În presa de azi se suprapun două tipuri de percepții asupra stării României, mai degrabă complementare decât antagonice. După discursul despre starea Europei ținut la Strasbourg de Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, Ion M. Ioniță titrează în Adevărul: „Se naşte Super-Europa. România, rol important în planurile lui Juncker pentru viitorul Uniunii Europene”. Poziția țării ar fi săltat semnificativ de vreme ce s-a decis că summit-ul european din 2019, când România va deține și președinția Uniunii, se va organiza la Sibiu. Va să zică, cele mai importante hotărâri privind noua Europă pe care Jean Claude-Juncker a anunţat-o se vor lua pe pământ românesc.
A mai fost și declarația că e timpul ca România să fie admisă în spațiul Schengen, amintită în articolul lui Cristian Unteanu, de asemenea din Adevărul. Unteanu detaliază proiectul european expus de Juncker, considerându-l „începutul construirii instituţionale a Statelor Unite ale Europei”. Legat de crearea unui Fond Monetar European, autorul apreciază că avem de a face cu un semnal că Uniunea Europeană tinde să se emancipeze în relație cu Statele Unite.
Dan Tapalagă, în schimb, scrie pe site-ul Hotnews despre cum „si-a pierdut România reputatia de insulă de stabilitate într-o mare de țări aflate în plin democratic backsliding” (regres democratic). „Romania lui Dragnea arata azi o combinație stranie de Polonia lui Kaczynski, Ungaria lui Orban si Turcia lui Erdogan. România, consideră jurnalistul, se încadrează perfect „în definiţia lui democratic backsliding prin inventarea inamicului extern: Soros, bancile, ambasadorii, străinii din multinaţionale, care comploteaza cu toţii împotriva binelui României”.
Prin intermediul televiziunilor de casă este hrănită o „agresivitate crescândă faţă de ideea occidentală şi orice o încarnează devine subiectul atacurilor, ironiilor şi conspiraţiilor oficiale. FMI, ambasadorul american, german sau englez, preşedintele Macron, au ceva cu România când exprima îngrijorări referitoare la depăşirea deficitului bugetar sau la controlul justiției. Retorica antioccidentală, amplificata de televiziunile de casă, nu rămâne fără urmări. Cuvintele determină acțiuni, comportamente, curente de gândire în societate”.
În ofensiva dusă de puterea de la București împotriva independenței justiției, România seamnănă cu Polonia, sub conducerea lui Kaczynski. S-ar părea că e doar o chestiune de timp până ce vor fi schimbați șefii Direcției Naționale Anticorupție, Parchetului General și al DIICOT (structura care se ocupă de crima organizată). „În discursul său istoric de miercuri despre starea UE, Jean Claude Juncker a întins o mână ţărilor din Est, acordând o atenţie specială României”, admite Tapalagă, numai că România se află pe locul doi în topul migrației. Se pune deci întrebarea: „Vom pleca noi sau vor pleca ei?”.
Emilian Isăilă argumentează pe site-ul ziare.com că nu e cu totul exclusă o retragere a liderului rus Vladimir Putin din viitoarea cursă prezidențială, după 18 ani de conducere cu mână forte a federației, fie din poziția de președinte, fie din cea de prim-ministru. Motivul ar fi slăbirea economică accentuată a țării. Dacă lucrurile rămân așa, jurnalistul crede că n-ar trebui ignorate firavele semnale că ar exista și o asemenea variantă.
