Alegerile au coincis pentru că cele parlamentare și locale se țin în România o dată la patru ani, iar cele prezidențiale și europarlamentare – o dată la cinci. Dacă actualul calendar se menține, un asemenea an mega-electoral se va repete peste două decenii, adică în ... 2044.
Matematica și legile românești au îngrămădit alegerile, iar noi cu Alina Manolache, corespondenta specială a Europei Libere România, încercăm să le descâlcim: spațiem campaniile, separăm promisiunile electorale, anticipăm temele de bătaie.
Între principalele concluzii și constatări ale acestui episod:
- Convocarea unor alegeri anticipate poate rupe ritmul alegerilor, dar în toată istoria post-comunistă a României anticipate nu au existat niciodată pentru că niciun ales n-a vrut să renunțe la mandat înainte de vreme.
- Alegătorii participă în mod tradițional în număr mare la alegerile locale, iar cel mai puțin îi sensibilizează parlamentarele.
- La europarlamentare, alegătorii intenționează să participe masiv anul acesta, dar motivația unor este diferită de cea din trecut, iar UE nu este numai lăudată, ci și criticată.
- Partidele populiste de dreapta și liderii lor sunt tot mai populare, la fel ca în alte țări europene, dar aceasta nu înseamnă neapărat că pot accede la putere.
- Potențialii candidați la prezidențiale nu se grăbesc să-și anunțe intrarea în cursă, pentru că devin imediat ținte.
- Alegătorii din diaspora, inclusiv cei din R. Moldova, pot juca un rol decisiv în alegeri ca cele prezidențiale, mai ales în cazul unui scor strâns între principalii candidați.