„Scandalul laptelui” ia amploare. Se aud voci noi, dar lucrurile nu devin mai limpezi. Dimpotrivă, se complică şi mai mult, iar confuzia creşte.
A fost mai întîi analiza de laborator a Centrului de Metrologie Aplicată, la comanda Fundaţiei Est-Europene, cea care a identificat că multe lactate din magazinele noastre conţin grăsimi vegetale. Apoi a fost analiza făcută de ANSA. Cele două analize nu coincid. Există produse cu probleme conform ambelor analize, dar există şi produse care parcă sunt dubioase şi parcă nu sunt. Prima analiză ne spune că în brînza „Grăuncior” sunt multe grăsimi vegetale, cea de-a doua ne spune că „Grăuncior” e în regulă. Ce să creadă în atare situaţie cumpărătorul? Cei de la Fundaţia Est-Europeană presupun că JLC ar fi putut între timp să modifice procesul de facere. Cei de la JLC susţin cu hotîrîre că produsele lor sunt ireproşabile şi vor alte analize. Dar consumatorul ce să facă acum?
Cînd o şefă de laborator mărturiseşte că „nu ştie din ce sunt grăsimile vegetale”, confuzia consumatorului devine şi mai mare. Cum e posibil, în anul 2018, să nu ştim ce ingrediente conţin lactatele pe care le cumpărăm? Ce fel de grăsimi vegetale sunt acestea? De unde sunt aduse? Cît de dăunătoare sunt acestea? De ce în această ţară e posibil ca un producător să folosească nişte noţiuni atît de elastice? Păi, e vorba de sănătatea noastră şi în primul rînd de sănătatea copiilor.
La întîlnirea de ieri a ANSA cu producătorii, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Lapte, Carolina Linte a spus că ţara e mică, că ai noştri producători nu prea exportă, iar dorinţa producătorilor e să recupereze cît mai rapid banii investiţi. Ce să înţelgem, stimaţi ascultători? Înţelgeţi ce doriţi. Confuzia e mare şi am impresia că va domni aici încă multă vreme.
