Bine v-am găsit la a doua ediție a recomandărilor muzicale de sfîrșit de an, începem incursiunea noastră în România, la Timișoara, unde activează Thy Veils, o trupă de studio înființată în 1995, devenită în ani unul din grupurile de pionierat pe scena muzicii ammbient din România, și care în zilele noastre e un ansamblu de artă sincretică, ale cărui apariții în concerte sînt spectacole experimentale audio, video și de dans. Piesa se numește „Trancing” și a face parte din „Neoradiant”, un nou proiect Thy Veils, în care sînt produse nu numai cântece și video-uri noi, dar și benzi desenate, spectacole conceptuale, instalații și fotografii conceptuale.
Un mozaic sonor haotic și coerent în același timp, pe care dacă ar fi să mi-l imaginez ca avînd concretețe fizică ar arăta ca un amestec între culorile subtile ale miniaturiștilor din Imperiul Otoman și mecanica fină a instalațiilor de artă cinetică din Europa de est a anilor 1970 - asta e după mine muzica făcută cântăreața și compozitoarea norvegiană Hanne Hukkelberg, care a lansat anul acest albumul „Trust”, de pe care noi ascultăm piesa „Alone Together”
Ani DiFranco (născută Angela Maria DiFranco în 1970) e o cântăreață, poetă și activistă din Statele Unite, care prin intermediul fundației sale Righteous Babe a sprijinit mai multe cauze civice din America, de la dreptul la avort pînă la vizibilitatea comunității gay. Albumul din 2017 al lui Ani DiFranco se numește „Binary”, și noi ascultăm acum „Even More”.
La microfon Lucian Ștefănescu, vă reamintesc că ascultați recomandările muzicale de sfîrșit de an ale Europei Libere.
Ce cântă London Grammar? Unii spun că muzică pop. Alții adaugă un atribut: cinematic pop. Altcineva vorbește despre trip-hop, sau despre o combinație de clasic și electronica. E însă probabil puțin important în ce categorie poate fi inclusă această muzică, mult mai important e să o ascultăm cu atenție. „Bones of Ribbon” de pe „Truth Is a Beautiful Thing”.
Scary Pockets sînt un colectiv de muzicieni americani cu componență variabilă care au lansat anul acesta mai multe albume cu piese de mare succes din spațiul anglofon cântate în manieră funk. Au debutat de fapt pe YouTube, și tot ce se poate auzi și vedea pe YouTube cântat de Scary Pockets e absolut remarcabil, și în ce mă privește dă dependență, pentru că se aude și se vede clar în aceste cântece cum muzica îi posedă, și parcă îi „electrocutează” pe muzicieni. „Creep”, deci, a celor de la Radiohead, cu fenomenala India Carney la voce.
Experimental Angry Latin Gypsy Math Music scrie în dreptul cuvântului genre pe pagina de Facebook a lui William Z.Villain. Alte surse franțuzești adaugă la asta: rebetiko, blues și sunete afro-cubane. Eu mai aud aici ceva din din tristețea anumitor muzici de cabaret german. William Z. Villain e pseudonimul lui Benjamin Bill. Are 26 de ani, și locuiește la Madison, statul american Wisconsin. Piesa se numește „Anybody Gonna Move?”
Și cum Africa nu putea lipsi din această emisiune, încheiem acest program cu o piesă de pe albumul „Eiwen” lansat în 2017 de tuaregii din trupa Tinariwen, Tiwàyyen (feat. Kurt Vile & Matt Sweeney)
Emisiunea noastră se încheie aici, vă reamintesc că ați ascultat a doua ediție a recomandărilor muzicale de sfîrșit de an ale Europei Libere, Lucian Ștefănescu vă mulțumește pentru atenție și vă urează la mulți ani!
Aici e Radio Europa Liberă!
