Salarii, pensii şi alocații sociale majorate, drumuri bune, investiții în infrastructură, dezvoltarea satelor, susţinerea întreprinderilor mici şi producătorilor locali, mai multe fabrici de stat – acestea sunt doar câteva dintre promisiunile electorale cu care partidele încearcă să convingă alegătorii să le dea votul la anticipatele din 11 iulie.
Deşi par atrăgătoare la prima vedere, puţine din promisiunile electorale pot fi realizate ţinând cont de realitățile economice și financiare ale R. Moldova. La această concluzie au ajuns economiștii de la Centrul Analitic Independent Expert-Grup care au radiografiat ofertele economice şi sociale ale concurenților electorali.
În goana după voturi, majoritatea competitorilor electorali promit aplicarea de măsuri sociale şi economice atractive, fără a indica neapărat în programele lor electorale cât costă aceste măsuri dar, mai ales, de unde vor lua bani pentru a le îndeplini. Contabilizând angajamentele electorale ale celor 23 de concurenți electorali, economiștii de la Centrul Expert-Grup au constat că, în realitate, ele depășesc enorm capacitățile bugetului de stat, deci nu pot fi onorate.
Un exemplu grăitor în acest sens sunt promisiunile legate de majorarea pensiilor. Luând în calcul cel mai probabil că pensionarii sunt cei mai disciplinați alegători, partidele s-au hazardat într-o adevărată licitație pentru această categorie a electoratului, afirmă directorul executiv al organizației, Adrian Lupuşor.
Ofertele de pensii minime promise încep de la cele cât de cât realiste de circa 2 mii de lei și ajung până la cote fantasmagorice de peste 4 mii de lei. Unii competitori nu indică sume fixe, promit, în schimb, dublări ale pensiilor sau indexarea bianuală a lor cu cel puţin 20 la sută, ceea ce ar costa, timp de 4 ani de mandat legislativ, cel puțin 30 de miliarde de lei, o sumă inimaginabilă pentru bugetul R. Moldova, constată Adrian Lupuşor.
Ca şi în cazul altor promisiuni de acest fel, concurenții electorali nu indică din ce surse vor majora pensiile şi par să treacă cu vederea o altă realitatea – cea că începând din 2022 intră în vigoare controversata micșorare a vârstei de pensionare care presupune costuri suplimentare la fondul de pensii, precizează economistul: „În acest context noi angajamente electorale care pun presiuni adiționale pe sistemul de pensii sunt fie populiste, fie chiar lipsite de responsabilitate pentru stabilitatea finanțelor publice ale ţării.”
Departe de realitățile economice şi financiare ale R. Moldova par a fi multe alte promisiuni electorale legate, între altele, de majorări de salarii, de alocații sociale sau de investiții de miliarde pentru drumuri şi dezvoltare rurală.
„Noi chemăm concurenţii electorali să vină cu o ofertă totuşi mai realistă, fezabilă”
Pentru a înțelege cât de realiste sau nu sunt aceste şi alte oferte electorale, economistul Adrian Lupuşor îndeamnă alegătorii să-i întrebe pe politicienii care le promit marea şi sarea cum au de gând la modul practic să-şi onoreze aceste făgăduieli:
„Anticipez că foarte mulţi concurenţi electorali vor spune că bani se vor găsi dacă va fi tăiată corupţia, dacă hoţii vor fi puşi la puşcărie sau dacă ne va ajuta Occidentul sau Federaţia Rusă. Noi chemăm concurenţii electorali să vină cu o ofertă totuşi mai realistă, fezabilă, matură şi să ne spună mai concret care sunt instrumentele folosite pentru realizarea acelor promisiuni electorale.”
Făcând abstracție de acoperirea financiară a ofertelor electorale, analiştii Centrului Expert-Grup au identificat printre angajamentele politicienilor cele care chiar sunt necesare şi oportune, cum ar fi măsurile de sprijin pentru întreprinderile mici şi producătorii autohtoni, sporirea autonomiei financiare a localităților şi asigurarea lor cu infrastructura critică, industrializarea şi reducerea inegalităților sociale adâncite de criza pandemică.
Programele unor competitori electorali includ însă şi măsuri de-a dreptul deocheate, cum ar fi naţionalizarea de întreprinderi, crearea masivă de uzine şi fabrici de stat, utilizarea rezervelor Băncii Centrale sau un control sporit al statului asupra prețurilor. Aceste măsuri nu doar că nu sunt fezabile, constată economiştii, ele sunt inoportune, în contradicție cu principiile economiei de piaţă sau cu prevederile Acordului de Asociere cu UE.
Concluzia generală trasă de analiștii Centrului Expert-Grup este că majoritatea programelor electorale, cu foarte mici excepţii, sunt, pur şi simplu, superficiale, nu includ măsuri sistemice, viziuni de ţară şi reforme extrem de necesare pentru un trai mai bun al cetățenilor. Experţii constată că e o stare de fapt care se repetă de la o campanie electorală la alta. Nu în zădar dezbaterile electorale se concentrează mai curând pe atacuri la persoană şi materiale compromițătoare împotriva oponenților, decât pe proiecte reale de modernizare a ţării.
