Furtună în analizele pe tema instalării regimului taliban în Afganistan. Primează sentimentul că retragerea americană echivalează cu o înfrângere enormă, cu o potențială prăbușire a încrederii în Statele Unite. Nu e totuși singura lectură, în limba română, a evenimentelor.
Pentru Ioan Stanomir (contributors.ro), lecția teribilă este că nu rezistă ideea construirii unui stat pe tipar occidental. Problema cea mare rămâne însă faptul că „barbaria islamistă ocupă terenul eliberat după colapsul unui stat eşuat”. Hari Marcu Bucur (spotmedia.ro) vede retragerea americană ca pe „o expresie a cinismului cu care se operează în rezolvarea unor astfel de teme”. În timp ce Matei Vișniec (rfi.ro) reamintește că retragerea din Vietnam, cu care operațiunea din Afganistan e mult comparată, „n-a fost nicio clipă considerată un dezastru moral pentru occidentali şi pentru lumea democraţiei”.
Cum s-a ajuns aici? În presa de la București răspunsul merge de la explicația istorică și geopolitică (Armand Goșu) până la culpabilizarea elitelor occidentale (Petre M. Iancu). Elitele, arată Iancu pe Deutsche Welle, „n-au explicat persuasiv poporului american de ce este în interesul său major să aibă răbdarea necesară edificării democrației la poalele Hindukușului”, sau, discutând pe teren european, i-au lăsat pe americani „să scoată castanele din foc”. Petre M. Iancu îl acuză direct pe președintele Joe Biden pentru decizia retragerii, chit că ideea e mai veche chiar și decât Donald Trump, datând din perioada vicepreședinției lui Biden în mandatele lui Obama.
Mai mulți analiști caută să descifreze consecințele acestui moment. Cristian Unteanu (blogurile Adevărul) se referă în primul rând la valul puternic de migranți care va bate la porți occidentale. Și pune diplomației române întrebarea sa obișnuită: ce va face în această situație? România „va face ce i se va spune să facă”, pentru că, spune Unteanu, clasa politică de aici a trăit deja un moment „jenant”: „obişnuita paradă a Marii Victorii sub Arcul de Triumf, chiar în prezenţa solemnă a Preşedintelui”.
Un dialog al jurnaliștilor de la hotnews cu Armand Goșu aduce multe detalii utile cititorului român. E explicat chiar termenul „taliban”, sunt enumerate categoriile de afgani care chiar sunt în pericol, se pune problema cine are „de câștigat” din căderea regimului pro-american de la Kabul. În mod cert, nu Rusia, și nici China, explică Goșu, care crede că Pakistanul ar fi „marele câștigător”. America, în schimb, pierde enorm prin dislocarea surselor CIA în teritoriu, ceea ce va face și mai dificilă evaluarea corectă a situației.
În chestiunea Pakistanului câștigător, Goșu e contrazis discret de Valentin Naumescu, în analiza publicată pe spotmedia.ro. „Aș propune să facem această evaluare peste cinci ani, să zicem, când s-ar putea ca lucrurile să arate exact invers, iar spectrul unui război Afganistan-Pakistan să fie din ce în ce mai conturat”, scrie Naumescu, care întrevede mai degrabă tentația unei unificări a paștunilor din Afganistan și din Pakistan. În opinia sa, nu Statele Unite sunt vinovate de eșec. Douăzeci de ani sunt prea puțini pentru reușita democrației într-o asemenea țară. Două sute de ani ar fi fost poate mai potrivit. „Principala vină aparține autorităților afgane corupte și incompetente, probabil și duplicitare (nu m-aș mira să vedem curând o mare parte dintre foștii oficiali sau militari în rândul talibanilor)”. Cât despre „victoria” talibanilor, are de pus bemoli. În curând, vor trebui să și administreze țara. „Ce este mai greu și mai urât acum urmează. Represaliile față de civilii care au colaborat cu americanii nu vor întârzia. Prăbușirea economică este foarte probabilă”.
