Regiunea separatistă - așa-zise „alegeri”, frica și lipsa de perspective

­Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.

Din sumarul ediţiei:

Cum a schimbat felul în care sunt reciclate bateriile uzate în regiunea transnistreană o inițiativă pornită de la o organizație neguvernamentală. Așa-numitele alegeri din regiunea transnistreană: critici la Chişinău, observatori trimiși de Federaţia Rusă și regiunile separatiste ale Georgiei, dar și o atitudine sceptică din partea locuitorilor din stânga Nistrului. Și John Bolton, fostul consilier pe probleme de securitate națională al SUA, vorbește despre reglementarea conflictului transnistrean într-un interviu pentru Europa Liberă.

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Așa-numitele alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană de duminică sunt considerate drept ilegale de autoritățile de la Chişinău, care au cerut partenerilor internaționali să se abțină de la declarații, mediatizări, desemnări de „observatori electorali” sau alte acțiuni și contacte cu exponenții Tiraspolului pe acest subiect, pentru a exclude orice legitimizare a așa-numitelor „alegeri”. „Asemenea acțiuni vor fi considerate drept sfidare la adresa suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, precum și ar putea avea un impact contraproductiv asupra procesului de reglementare transnistreană”, se spune într-o declarație difuzată de Biroul de reintegrare de la Chişinău.

În pofida acestor avertismente ale Chişinăului, Federația Rusă a trimis pentru alegerile neconstituționale din stânga Nistrului o întreagă delegație formată din deputați din Duma de Stat și politologi ruși. Vladimir Sipiaghin, unul din deputații ruși veniți în Republica Moldova, a postat o fotografie în care este prezentă întreaga delegație alături de ambasadorul Federației Ruse în Republica Moldova, Oleg Vasnețov, și mai mulți deputați socialiști din Parlamentul de la Chișinău. Titlul postării este: „Vizită de lucru în Transnistria”, notează portalul Zona de Securitate. Igor Dodon, fostul președinte al Republicii Moldova, a anunțat că s-a întâlnit și el cu delegația rusă.

Un grup de locuitori ai regiunii transnistrene au semnat o petiție în susținerea democrației. Declarația, una fără precedent, semnalează îngrădirea dreptului de a alege și de a fi ales, în contextul alegerilor de duminică. Declarația contestă retragerea abuzivă a contracandidaților lui Vadim Krasnoselski și susține că acest așa-zis scrutin are rolul de a legitima „regimul criminal de la Tiraspol”. Mai multe detalii – în program.

„Serviciul militar obligatoriu în structurile paramilitare din stânga Nistrului reprezintă o limitare ilegală a dreptului de circulație”, se spune într-o recentă decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care a dat câștig unui tânăr înrolat în așa-numita armată transnistreană. Un comunicat al Promo-LEX îl citează pe avocatul Alexandru Postica, care spune că „anual mii de tineri sunt hărțuiți de către administrația locală pentru a se înrola în structurile militarizate ale regiunii”. „Cu părere de rău, până în prezent, nu există nicio acțiune concludentă a autorităților de la Chişinău pentru sancționarea acestor acțiuni, dar și a acestei structuri paramilitare ilegale constituite în stânga Nistrului”, spune Alexandru Postica.

Într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, John Bolton, fostul consilier prezidențial american pe probleme de securitate națională în administrația Trump, a recunoscut că problema transnistreană este complicată, dar crede că în stânga Nistrului Rusia ar avea „cărți mai slabe” decât în alte conflicte înghețate din fostul spațiu sovietic, cum sunt cele din Georgia sau Nagorno-Karabach, între Armenia și Azerbaidjan. „Cred că în acest moment, conjunctura politică din R. Moldova este propice rezolvării problemei [transnistrene n.r.]. Președinta și premierul au un mandat popular puternic și ambele sunt interesate să rezolve acest conflict înghețat cu Rusia privind regiunea transnistreană”, a declarat, John Bolton. Interviul integral – mai târziu în program.

Președintele Statelor Unite, Joe Biden, a atras atenția asupra deteriorării drepturilor omului și a democrației pe plan global la deschiderea Summitului pentru democrației, la care au participat în regim virtual peste o sută de șefi de stat și de guvern, reprezentanți ai societății civile și lideri ai sectorului privat din întreaga lume. În discursul de inaugurare al summitului, Biden a spus că tendințele „arată în mare parte în direcția greșită” și că democrația are nevoie de „campioni”. „Democrația nu se întâmplă din accident și noi trebuie s-o reînnoim cu fiecare generație. În viziunea mea, aceasta este provocarea definitorie a epocii noastre”, a mai spus șeful administrației de la Washington.

Premierul polonez a spus că va încerca să-l convingă pe omologul său german să nu permită pornirea transportului de gaz prin Nord Stream 2. Tensiunile cu Rusia, criza migranților din Belarus și alte chestiuni presante pentru Uniunea Europeană figurează pe agenda convorbirilor oficiale pe care noul cancelar german, Olaf Scholz, le poartă în capitala Poloniei, Varșovia.

Reuniunea de la Liverpool a miniștrilor de externe din G7, grupul celor mai industrializate țări din lume, a fost dominată de masiva concentrare de forțe rusești de la granița cu Ucraina și de temerile privind o posibilă invazie rusească în Ucraina. Statele Unite și aliații lor din NATO au reiterat că vor impune sancțiuni grele economiei rusești dacă se va întâmpla asta.

Papa Francisc s-a alăturat și el comunității internaționale în a-și exprima îngrijorarea față de concentrarea masivă de forțe rusești la granița cu Ucraina, făcând un apel la reținere și la evitarea unui conflict armat. „Armele nu sunt calea de urmat”, a spus șeful Bisericii catolice, pe data de 12 decembrie, în fața unei audiențe de mii de oameni în Piața Sfântul Petru de la Vatican. El a afirmat că se roagă pentru „draga Ucraină, pentru toate bisericile și comunitățile religioase și pentru toți oamenii ei, pentru ca tensiunile de acolo să fie rezolvate printr-un dialog internațional serios și nu cu ajutorul armelor”. Autoritățile de la Kiev și cancelariile occidentale spun că masarea a zeci de mii de militari ruși la granița cu Ucraina ar putea fi un semn că președintele rus Vladimir Putin pune la cale o invazie pe scară largă. „Fie ca acest Crăciun să aducă pace Ucrainei!”, a mai spus Suveranul Pontif.

***

O inițiativă ecologică a unor activiști de mediu a determinat schimbarea legislației din regiunea transnistreană în domeniul reciclării bateriilor folosite. Primul punct de reciclare a bateriilor a fost deschis la sediul central al poștei, la Tiraspol. Acolo a fost instalată o cutie de carton cu rugămintea de a arunca bateriile doar acolo. Inițiativa activiștilor de mediu s-a extins, astfel încât cutii speciale au fost instalate în majoritatea spațiilor comerciale de la Tiraspol.

Ecologiștii au organizat și spații speciale în care toate bateriile adunate sunt păstrate în containere bine izolate, care apoi sunt duse la Chişinău și trimise la puncte de prelucrare din România. Iar din 1 ianuarie 2022 în stânga Nistrului intră în vigoare interdicția de a arunca bateriile folosite în containerele cu gunoiul menajer comun.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu Vladimir Vornicescu, programator și activist de mediu care promovează activ ideea reciclării bateriilor utilizate pentru ca acestea să nu polueze mediul. Și prima întrebare a fost – de ce totuși trebuie sortate și aruncate separat bateriile folosite.

Vladimir Vornicescu: „Bateriile se descompun pe o durată lungă de timp. Și în proces se elimină diverse substanțe chimice. Și aceste substanțe otrăvesc solul, iar ploile le duc în apele freatice. Toate bateriile pe care le colectăm în Transnistria sunt aduse într-un singur punct – la sediul central al poștei, la Tiraspol, avem un așa-numit „butoi albastru”. Apoi le punem în containere ermetice pentru ca eventualele substanțe care se pot scurge din bateri să nu contamineze spațiul din jur cu substanțe toxice.

Aceste containere sunt duse apoi la Chişinău, într-un centru care colectează baterii din toată Republica Moldova, iar când se adună o cantitate suficientă toate containerele sunt trimise în România. Acolo există o uzină de prelucrare, unde bateriile sunt reciclate.”

Europa Liberă: Pe rețelele de socializare apar tot mai des postări care afirmă că bateriile nu prezintă de fapt niciun pericol pentru mediu și că pot fi aruncate fără grijă împreună cu gunoiul menajer. De unde apar asemenea opinii?

Vladimir Vornicescu: „Da, există unii care spun că bateriile nu constituie cea mai mare problemă pentru mediu, că există, de exemplu, acumulatori care sunt inofensivi. Dar noi mergem pe ideea că este puțin probabil ca oamenii să stea să analizeze care baterie sau acumulator este toxic pentru mediu și care este inofensiv, iată de ce preferăm să colectăm cât de mult se poate pentru a recicla. În plus, nu avem garanții că tipurile de acumulatoare declarate de producători ca fiind inofensive chiar nu aduc niciun prejudiciu mediului – sunt afirmații făcute de producător, care are interesul să-și prezinte marfa într-o lumină cât mai bună. Respectiv, nu știm cu exactitate, motiv pentru care preferăm să reciclăm cât mai mult.”

***

Corespondenții noștri în stânga Nistrului au stat de vorbă cu oamenii întâlniți pe stradă la Tiraspol și Bender, întrebându-i dacă au auzit despre obligativitatea colectării separate a bateriilor începând cu data de 1 ianuarie și dacă vor respecta această prevedere.

- Ce fel de baterii? De la telecomandă? Da, eu le arunc!

- Sincer să fiu, habar nu am că se pot colecta separat. Eu le arunc la gunoi – toți fac așa, și eu fac așa.

- Bateriile trebuie colectate separat, pentru că ele conțin substanțe nocive.

- Nu doar bateriile trebuie colectate separat, ci și toată vesela din plastic, tot ce este din plastic. Trebuie instalate containere speciale și explicat oamenilor că tot gunoiul trebuie colectat separat.

- Eu duc acumulatorii uzați la poștă. Noi în familie înțelegem că acestea sunt nocive când se descompun. Noi folosim multe baterii – la telecomenzi, la ceasuri, la alte lucruri - și le ducem apoi la reciclare. La poștă există o cutie specială. Foarte bine că au făcut acest lucru. Noi suntem adepții protejării mediului.

- Trebuie reciclate bateriile printr-o tehnologie specială, evident. Le ducem în puncte de colectare speciale, în multe locuri sunt instalate cutii speciale. Le ducem direct încolo și pe alții îi îndemnăm să facă la fel.

***

Mai mulți reprezentanți ai unor structuri de stat din Federaţia Rusă, inclusiv din Duma de Stat, legislativul rus, dar și reprezentanți din Nagorno-Karabah și din regiunile separatiste ale Georgiei – Abhazia și Osetia de Sud – au venit să monitorizeze așa-zisele alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană. Iar mai mulți deputați și funcționari ruși au îndemnat locuitorii regiunii să vină la acest scrutin. În același timp, administrația de la Tiraspol a emis o declarație în care condamnă piedicile puse de autoritățile de la Chişinău mai multor persoane din Federaţia Rusă care au declarat la aeroportul Chişinău că merg să monitorizeze alegerile din regiunea separatistă și cărora li s-a interzis intrarea în Republica Moldova.

Chişinăul a spus că tratează drept „ilegale” așa-zisele alegeri prezidențiale din regiunea sa separatistă și a îndemnat partenerii internaționali să se abțină de la declarații, mediatizări, desemnări de „observatori electorali” sau alte acțiuni și contacte cu exponenții Tiraspolului pe acest subiect, pentru a exclude orice legitimizare a așa-numitelor „alegeri”. „Asemenea acțiuni vor fi considerate drept sfidare la adresa suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, precum și ar putea avea un impact contraproductiv asupra procesului de reglementare transnistreană”, se spune într-o declarație difuzată de Biroul de reintegrare de la Chişinău.

„Acest „exercițiu electoral” se desfășoară în condiții de nerespectare a standardelor democratice internaționale, cazurilor de suprimare sistemică a libertății de exprimare și a pluralismului de opinii, prezenței unei cenzuri informaționale dure în regiune și altor încălcări ale drepturilor omului”, mai subliniază comunicatul.

La așa-numitele „alegeri prezidențiale” din regiunea separatistă a candidat de facto un singur candidat – actualul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. El l-a avut drept concurent pe Serghei Pânzari, un locuitor al satului Hârtop, din raionul Grigoriopol, o persoană absolut necunoscută publicului larg și care nu a avut o campanie electorală în care să-și prezinte platforma electorală.

În regiunea transnistreană nu există prag electoral pentru validarea alegerilor, acesta a fost eliminat acum câțiva ani, când prezența la vot a scăzut atât de mult încât risca să nu depășească pragul de validare. O prezență tot mai scăzută alimentează vocile critice atât din regiune, cât și din afara acesteia, care contestă din ce în ce mai mult legitimitatea puterii de la Tiraspol. Însă liderii opoziției și vocile critice din societatea civilă sunt persecutați penal și administrativ de către administrația de la Tiraspol controlată de holdingul Sheriff - unii au fost închiși și apoi eliberați, iar alții rămân și acum în închisoare. Aceste practici au fost condamnate inclusiv la nivel internațional.

Singurul oponent real care a încercat să candideze, politologul Anatoli Dirun, nu a fost înregistrat în cursă de comisia electorală de la Tiraspol. Iar liderul comuniștilor transnistreni, Oleg Horjan, care a trimis și el actele pentru înregistrare, este în închisoare al treilea an după ce a organizat un protest pașnic la Tiraspol.

***

Larisa Kalik este o tânără scriitoare originară de la Tiraspol și este prima persoană căreia i-a fost deschis dosar penal pentru extremism în regiunea transnistreană de către administrația de la Tiraspol. Motivul este cartea Anul Tinereții, despre realitățile din armată transnistreană. În cartea publicată acum doi ani cu susținerea organizației pentru apărarea drepturilor omului People in Need din Cehia, 12 tineri își povestesc experiențele traumatizante prin care au trecut în anul în care au fost înrolați în armată și care, în multe dintre cazurile relatate, le-a afectat profund sănătatea, destinul și viitorul.

Cartea Anul Tinereții a fost lansată exact acum doi ani, în cadrul Clubului 19 de la Tiraspol, un club unde se adunau tinerii și care între timp a fost și el închis, din cauza persecuțiilor din partea administrației transnistrene. Larisa Kalik, dar și tinerii prezenți la acea discuție, spuneau că armata transnistreană este „o versiune demo a închisorii”.

În cei doi ani care au urmat regimul de la Tiraspol a restrâns la maxim orice libertăți democratice în regiunea separatistă, reducând la tăcere – prin persecuții, intimidări, dosare penale și arestări – orice voce critică sau orice exprimare de nemulțumire din societate.

Larisa Kalik nu mai poate reveni acasă să-și vadă bunicii și părinții – în stânga Nistrului ea ar urma să fie imediat arestată și judecată. Larisa a fost nevoită să plece nu doar de la Tiraspol, ci și din Republica Moldova, pentru că se simțea urmărită inclusiv la Chişinău. Ea spune că nu se simțea în siguranță, mai ales pe fundalul cazurilor de răpiri de persoane de pe teritoriul Republicii Moldova de către structurile paramilitare transnistrene.

Larisa Kalik povestește într-un interviu la Europa Liberă despre frica și lipsa de perspective în care trăiesc în stânga Nistrului oamenii nemulțumiți de regimul de la Tiraspol, care nu pot miza nici măcar pe un sprijin din partea Chişinăului; despre sărăcia și lipsa de perspective din regiunea separatistă, devenită ostatică intereselor economice ale companiei Sheriff; despre atitudinea oamenilor față de așa-zisele alegeri ale liderului de la Tiraspol unde singurul candidat real este Vadim Krasnoselski, dar și despre viitorul tinerilor din regiunea transnistreană.

Europa Liberă: Larisa Kalik, buna ziua! Mă bucur să ne vedem în studioul de la Chişinău al Europei Libere. Mi-am dorit de mai multă vreme să avem o ocazie să stăm de vorbă și așa s-a întâmplat că acum, în decembrie, ne-am putut vedea. Și se întâmplă să fie și o aniversare – doi ani din momentul în care v-ați prezentat cartea în Clubul de la Tiraspol al Centrului Apriori. Și se poate spune că de atunci viața Dvs. s-a schimbat destul de mult.

Larisa Kalik: „Da, s-a întâmplat acum doi ani. A fost o experiență interesantă care are ecouri până acum, dar încerc să trăiesc nu doar cu această carte, nu doar cu acele evenimente.”

Europa Liberă: Povestiți-ne ce s-a schimbat în acești doi ani în viața Dvs. Numele Dvs. a devenit unul de rezonanță și de referință în Transnistria, atunci când se vorbește despre represiunile de acolo sau despre persecutarea celor nemulțumiți sau chiar a vocilor critice și a celor care relatează despre realitățile de acolo.

Larisa Kalik: „Eu cred că alura de „extremist” care s-a format în jurul numelui meu s-a datorat faptului că dosarul meu a fost printre primele. Dar eu cred că oamenii împotriva cărora au fost deschise mai târziu dosare penale în baza diferitor capete de acuzare merită mult mai multă atenție, pentru că ei au avut de suferit mult mai mult. Există precedente când persoanele au fost nevoite să plece pentru mult timp, așa cum s-a întâmplat cu Irina Vasilachi, care s-a confruntat direct cu organele puterii. La fel, sunt mulți alți oameni care acum ajung la închisoare. Așa că rezonanța pe care o are numele meu se datorează faptului că a fost primul caz de acest fel. Însă oamenii de după mine au avut de suferit mult mai mult.”

Europa Liberă: Dar și Dvs. ați fost nevoită să plecați – mai întâi din Transnistria, iar apoi, din câte am înțeles, și din Moldova. Adică nici în cazul Dvs. nu a fost foarte ușor. Plus că la 20 de ani să ai deschis un dosar penal pentru extremism este o experiență dură, să spunem așa.

Larisa Kalik: „Este o experiență interesantă, care îți face cunoștință imediat cu realitatea în care nu există loc de iluzii. Când creșteam, în Transnistria, înțelegeam că este un loc specific, dar cred că în ultimii doi ani am aflat despre acest loc mult mai multe decât în restul timpului în care am stat acolo.”

Europa Liberă: Dar acolo ați fost eminentă la școală, ați fost un cetățean corect, totuși la un moment dat v-au apărut niște întrebări în legătură cu realitățile din societate.

Larisa Kalik: „Chiar eminentă nu am fost. Am fost o rebelă încă din școală, pentru că nu-mi plăceau multe lucruri acolo. Dar unul dintre factorii care au influențat decizia mea de a scrie această carte a fost că există multe teme în Transnistria despre care toată lumea înțelege totul, pe care le discută undeva la ei în bucătărie, dar foarte puțini sunt cei care vorbesc despre asta.

Nu există presă liberă: avem câteva posturi de televiziune, există niște ziare foarte „specifice” și nimeni niciodată nu discută lucrurile care sunt cu adevărat importante și care chiar merită atenție. Așa că am avut impresia că trebuie să înceapă cineva să schimbe măcar cumva aceste lucruri. Și consecințele care au urmat le-am văzut cu toții.”

Europa Liberă: Credeți că acolo se pot produce schimbări? Pentru că, aveți dreptate, și alți oameni mi-au spus că este ireal să discuți undeva deschis despre lucrurile care se întâmplă. Este imposibil. Și nu este un lucru salutat, eufemistic vorbind.

Larisa Kalik: „Eu sunt cam pesimistă în această privință, în ultimul an. Și pentru următorii cinci ani voi privi, la fel, cu pesimism situația din Transnistria, pentru că pe 12 decembrie la noi au loc alegerea președintelui…” [discuția a fost înregistrată în ajunul scrutinului - n.r.]

Europa Liberă: Aici li se spune „așa-zisele alegeri”.

Larisa Kalik: „Da, așa-zisele alegeri. Și există doar doi candidați, unul dintre ei este actualul președinte Vadim Krasnoselski, iar numele celui de al doilea puțin cine l-a auzit și puțin cine îl va auzi și de acum încolo. Acesta nici măcar nu a avut o campanie electorală.

Așa că eu mă îndoiesc că în viitorul apropiat se vor produce schimbări, pur și simplu pentru că lipsa unei schimbări la putere și regimul actual sunt prea solide. Și acei câțiva oameni care se vor pronunța împotrivă și vor vorbi în vreun fel despre asta vor avea aceeași soartă ca și toți ceilalți. Și într-un final și aceste voci vor fi reduse la tăcere. Și va fi liniște și va continua ceea ce se întâmplă acum – propagandă și toate celelalte.”

Europa Liberă: Larisa, Dvs. țineți legătura cu oamenii din Transnistria, mai aveți conexiuni acolo, prieteni, rude, cunoștințe, probabil că urmăriți rețelele de socializare și presa de acolo. Ce atitudine au oamenii față de ceea ce se întâmplă acum, față de aceste așa-zise alegeri, unde este atât de evident că totul este trucat. Este ca într-un spectacol: un om dintr-un sat din raionul Grigoriopol care vrea să devină președinte, dar în campania electorală nimeni nu i-a auzit numele și nu i-a văzut poza. Iar, pe de altă parte, este Vadim Krasnoselski, care este peste tot, mereu și oriunde. Este atât de evident că nu este un proces democratic, că nu sunt alegeri reale. Cum privesc oamenii aceste lucruri, cum le percep? Ei înțeleg caracterul de spectacol teatralizat a ceea ce se întâmplă?

Larisa Kalik: „Păi nu există nici măcar spectacol teatralizat. Ar fi fost, dacă ar fi apărut vreo trei candidați care ar fi mimat platforme electorale, dar ar fi fost evident că va câștiga Vadim Krasnoselski.”

Europa Liberă: Adică nici măcar acest lucru nu mai este necesar?

Larisa Kalik: „Aici nici măcar nu mai este nevoie să se mimeze o anumită legitimitate și democrație, despre asta nu poate fi vorba. Impresia mea este că lor le este lene să facă un efort în plus, pentru că și așa lucrurile sunt clare. La alegerile precedente erau anumite discuții, erau niște evenimente, erau niște candidați. În acest an acest lucru nu se întâmplă. Așa că nu se poate vorbi nici măcar despre un caracter teatralizat. Pur și simplu toți înțeleg foarte bine totul. Iar oamenii cu care am discutat văd totul foarte bine și încearcă să trateze aceste lucruri ca pe ceva absurd, cu o anumită ironie, amuzament și zâmbet. Pentru că a percepe această realitate ca pe ceva serios ar fi prea crud în raport cu propria persoană.

Oamenii văd toate aceste lucruri. I-am întrebat pe mai mulți cunoscuți dacă planifică să meargă la alegeri. Nimeni nu merge. Și ei privesc cu toții aceste lucruri cu ironie, ca pe ceva absurd și suprarealist. Ei înțeleg că nimic nu se va schimba. Și acest lucru îi motivează pe oameni să plece în continuare din această regiune.”

Europa Liberă: Cum și de ce mai aleg oamenii să continue să trăiască într-o astfel de regiune în secolul XXI, când informația nu mai are hotare, când lumea din jur este atât de mare și de diversă și în comparație cu care realitățile din Transnistria nu pot fi numite altfel decât absurde. Este ca o repetare a trecutului, fără să fie clar de ce ar fi nevoie de acest lucru. Cum reușesc oamenii să supraviețuiască acolo?

Larisa Kalik: „Marea majoritate am impresia că nu-și pune astfel de întrebări, pentru că totul se petrece pe fundalul unui nivel foarte scăzut de viață. Și atunci când oamenii nu au asigurate necesitățile de bază, când trebuie să se gândească cu groază că au de plătit facturile sau de cumpărat haine pentru copii, ei nu au timp să se gândească la asemenea subiecte, ei sunt preocupați mai degrabă de cele curente.

Iată de ce mulți oameni nu conștientizează aceste lucruri și este mai degrabă o excepție atunci când cineva reacționează sau conștientizează ceea ce se întâmplă în jur. Pentru că în marea lor majoritate oamenii sunt ocupați cu mica lor viață personală – acest lucru se întâmpla la fel la Chişinău, la Tiraspol, sau la Cabul, chiar nu are nicio importanță – oamenii mereu sunt preocupați de propria lor realitate.

Cei care se gândesc mai mult la aceste lucruri, cei care analizează critic, ei fie deja și-au făcut bagajele, fie au plecat demult. În marea lor majoritate oamenii trăiesc la fel – cu salarii mici își rezolvă micile lor probleme cotidiene. Ei înțeleg că locuiesc într-o regiune foarte specifică, dar ce ar putea face cu asta? Așa că, atunci când oamenii sunt prinși în astfel de probleme, gânduri despre schimbare nu le vin în cap. Toți sunt foarte nemulțumiți, dar ce ar putea face cu asta, când salariul este de 200 de dolari?”

Europa Liberă: Pe ce mizează puterea în Transnistria? Se pare că singura opțiune pentru Krasnoselski este să rămână un fel de împărat pe un teritoriu pârjolit. Puterea, Sheriff, Krasnoselski – ei văd ceea ce se întâmplă în jurul lor sau ei nu sunt foarte preocupați de felul în care trăiesc oamenii?

Larisa Kalik: „Eu cred că această întrebare trebuie să le-o adresați lor. Aș fi și eu curioasă să aud răspunsul la aceste întrebări. Eu cred că lor multe lucruri le convin, sunt mulți bani la mijloc și cu cât mai mult se vor strânge șuruburile, cu cât mai mulți oameni nemulțumiți vor pleca, cu cât mai puțini vor vorbi – cu atât mai liniștiți se vor simți ei și anturajul lor. Iar faptul că ceilalți oameni sunt ca niște marionete pentru ei – acest lucru nu contează. Așa mi se pare mie. Iată de ce ar fi interesante astfel de întrebări la conferința de presă a lui Krasnoselski. Dar cel mai probabil el nu va răspunde.”

Europa Liberă: Larisa, am văzut o postare recentă a Dvs. pe Facebook unde spuneați că sunt anumite lucruri pe care simțiți că le-ați pierdut în acești doi ani. Ce anume ați pierdut? Ați devenit dintr-o dată un tânăr scriitor vizibil și relativ cunoscut, însă anumite lucruri au dispărut din viața Dvs.

Larisa Kalik: „Mie nu-mi place faptul că nu pot să merg încolo. Eu știu că oricum nu aș fi trăit în Transnistria și nu mi-aș fi construit viața la Tiraspol – aș fi plecat, într-un fel sau altul. Însă faptul că lipsește însăși posibilitatea de a merge încolo mă indispune.

Eu simt că aș vrea să vin, chiar dacă ar fi pentru o oră, aș vedea ce se întâmplă, m-aș întrista și aș pleca. Dar ar fi fost o decizie a mea personală. Mie nu-mi place că libertatea mea este limitată. Și eu simt că aș vrea să am în orice moment posibilitatea de a veni acasă, de a-mi vedea apropiații, eu vreau să vin și să mă simt în siguranță. Dar deocamdată nu pot avea aceste lucruri și pentru mine acest lucru este o pierdere.

Dar pe de altă parte eu înțeleg că am obținut multă experiență interesantă și încerc în astfel de momente să privesc mai mult către posibilitățile pe care le-am obținut decât către lucrurile pe care le-am pierdut. Cam așa funcționează mecanismul de protecție.”

Europa Liberă: Sunt curioasă care a fost soarta acelor tineri despre care ați scris în carte. Ați urmărit în vreun fel ce fac ei, ce s-a întâmplat cu ei în tot acest timp?

Larisa Kalik: „Mulți dintre ei au plecat.”

Europa Liberă: Din cauza cărții? Sau din alte motive?

Larisa Kalik: „Cred că este decizia lor personală, pentru că oamenii vor să-și câștige bani de viață, vor să aibă mai multe posibilități. Știu că unii sunt la Moscova, unii sunt în Europa. Iar cei care au rămas și cu care țin legătura își trăiesc mica lor viață personală, din fericire toate aceste lucruri nu i-au afectat. Așa că totul decurge firesc, adică această carte nu a influențat viața lor așa cum s-a întâmplat în cazul meu.”

Europa Liberă: Dar am citit undeva că puterea de acolo a încercat să afle, să facă anchete interne și să identifice tinerii care au povestit pentru carte.

Larisa Kalik: „Da, cu unul dintre tineri s-au purtat discuții la MGB, departamentul de securitate, l-au invitat „la o discuție”, cum se numește acest lucru. Și atunci a stat câteva ore la interogatoriu. Din câte știu, s-au purtat cu el chiar fără agresivitate, fără violență, au încercat doar să-mi compromită numele, i-au spus ce om rău sunt că l-am implicat în toate aceste lucruri. Dar asta nu a dus la urmări negative – doar s-a discutat cu el, au încercat să afle lucruri noi și de atunci din câte știu nu s-a mai „lucrat” cu el.”

Europa Liberă: Dar însăși faptul invitării la Securitate este de natură să exercite presiune psihologică asupra omului… Spuneți-mi, în cazul Dvs., și nu doar, cât de departe de Transnistria trebuie să pleci ca să te simți în siguranță?

Larisa Kalik: „În cazul Irinei Vasilachi ea a fost nevoită să plece în Belgia, unde a trăit într-un centru pentru refugiați. Probabil că aceasta este distanța care i-a permis ei să se simtă în siguranță. Mie mi-e suficient că nu sunt în Transnistria. Și dacă sunt în Ucraina sau în Moldova – este deja locul în care mă simt, plus-minus, protejată.”

Europa Liberă: Am discutat un pic mai devreme despre alegerile din regiunea transnistreană. Dvs. spuneți că totul este rău. Pe de altă parte, toată presa locală arată mereu cât de mult se construiește în Transnistria, cât de frumoase sunt havuzurile, parcurile și așa mai departe, străinii care vin la Tiraspol observă și ei schimbarea la față a orașului. S-ar putea crea impresia că nu este totul chiar atât de rău în Transnistria. Poate că totuși este bine cu actuala putere?

Larisa Kalik: „Îmi place să privesc postul nostru de televiziune TSV, post transnistrean – este plăcerea mea matinală, când privesc știrile lor unde se povestește cât de bine este totul, cât de plăcut este de trăit, ce puncte medicale minunate se construiesc la noi și cât de bune sunt drumurile. Și da, aceste lucruri chiar se întâmplă, bravo lor, fac măcar ceva. Dar oamenii în continuare au salarii și pensii foarte mici, lucrătorii medicali, cel puțin până recent, primeau copeici. Da, ei circulă pe drumuri bune, dar dacă ei sunt nevoiți pe parcursul unui an întreg să-și pună bani de-o parte pentru a-și putea permite un concediu undeva pe lângă Odesa, acest lucru înseamnă totuși că nu este totul chiar atât de bine. Și nu există niciun fel de garanții sociale, nu există nicio siguranță pentru un viitor cât-decât sigur.

Iată de ce da, este plăcut că sunt havuzuri frumoase și se poate ieși undeva la o plimbare, dar acest lucru nu acoperă toate necesitățile populației, care are nevoie, de exemplu, de studii de calitate, care nu există în Transnistria. Studiile de aici nu sunt valabile nicăieri în afara acestei mici republici – acestea sunt parțial recunoscute doar de Rusia. Atestatele noastre școlare trebuie legalizate în Republica Moldova pentru a putea merge mai departe la studii și de cele mai multe ori se poate merge doar în CSI. Iată de ce cred că drumurile frumoase, pavajul și arcurile de triumf sunt lucruri minunate, dar există și probleme mult mai serioase care trebuie soluționate.”

Europa Liberă: Larisa, cât de reale sunt acele voci critice care se mai aud? Săptămâna aceasta a apărut o declarație pentru susținerea democrației în Transnistria, semnată de câteva zeci de persoane. Cât de reale sunt aceste voci, există oare într-adevăr în Transnistria oameni care nu doar discută la bucătărie despre lucrurile care nu le plac din realitatea în care trăiesc, dar sunt și capabil să facă ceva pentru măcar a încerca să schimbe această realitate?

Larisa Kalik: „Astfel de oameni există. Ei sunt puțini, dar ei există și încearcă să schimbe ceva. Eu văd cum unii oameni lucrează în condiții extrem de dificile, ei se ocupă de acordarea asistenței juridice oamenilor care au nevoie, aceștia încearcă să apere cumva drepturile omului. Așa că înțeleg că astfel de oameni există. Ei sunt foarte puțini și invidiez răbdarea și puterea de fier care există în interiorul acestor oameni. Dar ei sunt foarte puțini și le este foarte greu să lucreze.

Și aș vrea ca decidenții să le observe muncă, să atragă mai multă atenție celor care măcar cumva luptă și îi ajută și pe alții, inclusiv cu asistență juridică. Ar fi foarte important ca acești oameni să fie observați, să fie aduși în studiouri, să li se dea posibilitatea să vorbească și să fie vizibili. Pentru că într-adevăr astfel de oameni sunt foarte puțini. Cei mai mulți sunt cei care încearcă să închidă ochii la toate întrebările care pot să apară.”

Europa Liberă: Mai este o problemă, Larisa, în faptul că atunci când încerci să discuți cu un om care locuiește acolo și care este nemulțumit, el se teme. El se teme pur și simplu de faptul că poate fi amenințat fizic, că poate să dispară sau poate să-și piardă locul de muncă și să rămână fără surse de venit în Transnistria. Iată de ce mulți fie încearcă să-și ascundă identitatea când vorbesc, fie nu au puterea sau chiar posibilitatea de a vorbi. Cum pot fi ajutați acești oameni?

Larisa Kalik: „Foarte bună întrebare. Dacă aș ști, probabil că aș încerca să-i ajut. Și îi înțeleg foarte bine. Am văzut astfel de oameni, am vorbit cu ei, oameni care se tem pentru securitatea lor. Și eu cred că problema este că ei nu au nicio garanție că cineva ar putea să-i ajute. Pentru că foarte mulți sunt la curent – ONU e la curent, OSCE e la curent, toți ceilalți sunt la curent – cu ce întâmplă în Transnistria. Dar oamenii oricum stau în închisori. Și eu am impresia că o implicare mai puternică din exterior, susținerea pentru acești oameni și evitarea „ochilor închiși” asupra acestor probleme din partea experților și oamenilor care pot influența lucrurile ar schimba mult situația. Pentru că de unul singur este foarte greu să te aperi în Transnistria. Așa că aici observatori externi trebuie cumva se ajute.”

Europa Liberă: Sfatul Dvs. – care sunt lucrurile concrete pe care le poate face Chişinăului? Acum noua putere vorbește foarte mult despre faptul că „vom avea grijă de oamenii, cetățenii noștri care locuiesc în stânga Nistrului”. Deocamdată sunt doar declarații. Care sunt lucrurile concrete care i-ar ajuta pe locuitorii regiunii transnistrene? Și ce ar putea face organizațiile internaționale care critică faptul că în Transnistria nu există libertate de mișcare, libertate de gândire și de exprimare și așa mai departe? Ce se poate face într-o regiune care este închisă, care este foarte puternic militarizată și care este total netransparentă?

Larisa Kalik: „Aș vrea să pot să răspund și la această întrebare, dar înțeleg că competențele mele în acest domeniu nu sunt suficiente.”

Europa Liberă: O privire din interior? Uneori aceasta este mai importantă.

Larisa Kalik: „Eu cred că trebuie susținut mai puțin regimul existent.”

Europa Liberă: În ce mod? La ce fel de susținere vă referiți? Pentru că, formal, nimeni nu-l susține, cu excepția Rusiei, așa cum ați spus și Dvs., cu gaze și alte lucruri.

Larisa Kalik: „Pai iată această susținere ar fi bine să fie oprită. Pentru că atunci când Rusia „are grijă” în felul acesta și susține Transnistria, acest lucru închide ușile pentru organizațiile internaționale care ar fi putut face ceva. Este o întrebare foarte complicată și, din nou, nu am suficiente competențe pentru a răspunde la ea, dar simt că oamenii au mare nevoie să știe că pot veni și primi ajutor.

Pentru că în momentul în care pe numele meu a fost deschis dosar penal și împreună cu juristul meu scriam scrisori deschise în Rusia, care este garantul respectării drepturilor constituționale ale oamenilor (parte în formatul de negocieri 5+2), nouă ni s-a spus: „Fraților, este treaba voastră internă, lămuriți-vă cumva singuri pentru că noi nu o putem face”.

Așa că ar fi bine ca Moldova să acorde ceva mai multă atenție nu doar cuvintelor, dar și faptelor și acțiunilor. Pentru că eu înțelegeam că nu voi putea găsi sprijin în Moldova, chiar dacă am pașaport moldovenesc, sunt cetățean al acestei țări. Eu știam că pentru mine nu este lipsit de riscuri să continui să rămân aici și că nu pot miza pe o protecție. Așa că, da, aș vrea să știu răspunsul la aceste întrebări și să pot da un sfat oamenilor despre ce ar putea ei face. Însă cunoștințele mele sunt prea superficiale pentru a putea gestiona situații atât de grave. Dar oamenii trebuie pur și simplu să știe că ei se pot salva, că pot beneficia de protecție pentru ei și pentru cei apropiați.”

Europa Liberă: Larisa, sunteți un reprezentant al noii generații din Transnistria. Cum vedeți viitorul acestor oameni? Nu întreb de viitorul regiunii, întreb de viitorul generației de vârsta ta, a tinerilor de plus-minus 20 de ani, ce șanse au ei, ce perspective? Cum le vezi viitorul?

Larisa Kalik: „Fie vor munci cu bani puțini, pe loc, fie trebuie să plece și să încerce să obțină ceva mai mult. Din nou, lumea este atât de globală acum încât mulți înțeleg că să te limitezi la locul în care te-ai născut și ai crescut deja nu mai este o variantă potrivită. Pentru că în lume sunt mult mai multe posibilități decât poate părea. Și plecând la studii sau la muncă în altă parte cred că poți avea șanse bune pentru a-ți construi viața într-un mod mai plăcut.

Mă uit la cei de-o vârstă cu mine care pleacă acum la studii în Europa, în Rusia sau în Ucraina, mențin legătura cu ei și înțeleg că mulți dintre ei nu vor să revină, ei au deja viața lor. Și cred că nu este vorba doar de generația din Transnistria, ci în general de generația 20+ și de cele care mai vin și care înțeleg că nu e neapărat nevoie să stai pe un singur loc și că lumea este mult mai largă și mai interesantă decât doar micul tău oraș natal. Există și oameni care rămân în Transnistria, studiază acolo și rămân ca să fie utili pe loc, dar majoritatea totuși pleacă și aici nu e nicio tragedie. Lumea este prea globală ca să te ții de un singur loc.”

Europa Liberă: Când te gândești că vei putea să mergi în Transnistria să-i vezi pe bunica și bunelul, casa natală?

Larisa Kalik: „Eu cred că dacă peste cinci ani Vadim Krasnoselski nu va mai fi președinte, poate că ceva se va schimba. Dar cel mai probabil este mai bine să nu țin foarte mult acest gând în cap și să încerc să scap de el, pentru că înțeleg că în viitorul apropiat acest lucru este imposibil.”

***

Acum două săptămâni s-a discutat mult despre declarația fostului consilier pe probleme de securitate națională al SUA, John Bolton, care a afirmat că, în opinia sa, a venit momentul ca Statele Unite și Alianța Nord Atlantică să se concentreze pe regiunea din estul Europei și cea din jurul Mării Negre. John Bolton îndeamna Occidentul să caute soluții politice pentru toate așa-numitele conflicte înghețate din fostul spațiu sovietic – Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud și estul Ucrainei. „A le aborda separat, înseamnă că facem jocul Kremlinului”, scria Bolton în articol. Săptămâna trecută fostul demnitar american a acordat un interviu Europei Libere, interviu rezumat de Diana Răileanu:

Într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, John Bolton, fostul consilier prezidențial american pe probleme de securitate națională în administrația Trump, între 2018-2019, a opinat că NATO nu a mai avut de mult timp un „moment atât de prielnic ca cel de acum” pentru a pune capăt conflictului înghețat din R. Moldova, după alegerea unui guvern pro-occidental la Chișinău.

„Cred că în acest moment, conjunctura politică din R. Moldova este propice rezolvării problemei [transnistrene - n.r.] Președinta și premierul au un mandat popular puternic și ambele sunt interesate să rezolve acest conflict înghețat cu Rusia privind regiunea transnistreană. Eu nu subestimez dificultățile situației. Însă sunt câteva chestiuni importante ce trebuie punctate. Întâi de toate, cred că Transnistria, probabil, este unul dintre cele mai vulnerabile conflicte înghețate pentru Federația Rusă, mai ales din cauza poziției geografice, fiind teritorial departe de Rusia. Deci, din nou, nu subestimez complexitatea problemei, însă cred că știți că orice călătorie în jurul lumii începe cu primul pas, iar eu cred că Republica Moldova reprezintă acest prim pas. Însă nu este singurul. Și cred că e un fel de a spune Federației Ruse: „Și noi avem o strategie”, ceea ce în acest moment nu putem spune că avem”.

De asemenea, fostul consilier prezidențial american pe probleme de securitate națională în administrația Trump s-a mai referit și la eventualitatea unor sancțiuni economice. El a numit regiunea transnistreană o republică „total nenaturală, artificială”, care se află pe „ultima sută de metri” și a spus că membrii NATO ar trebui să amenințe regiunea separatistă și Rusia cu sancțiuni economice pentru a pune capăt conflictului.

„Bineînțeles, cred că ar trebui să fim ghidați de însăși guvernul R. Moldova. Dar, cum am spus mai devreme, ținând cont de circumstanțele politice actuale, avem probabil unul din cele mai favorabile momente din ultimii ani [pentru soluționarea conflictului transnistrean - n.r.]. Am vizitat țara în august 2019 și sunt încrezător că putem înregistra progrese.

Este important că încercăm, pentru că reprezintă o cale de a ridica un pic din presiunea la care sunt supuse acum Ucraina și forțele pro-democratice din Belarus. Dacă Federația Rusă continuă să provoace cele șase țări din zona gri [Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina și Belarus - n.r.] și vestul continuă numai să răspundă, atunci nu vom prelua niciodată inițiativa, iar acest lucru va avea un final nefericit într-un fel sau altul”.

La sfârșitul lui noiembrie, într-un articol pentru site-ul 19fortyfive.com publicat în ajunul reuniunii de la Riga a miniștrilor de externe NATO, John Bolton îndeamna Occidentul să caute soluții politice pentru toate așa-numitele conflicte înghețate din fostul spațiu sovietic – Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud și estul Ucrainei. „A le aborda separat, înseamnă că facem jocul Kremlin-ului”, crede Bolton.

Aici e Radio Europa Liberă