Președintele român Klaus Iohannis a transmis ministrului justiţiei cererea de urmărire penală pentru Ion Iliescu, fost şef al statului, Petre Roman, fost premier, şi Gelu Voican Voiculescu, în legătură cu săvârşirea de infracţiuni împotriva umanităţii în Dosarul Revoluţiei”. Corespondenta Europei Libere la București Sabina Fati relatează dă decizia lui Klaus Iohannis era una așteptată.
Cele trei foste înalte oficialități sunt acuzate de infracțiuni împotriva umanității (descrise de Codul Penal la Art. 439), pentru faptele întâmplate în timpul dramaticei Revoluții care a dus la schimbarea regimului comunist din România în decembrie 1989.
După fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu, puterea executivă și ulterior cea legislative a fost preluată de facto de către Consiliul Frontului Salvării Naționale pe 22 decembrie 1989.
În acest Consiliu Ion Iliescu, acum de 88 de ani, era președinte. Apoi Consiliul l-a numit pe 26 decembrie 1989 pe dl Petre Roman, 71 de ani, prim-ministru și pe Gelu Voican Voiculescu, 77 de ani, vice prim-ministru.
Cei trei foști demnitari erau deci membri ai unui executiv constituit ad-hoc, de aceea procurorul general i-a trimis lui Klaus Iohannis cererea de urmărire penală a acestora pentru crime împotriva umanității.
În România, potrivit Legii răspunderii ministeriale, (Legea 115 din 1999) președintele trebuie să-și dea acordul pentru începerea urmării penale a unui fost sau actual membru al cabinetului, în cazul în care faptele de care este acuzat au fost făcute în timpul mandatului de reprezentant al guvernului.
În Dosarul Revoluției sunt mai mulți inculpați, oameni care au fost în jurul lui Ion Iliescu mai ales după 22 decembrie 1989, când Nicolae Ceuașescu fusese arestat, dar din cauza diversiuni lor create ulterior de cei care voiau să pună mâna de putere au mai murit oameni.
Procurorii militari care au instrumentat cauza au avut de lămurit circumstanțele în care au murit peste 700 de oameni, au fost răniți prin împușcare aproape 2000 și privați de libertate în jur de 1000.
Din cercetările făcute rezultă că numărul decedaţilor şi mutilaţilor prin împuşcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ șapte ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată.
Dosarul a fost tergiversat peste 20 de ani, apoi închis și în sfârșit reluat în mod alert de o echipă nouă, care a descoperit că întreaga regie fusese bine pregătită cu mult înainte.
Astfel, potrivit anchetei în seara zilei de 22 decembrie, după ce dictatorul fusese arestat s-a declanșat o diversiune militară, coordonată de la radioul și televizniunea publice, care au indus populației o „psihoză teroristă”.
De la vârful armatei s-ar fi dat o serie de ordine militare care au produs panică și conform procurorilor „în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare”, folosite pare-se în timpul Revoluției.
În această perioadă, s-ar fi încercat asasinarea Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu de trei ori și în urma eșecului s-a ajuns la procesul rapid, în urma căruia cuplul a fost împușcat.
