptămâni că și noul Cod al Audiovizualului, care se numește puțin altfel, nu stipulează clar niște criterii pentru activitatea CCA-ului. În CCA nu sunt profesioniști. Ați observat, în actualul Consiliu Coordonator al Audiovizualului niciun om nu a lucrat la televiziune, la radio, nu a făcut presă audiovizuală.”
Europa Liberă: Da, dar a avut toată lumea televizor acasă…
Anatolie Golea: „Sigur… Și același lucru este și în Consiliul de Observatori al „Teleradio-Moldova”.”
Sorina Ștefârță: „Dar eu cred că e și vina, să-i zic, celeilalte prese. Eu, dacă îmi amintesc de perioada mea de presă activă, aveam în ziar rubrica „Teleobservator”, urmărea cealaltă presă, și în multe țări se întâmplă așa. Tocmai acum pe portaluri, eu mai urmăresc presa franceză, au rubrică dedicată televiziunii.”
Anatolie Golea: „Da, sigur.”
Sorina Ștefârță: „Ce fac televiziunile într-o anumită săptămână.”
Europa Liberă: Sorina, dar ONG-urile și-au făcut treaba?
Sorina Ștefârță: „ONG-urile, da.”
Europa Liberă: În lipsa monitorizării de la CCA, ONG-urile au dat niște rapoarte concludente.
Sorina Ștefârță: „Da, dar mă refeream și la alt aspect, nu doar la rapoarte care pe alocuri sunt plicticoase și trebuie să știi cum să le citești, cum să le interpretezi; trebuie să faci un efort. Dar era un om în redacție, care urmărea televiziunile, urmărea anumite dezbateri, cum se întâmplă. Bine, a dispărut, a cam dispărut și presa print, tipărită, portalurile s-au știrizat, analitică aproape nu avem, de fapt, în Moldova astăzi.”
Europa Liberă: Poate-i o excepție, dar tocmai Miss Maker a făcut un articol foarte bun despre modul în care nu au reflectat campania niște posturi de televiziune, foarte concludent.
Sorina Ștefârță: „Da, eu am văzut articolul, am văzut.”
Europa Liberă: Au stat o săptămână, s-au uitat la știri și pe nume au dat, adică genul acesta de critică rar, dar se face.
Sorina Ștefârță: „Voiam să zic că nu este o monitorizare constantă în zona asta.”
Europa Liberă: Exact! Cum nu este cronică de restaurant, Sorina.
Sorina Ștefârță: „Da.”
Europa Liberă: În presa occidentală tradițională, cronica de restaurant nu e un mod de a face bani din publicitate, dar e un mod de a promova o cultură gastronomică.
Sorina Ștefârță: „Dar la noi când a încercat cineva, când au mai încercat să facă această cronică de restaurant, au văzut-o ca pe o modalitate de a face bani, de a lua bani de la restaurante. Și cam am impresia că acolo s-au oprit.”
Europa Liberă: Da, în sensul acesta voiam să abordez subiectul acesta. Dacă presa, indiferent cum se declară – liberă, neliberă, angajată, chiar și asta partinică…
Sorina Ștefârță: „Tot liberă se declară…”
Europa Liberă: …știe să se apropie de interesul real al omului, pentru că, admitem, în campanie au accese de dragoste pentru alegători candidații și monitorizează tot ce se întâmplă, numără găurile, dar presa, cu atât mai mult acum, în această campanie, trebuie să arate că este aproape de interesele omului. Dvs. aveți asemenea exemple în față?
Anatolie Golea: „Candidații sunt aproape de interesele cetățeanului, ei tot timpul subliniază acest lucru…”
Europa Liberă: Nu dorm noaptea…
Anatolie Golea: „…interesul cetățeanului. Ei și candidează, de fapt, pentru că au grijă de cetățean și vor să trăiască mai bine, iar presa deja reflectă ceea ce spun candidații. Unii candidați în fiecare zi organizează conferințe de presă cu un anumit subiect, alții merg prin parcuri, alții se plimbă cu troleibuzul, toți sunt lângă cetățean. Ceea ce mă miră este că atunci când ei sunt lângă cetățean, neapărat apare și un cameraman acolo.”
Sorina Ștefârță: „Ce le spunem noi studenților despre interes, despre interesul omului, că e o decizie editorială și asta, interesul omului. Poți decide că interesul este să-i oferi o investigație ca să vadă ce se întâmplă; poți decide că interesul este să faci o emisiune copiată de pe un calapod românesc sau rusesc, în care aduci niște oameni care își scot rufele în public – nu știu dacă am dreptul să spun numele acestei emisiuni – și de care eu cred că Republica Moldova 100 de ani nu avea nevoie, pentru că avem suficient astfel de material care vine din afară. Și să mai adăugăm încă o emisiune de acest gen, dar cu personaje autohtone, nu știu dacă era cazul. Interesul noi îl decidem.”
Europa Liberă: Teamă mi-e că s-a făcut genul acesta de emisiune și altele se fac tocmai pentru ca oamenii să nu se uite la PR, să nu se uite…
Sorina Ștefârță: „Să nu caute altceva.”
Europa Liberă: Da, exact. Dar, întorcându-mă la mesajul presei, presa ratează ocazia să școlarizeze publicul.
Sorina Ștefârță: „Da…”
Europa Liberă: Și vă dau un exemplu – campania pentru Chișinău. Suntem conștienți că există numai un an și eu, de exemplu, încerc să-i întreb pe candidați: realmente, ce faci într-un an de zile? Poate este ocazia să vorbim despre imperfecțiunea mecanismelor legislative, care îl înarmează sau îl dezarmează pe primar? Cu Lorena Bogza mi-a apărut o polemică așa, spontană, de câteva secunde, când eu am întrebat un candidat dacă l-ar mulțumi gardul în jurul Parlamentului și înălțimea gardurilor în jurul caselor private? Și Lorena a zis: „Nu, asta-i treaba oamenilor care-și construiesc case”, la care eu am încercat s-o contrazic, aș fi vrut să văd ca la Washington – garduri verzi, dar, în general, iată, cu această ocazie, poate cetățenilor trebuie să li se spună: „Fratele meu, nu ești stăpân pe anexa ceea pe care o construiești tu cum vrei, înălțimea gardului trebuie să fie reglementată”?
Sorina Ștefârță: „Știți, eu acum urmăresc foarte intens, zilnic, pe enfant terrible al Franței, pe Emmanuel Macron, și acela nu zic că nu greșește, dar s-a pornit ca tancul și zice: „uite, aici o să facem așa și așa, și așa”. Noi de douăzeci și cât de ani independență ș.a.m.d., aproape 30 de ani, noi întotdeauna ne adaptăm după ce vrea omul, dar omul niciodată nu vrea prea multă schimbare.”
Europa Liberă: Nu vrea să plătească impozite, de exemplu.
Sorina Ștefârță: „Nu vrea să plătească… Deci, totul este OK până când cumva ne afectează, în momentul în care ne afectează, noi încercăm să găsim niște tertipuri și așa sunt toate societățile. Acum depinde de omul politic. Dacă el trișează și se adaptează, și se ajustează la aceste febleți, slăbiciuni ale oamenilor, care sunt firești, naturale, sau dacă el totuși vrea să fie om politic și să construiască statul. Eu nu văd, iarăși, la noi au fost câteva scântei, dar noi suntem echipa aia de fotbal care joacă prima repriză și bate un gol, dar în doua primește trei. Și așa de ani de zile ne învârtim într-un fel în jurul cozii. Eu dimineața, deci, eu stau la Buiucani și eu văd tot Durleștiul de la mine din casă. Mă uit, așa – o casă este cu cărămidă, alta-i cu un fel de acoperiș, exact ce vorbiți, a treia stă în ciment de cinci ani, de când m-am mutat eu acolo. Deci e un fel de… fusta colorată…”
Anatolie Golea: „Dar garduri au toate. Înalte.”
Sorina Ștefârță: „Garduri, da, garduri cred că au toate.”
Europa Liberă: Eu am pornit problema gardurilor, pentru că cetățeanul trebuie să fie școlarizat, trebuie să fie învățat cu două chestii primordiale – trebuie să plătești impozitele, trebuie să respecți comunitatea. Or, reglementările municipale, împotriva cărora se pronunță, de exemplu, Traian Ungureanu la noi, la Europa Liberă, cum e să construiești în Londra o chichineață în grădină sau… Dar mie mi se pare că hegemonia asta a municipalității este importantă atunci când funcționează peste tot și atunci când alături de Ambasada Franței nu se construiește peste noapte un bloc.
Sorina Ștefârță: „Am vrut să zic, atunci când un politician sau un funcționar de la primărie, prin nu știu a câta persoană, nu are legătură cu o firmă care încalcă toate regulile existente și într-o zonă în care nu trebuie să fie mai mult de cinci etaje, de exemplu, te trezești cu 15. Așa-i totul, îi legat. De aici și vine. De ce să facă el ordine, când el, indirect, are interesul ca acolo să apară 15 etaje, ca să vândă mai mult?”
Europa Liberă: Anatolie a mai abordat un subiect important, după mine, pe care noi am impresia că nu-l discutăm suficient de sincer. Dumneata când spui ironic că, uite, „oamenii ăștia vin, pentru că îi doare sufletul pentru popor”, eu pe bune încerc să-i întreb: de fapt, de ce vii? Sacrificiul acesta și culcatul de-a ambrazura à la Ion Soltîs mie mi se pare atât de ridicol. Un capitalist în mod normal recunoaște: „dom’le, eu vin să fac profit, vin să fac bani” sau Soros, de exemplu, și-a cheltuit banii pe o societate deschisă, prin exemplul lui a convins multă lume că lui chiar îi pasă. Or, candidații care vin ca și cum e jenant să-l întrebi, e de la sine, sine qua non înțeles, că el vine să se sacrifice. Dar eu nu prea îi cred.”
Anatolie Golea: „Pentru un salariu de demnitar de stat, trebuie să remarcăm aici, care este mult sub nivelul unui salariu dintr-o firmă comercială…”
Europa Liberă: Și atunci ce-i mișcă, Anatolie? Ce-i mișcă?
Anatolie Golea: „Îi mișcă indicația șefului, șefului de partid, șefului de coaliție…”
Sorina Ștefârță: „Conjunctură.”
Anatolie Golea: „Conjunctură, interes. N-o să spună nimeni că-i interesează să facă bani prin corupție inclusiv, pentru că la primărie până acum s-au făcut bani prin corupție, trebuie să recunoaștem, de la și până la, de la vlădică până la opincă, toți demnitarii. Se știe foarte bine că la primărie practic nu se putea rezolva și Dorin Chirtoacă, dacă spunea că „vreau, dar nu pot”… Au fost tentative de a zdruncina acest sistem corupt care există. Acum alți candidați, concurenți electorali spun că „voi reduce de atâtea ori cheltuielile, aparatul, voi face…”. Toți zic în campanie. Ce se va întâmpla după, vom vedea și tu vorbeai despre faptul că va fi doar pentru un an de zile, eu bănuiesc că acest an de zile concurentul, candidatul care va câștiga trebuie să-l folosească astfel ca să câștige și următorul mandat de patru ani.”
Europa Liberă: Exact.
Anatolie Golea: „Spre asta va fi orientat.”
Sorina Ștefârță: „Dar poate nu este cazul… Bine, corupția trebuie stârpită oricum, dar poate este cazul de acționat sistemic. „Haideți, nu ne uităm la persoana asta și asta este coruptă, și lucrăm cu ea și vine altcineva în locul acela care face plus-minus același lucru”. De când se discută în Chișinău despre cartelele astea electronice în transportul public, nu? De ani de zile! Și parcă ceva se mișcă, iarăși se oprește, se mișcă, pentru că sunt interese foarte mari financiare aici. E și jenant…”
Anatolie Golea: „Anacronismele astea sunt peste tot.”
Sorina Ștefârță: „Exact! Așa și nu s-a construit de ani de zile o fabrică de reciclare a deșeurilor în capitală, ceea ce mie îmi pare criminal pentru Chișinău și pentru locuitorii acelor sate lângă care există aceste gunoiști. Deci este o crimă în egală măsură la adresa tuturor acestor comunități.”
Doamnelor și domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi, la care au participat experta media Sorina Ștefârță și analistul și managerul de presă Anatolie Golea. Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci, ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele care vă stau la îndemână sau pe internet, la orice oră, iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, am să vă invit duminică s-o luăm de la capăt. Pe curând!
