Linkuri accesibilitate

Politicianism și paralizie instituțională în Moldova


Afişe electorale de la ultimele alegeri din februarie 2019

​​Republica Moldova se pregătește să intre într-o nouă spirală a instabilității politice de dragul supraviețuirii rânduielilor de după 1991.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Se vor împlini în curând trei luni de la alegerile parlamentare din 24 februarie, dar tot nu e de ajuns pentru cei care tratează o instituție fundamentală a democrației cu dispreț și desconsiderare.

Noul Parlament s-a întrunit într-o singură ședință, atunci când s-a citit verdictul Curții Constituționale cu privire la rezultatele scrutinului și validarea noilor deputați. Tot atunci Dodon a ținut un discurs care s-a vrut solemn și „epocal”, dar nu a avut altă utilitate decât satisfacerea unei vanități politice nesusținute prin fapte benefice pentru țară.

Politicianism și paralizie instituțională în Moldova
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:59 0:00
Link direct


Blocul ACUM, al Opoziției proeuropene și antioligarhice, a propus convocarea ieri, 21 mai, a unei ședințe speciale pentru alegerea organelor de conducere a Legislativului, dar socialiștii pe a căror prezență s-a mizat n-au venit. Imaginea, oarecum patetică, a deputaților Blocului ACUM, care a circulat ieri pe rețele, ocupându-și locurile rezervate lor într-o sală în rest pustie a Parlamentului, spune multe despre cum înțeleg unii „aleși ai poporului” să-și facă datoria. Deputații PAS și ai Platformei DA sunt singurii care insistă să se prezinte la serviciu. Oare alegătorii socialiștilor, alegătorii PD-ului văd asta? Există peste tot în lume cinism politic, însă doar în țări subdezvoltate, cu educație joasă, cinismul politic rămâne nesancționat.

Socialiștii au reclamat faptul că ședința specială a Parlamentului propusă de Blocul ACUM n-are niciun sens în absența unei majorități constituite, (vechea lor „flașnetă”!), exact cum o declară și cei de la PD. Dar e un pretext făcut să camufleze jocul la cacealma pe care-l execută PSRM-ul, vrând să pară principial, dar, în realitate, acționând în favoarea regimului Plahotniuc. Așa a făcut și Dodon, susțin analiștii, când a întrebat Curtea Constituțională – o instituție „cu simpatii” pentru actuala putere – dacă șeful statului poate avea inițiativa desemnării unui premier înaintea alegerii conducerii Parlamentului. „Evident că NU!”, a răspuns Curtea și Dodon s-a spălat pe mâini.

Ceea ce trebuie să înțeleagă cetățenii care contemplă această mascaradă, fără a fi versați în sforării de culise și-n hachițe juridice, este că circa două treimi din deputați își sabotează îndatoririle, vor putere de dragul puterii, vor averi și imunitate, fără a-și asuma vreun preț politic pentru ceea ce fac.

Există mari deosebiri ideologice între fracțiunile parlamentare, incompatibilități de principiu, care reflectă înseși diviziunile din societatea moldoveană. Totuși, aceste categorii diferite de populație coexistă. La fel și viziunile politice diametral opuse trebuie să fie dezbătute în Parlament, să se manifeste transparent, la scenă deschisă. Oamenii trebuie să știe ce fac aleșii lor, să aibă libertatea să le judece prestația în Parlament, acolo unde i-au trimis să muncească, nu la sediile de partid sau în buncăre.

Dacă se va ajunge la alegeri anticipate, ar fi bine să știm cine va purta răspunderea declanșării lor...

Dacă se va ajunge la alegeri anticipate, ar fi bine să știm cine va purta răspunderea declanșării lor și dacă într-adevăr marja de speranță pentru acest Parlament s-a epuizat.

În condițiile în care oferta Blocului ACUM, cunoscută ca „pachetul de dezoligarhizare”, nu e acceptată, să ne spună socialiștii ce vor, pentru că în afara insistenței lor de a obține postul de spicher al Legislativului și câteva ministere din zona securității și a politicii externe n-am auzit nimic despre soluțiile PSRM relativ la gravele probleme ale Republicii Moldova. Securitatea și Externele sunt domenii legate mai mult de retorică și ideologie, unde riscurile de erodare politică sunt mai mici, nu afectează în chip nemijlocit și imediat buzunarul cetățeanului.

Așadar cum văd socialiștii ridicarea nivelului de trai în Republica Moldova? La ce reforme se gândesc, cum vor debloca finanțarea externă, de unde vor lua bani pentru pensii și salarii? Cum vor opri exodul, cum vor combate corupția, cum vor recupera miliardul furat, cum vor atrage investiții în economie și deschide locuri de muncă, din ce fonduri vor reconstrui infrastructura? Sau poate că au o soluție radicală: să devenim o gubernie a lui Putin? Ce vor face, vor mai rupe un rând de hărți, vor organiza marșuri staliniste în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, pentru creșterea nivelului de adrenalină al fanilor lor, vor aduce vedete pop de la Moscova să ne cânte despre „drujbă” și „guleai”, așa ca să uite moldovenii de foame, frig, șomaj și sărăcie?

Dacă și-au făcut planuri să guverneze cu Partidul Democrat, cu care au colaborat atât de eficient în legislatura trecută, s-o spună, să nu se jeneze, să nu invoce pretexte formale pentru a sabota, alături de democrați, ședințele Parlamentului.

Între timp, guvernarea Plahotniuc lasă impresia că s-a hotărât deja pentru anticipate. Semnele acestei decizii se văd în privatizările dubioase ale unor întreprinderi și sedii de stat, dar mai ales o dovedește adâncirea crizei economice. Au explodat prețurile la cartofi și la alte legume, s-au scumpit brusc carburanții. Structurile abilitate cu reglementarea prețurilor și protecția consumatorului au paralizat, par incapabile să stăvilească înțelegerile de cartel care sufocă libera concurență. Nemulțumirea populației crește, au avut loc deja proteste ale șoferilor și ale micilor întreprinzători afectați de atitudinea ostilă a statului și a autorităților municipale.

Republica Moldova se pregătește să intre într-o nouă spirală a instabilității politice de dragul supraviețuirii rânduielilor de după 1991, cele care au asigurat dominația unei clase politice insensibile la interesul național, preocupate doar de putere și înavuțire personală. Între timp, în preajma noastră, în două țări ex-sovietice, bolnave de aceleași metehne ca și Moldova, lucrurile au intrat într-o dinamică demnă de urmărit.

În Ucraina, noul președinte, Volodimir Zelenski, de la a cărui inaugurare au lipsit, semnificativ, atât pro-rusul Dodon, cât și pro-europeanul Filip (primul nu a fost invitat, cel de-al doilea a invocat motive de sănătate), a semnat decretul de dizolvare a Radei Supreme. În Ucraina vor avea loc alegeri anticipate, menite să consolideze suportul popular în jurul noului președinte. Zelenski le-a cerut să plece imediat și câtorva șefi ai instituțiilor de forță, între care procurorul general. A declarat că va iniția măsuri de confiscare a averilor dobândite ilicit și, semnificativ, revenirea la sistemul de vot proporțional, pe care l-am avut și noi în Moldova, până la „intervenția creativă” a PD și PSRM.

„Vă rog foarte mult să nu-mi puneți portretele”, primele declarații ale președintelui Ucrainei
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:32 0:00

În Armenia, premierul reformator Nikol Pașinian a anunțat o „intervenție chirurgicală” decisivă în sistemul putred al justiției și chiar și-a îndemnat acum trei zile susținătorii să blocheze tribunalele corupte.

Schimbările politice și instituționale care se produc la vecinii noștri pun și mai mult în evidență „bula atemporală”, regimul anacronic în care a înțepenit Republica Moldova. Atâta timp cât nu se va forma o masă critică de cetățeni, bine informați, educați, eliberați de servituți mentale post-coloniale, vom trăi în izolare și într-o degradare continuă. La fel de adevărat este și faptul că fără un ingredient al schimbării pe care îl reprezintă o cohortă politică autentic reformistă, fără curajul intelectualilor, fără implicarea și energia oamenilor deschiși la minte, relansarea democratică a Basarabiei nu se poate imagina.

XS
SM
MD
LG