„În zilele din urmă, un miros pestilențial a lovit tot orașul, mai în jos și mai în sus de Primărie, la stânga și la dreapta Guvernului, Parlamentului și Președinției, fără ca vreo instituție de stat să-și pună prompt întrebarea de ce și de unde s-a luat acest val de aer acru, care strică începutul unei noi toamne electorale” remarca ironic joi, istoricul Gheroghe Cojocaru, într-o discuție la Radio Europa Liberă, cu Vasile Botnaru. Care a dus discuția mai departe, cu fostul primar general interimar, Ruslan Codreanu:
Europa Liberă: Dle Codreanu, am să intru așa, mai în lung, cu un banc sovietic. Cineva făcea pușcărie la Gulag pentru un banc antisovietic, îl critica pe țar că n-a lăsat pentru 70 de ani rezervă de carne, să le ajungă și sovieticilor. Vă întreb pe Dvs.: de ce n-ați avut grijă Dvs. să securizați Chișinăul să nu apară acest miros, să lucreze Apă-Canal ca ceasul? Iată că, după Dvs. și potopul...
Ruslan Codreanu: „Dincolo de toate speculațiile care tot apar și tot mai mulți experți pe meleagurile noastre care se dau cu părerea, eu aș vrea să văd, în primul rând, niște dovezi în cifre despre calitatea apei, despre calitatea aerului și dovezi nu din partea unor pretinși experți, dar să văd din partea instituțiilor.”
Europa Liberă: Dar pute, dle Codreanu...
Ruslan Codreanu: „Păi da, pute, dar eu vreau să văd de la ce pute – de la nămol, care până acum se împacheta în sacii de geotub și anul trecut noi am investit 16 milioane de lei pentru ca nămolul să fie prelucrat pe loc, să nu mai fie împachetat cum era anterior și dacă vreunui nebun îi dădea în cap să meargă și să taie cu cuțitul un geotub, atunci era miros. Acum, el nu se mai păstrează în geotuburi, a rămas în geotuburi de pe vremea celor care au fost în oraș 10 ani de zile. Înainte de a mă lansa în anumite acuzații, aș vrea să văd cifrele; cifrele de la Hidrometeo, cifrele de la Inspecția Ecologică, cifrele de la Agenția de Mediu, ca să vedem...”
Europa Liberă: Ieri la o televiziune am văzut că este de 5 ori îi mai puțin oxigen în râul Bâc. Asta nu-i suficient?
Ruslan Codreanu: „Am auzit acuzații și pe compania Zernoff, pe o companie de pește, pe Stația de tratare. Cine este organul care poate să iasă și să zică: „Componenta de substanțe nocive în apă este de la produsele respective” sau „componenta de substanțe nocive în aer, putoarea vine de la pește, carne, lapte, de la orice adică...”?”
Europa Liberă: Dle Codreanu, dar se creează impresia că iată acum, cu ocazia că s-a împuțit, pardon, aerul se descoperă că, iată, noi avem niște întreprinderi care trebuie controlate... Până acum nu există hărți foarte clare, pornind de la capacitățile acestor întreprinderi, să mergem a doua zi, după ce a apărut putoarea, să vedem la gura țevii ce diversează ei?
Ruslan Codreanu: „Corect. De asta în campania electorală multe o să auzim, și opinii, și...”
Europa Liberă: Așa-i și necazul nostru...
Ruslan Codreanu: „De asta și spun că aș vrea să văd cifrele. Normal că există datele și măsurătorile de apă în fiecare zi se fac. Întreprinderea Apă-Canal tot a investit 62 de milioane de euro de la creditul Băncii Europene pentru îmbunătățirea stațiilor de tratare, dar dincolo de asta, eu am spus și anterior la emisiunea Dvs., noi avem 23 de gunoiști neautorizate în mun. Chișinău. În mare parte, ele activează fără ca cineva să sesizeze organele competente. Noi, ca să defrișăm un copac, trebuia să așteptăm 3 luni de zile permisiunea organelor de resort, iar aici, când cineva în fiecare zice duce gunoi neautorizat într-o gunoiște, nimeni nu se sesizează.”
Europa Liberă: Dar cine ar trebui, când spuneți că nimeni, cine, poliția ar trebui?
Problemele acestea au fost create, tot ce ține de mediu și de apele subterane, apele freatice ele nu pot fi rezolvate într-o zi.”
Ruslan Codreanu: „Există Agenția Națională de Mediu, care trebuie să se sesizeze pe lucrurile respective.”
Europa Liberă: Agenția noaptea cred că doarme, nu stă să urmărească toate camioanele care, așa, pe furiș descarcă acolo.
Ruslan Codreanu: „Dincolo de asta, problema de mediu nu a apărut acum. Există Bubuieciul, există Țânțăreniul, există Trușeniul, există alte gunoiști, care trebuie închise. Așa cum am conservat noi Bubuieciul, așa cum am pus stații de tratare la Bubuieci și la Țânțăreni... Problemele acestea au fost create, tot ce ține de mediu și de apele subterane, apele freatice ele nu pot fi rezolvate într-o zi.”
Europa Liberă: Dar cum trebuie rezolvat concret cu râul Bâc? Am auzit unii care spun că toată strada Albișoara trebuie întoarsă cu fundul în sus...
Ruslan Codreanu: „Tot ce ține de râul Bâc este intenția Guvernului României de 10 milioane de euro pe care am inițiat-o...”
Europa Liberă: E suficient?
Ruslan Codreanu: „Este un proiect pe doi ani de zile, care prevede și curățarea, și adâncirea albiei râului Bâc, și lărgirea, și amenajarea trotuarelor, dar asta trebuie făcut în pachet cu strada Albișoara, care, dintr-un capăt la Botanica până în alt capăt la str. Mihai Viteazul, trebuie reconstruită, nici măcar nu reabilitată la nivel de 2 cm strat de asfalt, dar toată, din fundament, ca să nu mai avem...”
Europa Liberă: Un expert spunea că trebuie dublată suma. De unde încă 10 milioane?
Ruslan Codreanu: „Zece milioane de euro e ceea ce ne oferă Guvernul României...”
Europa Liberă: A, deci nu-i suficient, oricum?
Ruslan Codreanu: „Doar strada Albișoara, reparația integrală, ca să avem colectoare de apă curățate, ca să avem canalizații și să nu mai avem inundații, suma s-ar dubla cred că, dacă nu chiar s-ar tripla.”
Europa Liberă: Acum, când am văzut știri din astea alarmiste că orășenilor le pute, eu, să vă spun sincer, chiar dacă stau și eu la Chișinău - și chiar pe Albișoara -, tot mă gândeam: dar ce fac oamenii de la Țânțăreni, Trușeni, alți oameni care plătesc cu viața asta?
Ruslan Codreanu: „Distanța de la cel mai apropiat sat până la gunoiștea de la Țânțăreni este de 7 km, de la Geamănă până la gunoiștea de la Țănțăreni; distanța de la Bubuieci până în Piața Marii Adunări Naționale este de 5 km. Țânțăreniul a fost pregătit ca un poligon de deșeuri, Bubuieciul a fost o gunoiște neautorizată și o catastrofă ecologică pentru satul Bâc și satul Bubuieci și pentru toate împrejurimile, inclusiv Chișinăul. La Țânțăreni am reușit să construim digul de protecție, am reușit să instalăm stația de levigat, am reușit să ajutăm și Țânțăreniul și Geamăna ca în municipiul Chișinău. La Bubuieci este mult mai grav ceea ce s-a făcut; mult mai grav, pentru că nu de atâta că este mult mai aproape de centrul orașului, dar pentru că nu era pregătit ca poligon de deșeuri și de asta a fost absolut o prioritate de a conserva gunoiștea de acolo. Trebuie de mers mai departe pe compactare și curățarea a tot levigatul care este acolo, ca toate toxinele să nu meargă în apele freatice.”
Europa Liberă: Apropo, ce atitudine aveți față de această polemică în jurul incinerării gunoaielor?
Trebuie să mergem, în primul rând, de la mentalitatea de sortare a gunoiului
Ruslan Codreanu: „Eu cred că trebuie să mergem, în primul rând, de la mentalitatea de sortare a gunoiului, spre exemplu, în alte țări din Europa unde amenzile se ridică până la 150 de mii de euro, dacă a treia oară se face același lucru. Mentalitatea, noi am vrut să facem și un proiect social, să începem de la grădinițe cu tot ce înseamnă sortare, inclusiv incinerare, până la final.”
Europa Liberă: Dar trebuie arse sau nu? Ce credeți Dvs.?
Ruslan Codreanu: „Eu cred că da, cred că da.”
Europa Liberă: Sunt convins că în campania electorală o să fie promisiuni, dar cum să facem ca cei care promit îmbunătățirea mediului să se țină de cuvânt? Ce trebuie să facă alegătorul după alegeri, după ce va vedea ales primarul?
Ruslan Codreanu: „După ce va vedea ales primarul?...”
Europa Liberă: Da. Ce pârghii mai avem după asta?
Ruslan Codreanu: „Referendum de demitere a primarului, setarea agendei publice din partea cetățenilor, controlul asupra consiliului și a primarului, dar dincolo de promisiuni, că ele vor fi foarte multe, unii poate vor promite metrou de la clădirea Guvernului sau de la primărie...”
Europa Liberă: Tramvai...
Ruslan Codreanu: „Sau tramvai, sau metrou, sau teleferice... Important e să lași ceva în urmă, în sensul că dincolo de promisiuni ce mai rămâne în urma omului. Ce a făcut omul până acum? Noi tot timpul am mers pe ideea de promisiuni și vise frumoase, cu toții ne dorim. Eu îmi doresc să văd Albișoara continuare cu strada Mesager și râul Bâc amenajat, cu podul peste str. Pușkin, ca să mai conectăm și cu Calea Basarabiei; lucrurile astea sunt reale de făcut, dar în schimb, eu am un avantaj foarte mare, pentru că eu într-un an de zile am reușit să arăt că pot să fac lucrul acesta, cu o echipă mică, dar avem și rezultate multe.”
Europa Liberă: Apropo, dacă vorbim de oamenii care au lăsat în urmă ceva, unii oameni după ce au guvernat au lăsat în urmă șlagbaum-uri (bare de protecție), baraje, au lăsat piloni de acces. Iată, Plahotniuc a plecat, dar pilonii în jurul reședințelor sale așa și nu se doboară. De ce? De ce își îngrădesc oamenii ăștia spații publice și nimeni nu reacționează?
Ruslan Codreanu: „Foarte mulți piloni la insistența, la fiecare demers al cetățenilor au fost demontați. Foarte mulți piloni, foarte multe bare de la intrările în sedii sau în curți, dar mai avem cartiere care sunt blocate de bare de protecție.”
Europa Liberă: Dar ce reglementări, acte normative există?
Ruslan Codreanu: „Unele sunt instalate benevol, altele sunt autorizate de către primărie. Deci, oricum benevol nu le poți instala, este ilegal, îți trebuie autorizație din partea instituțiilor.”
Europa Liberă: De exemplu, dacă eu am o gheretă, și vorbesc iarăși despre Albișoara pe unde cred că treceți chiar și Dvs., există acolo, chiar în curbă, instalat un magazin, mașinile se opresc acolo. Acum, omul ca să nu fie deranjat de mașini și-a pus piloane, mașinile se opresc lângă piloane, îngustează și mai mult drumul... Piloanele acestea instalate acolo și poliția are treabă cu chestia asta?
Ruslan Codreanu: „Sigur că da. Nicidecum nu trebuie să privim instituția primăriei ca cea care are toate pârghiile în oraș. Sunt pârghii administrative, dar primăria nu poate și nu trebuie să fie o instituție izolată, primăria trebuie să aibă o colaborare cu Ministerul de Interne, cu Agenția Națională de Siguranță a Alimentelor, cu Ministerul Educației, cu Ministerul Sănătății, cu Parlamentul. Primăria este agentul constatator, dar atunci când merge un angajat al primăriei oamenii nu prea reacționează, deci trebuie să intervină și poliția.
Am dus o luptă de jumătate de an să curățăm perimetrele respective, ca să aerisim trotuarele pentru cărucioare, pentru mămici, pentru tați.
Foarte multe sesizări au fost la poliție, inclusiv pe parcări, inclusiv pe gherete, pe comerț neautorizat. Eu trebuie să constat că în ultima perioadă, după plecarea mea, numărul gheretelor s-a înmulțit, comerțul stradal a revenit pe străzi și asta eu pot s-o văd și la Ciocana pe str. Igor Vieru, și înapoi la Piața Biohim, și pe Calea Ieșilor, acolo unde noi am dus o luptă de jumătate de an să curățăm perimetrele respective, ca să aerisim trotuarele pentru cărucioare, pentru mămici, pentru tați. Acum au revenit oamenii înapoi în stradă. La piața de la Flacăra a fost o luptă foarte crâncenă...”
Europa Liberă: De ce se întâmplă asta? Au simțit că nu-i stăpân la primărie?
Ruslan Codreanu: „Eu eram în fiecare zi în teren, indiferent de sector, indiferent că este comerț stradal, indiferent că o gheretă se instalează sau colectorul este înfundat. Acum cumva lucrurile s-au relaxat, oamenii deja mai mult vorbesc despre politică, despre campania electorală și colegii mei de la primărie pe de o parte s-au relaxat, unii dintre ei încă nu știu în ce parte să întoarcă șapca și se uită în trei părți...”
Europa Liberă: Trembita...
Ruslan Codreanu: „Există rugăminți de la diferite partide, inclusiv care aspiră la funcțiile de conducere în primărie cu rugămintea de a instala o gheretă sau de a lăsa un comerciant acolo sau în altă parte.”
Europa Liberă: Adică, vorba aia cu apa tulbure în care pot fi pescuiți peștișori de aur uneori?
Ruslan Codreanu: „Așa este, așa este.”
Arcul de Triumf este cel mai elocvent exemplu că în municipiu foarte multe lucruri sunt ale nimănui sau se vor a crede a nimănui și nimeni nu este responsabil.”
Europa Liberă: Încă o moștenire. Iată acum se descoperă că Arcul de Triumf este al nimănui și, vai de mine, Mitropolia vrea să-l ia să-l văruiască, și-a găsit și avocați, susținători bine-intenționați. L-am auzit pe Iurie Colesnic, care spune că asta e o poartă care face parte din complex... De ce? Cum adică, cel puțin așa spune la televiziune că a ajuns într-o stare deplorabilă și nimeni nu vrea să aibă grijă?
Ruslan Codreanu: „Mitropolia ar fi cea mai credibilă dacă să-l ia sub protecție și să aibă grijă. Noi tot timpul aveam grijă ca steagul acolo să stea drept și să fie curat, dar Arcul de Triumf este cel mai elocvent exemplu că în municipiu foarte multe lucruri sunt ale nimănui sau se vor a crede a nimănui și nimeni nu este responsabil.”
Europa Liberă: Deci pe acte chiar e al nimănui?
Ruslan Codreanu: „Da. Unii colegi, când discutam despre construcțiile ilicite din oraș, îmi spuneau că și Direcția Arhitectură este ilegal construită lângă sediul primăriei. Nu este nicio surpriză lucrul acesta. Noi avem imobile foarte multe care nu sunt înregistrate după nimeni și aveam dispute foarte aprige cu Guvernul a cui este clădirea, pentru că aveam demersuri de la Guvern să eliberăm o clădire sau alta că este a lor, dar, de fapt, de când este clădirea ceea acolo erau instituțiile primăriei. Sunt lucrurile astea și nu o dată au fost constatate și de Curtea de Conturi că evidența patrimoniului în municipiului lasă de dorit.”
Europa Liberă: Și al cui e Arcul acum?
Ruslan Codreanu: „Să se lămurească colegii mei după acte, să ridice actele din anii construcției, trebuie să fie al cuiva.”
Europa Liberă: Nu, că cineva avea grijă de ceas, de exemplu, cum spuneți, de drapel, dar până la urmă, simbolul din inima Chișinăului să fie de izbeliște?
Ruslan Codreanu: „...al municipiului și al nostru, al tuturor. Unde am ajuns noi astăzi că pute, că e inundație, că acolo e dezastru – doar promisiuni
Trebuie să fim conștienți de faptul că Chișinăul reprezintă 93% din impozite pe țară.
electorale, fără o viziune pentru oraș. Noi trebuie să fim conștienți de faptul că Chișinăul reprezintă 93% din impozite pe țară. Chișinăul are nevoie de o viziune și trebuie guvernat, dacă vrem să ne mândrim cu el. Și eu foarte mult sper că cei care vor fi înregistrați în cursa electorală vor depăși termenii electorali și vor da o perspectivă de cel puțin 10 ani a orașului și a oamenilor, și a confortului din oraș.”
Europa Liberă: Sugerați că avem nevoie de un primar pe 10 ani?
Ruslan Codreanu: „Sugerez că trebuie depășiți termenii electorali și promisiunile electorale; sugerez că inclusiv cei care vor candida pe listele partidelor la consiliu să nu vină cu promisiuni ce vor face în 4 ani, dar cu viziunea cum văd ei orașul în 2030. Ce vrem noi? Pentru că eu îmi doresc la fel cum eu cu mulți prieteni de-ai mei urc duminică sau sâmbătă în mașină și merg la Odesa sau la Iași să beau o cafea și să vad viața de noapte, așa îmi doresc eu să văd orașul Chișinău, când toți vecinii noștri din regiune vor să vină la Chișinău să vadă un concert, un festival, să bea o cafea la o terasă.”
Europa Liberă: Ce poți să vezi, apropo? Astăzi există puncte de atracție? Străinilor când le povestesc ceva, mai curând mă gândesc la turismul rural, la viața din Chișinău mai puțin. Ori am îmbătrânit eu, nu știu...
Ruslan Codreanu: „De ce salvează turismul rural? Pentru că în Chișinău nu prea ai ce vedea. De asta eu le sunt recunoscător celor care organizează tot felul de festivaluri care adună lumea. La urma urmei, cetățenii astăzi nu prea iese să socializeze în oraș, cum erau târgurile pe vremuri, când oamenii pur și simplu ieșeau duminică din casă frumos îmbrăcați ca să se vadă și să vorbească. Lumea s-a închis acum, sau stă în oficiu, sau stă în casă. Noi trebuie să dezvoltăm viața din oraș, imaginea de Chișinău, să ne mândrim cu orașul nostru și cei puțini care sunt astăzi, ei fac lucruri foarte frumoase și minunate, pentru că asta trebuie să coalizeze lumea, evenimentele.”
Europa Liberă: La 1 septembrie s-a observat că au venit copiii și, mai ales, părinții lor, care îi poartă cu mașina. Iarăși, pe Albișoara avem un exemplu – în ziua de 2 septembrie era un calvar, la Prometeu unde e același lucru în orele în care vin copiii și pleacă. Problema asta cum poate fi rezolvată, că cineva care vine cu copilul de clasa întâi îl înțelegi că vrea să parcheze chiar la poartă, dar nici chiar așa. Ce se întâmplă aici, la nr. 1 tot așa, chiar în centru. Deci sunt lucruri de astea garantate care nu se soluționează.
Ruslan Codreanu: „Eu am să încep cu un exemplu îngust ca să merg la ceva mai mare. Pe legătura Ciocana-Râșcani am insistat foarte mult ca strada Studenților care merge prin pădure să fie reparată, pentru că era în dezastru, inclusiv să fie făcut trotuar pentru oamenii care ar merge de la str. Dumeniuc până la str. Studenților pe jos, să fie instalate felinare, să fie o arteră de alternativă pentru str. Alecu Russo.”
Europa Liberă: N-am fost acolo de mult. Se poate merge în siguranță noaptea?
Ruslan Codreanu: „Acum se fac lucrările la trotuar, se finisează și au mai rămas 30 de metri de asfalt, iar restul deja-i făcut. Să fie o arteră de alternativă care leagă sectorul Ciocana de sectorul Râșcani, sunt foarte multe artere de alternativă care trebuie reparate, să le dăm oamenilor o alternativă. Mulți vorbesc de supralărgirea bulevardelor. Poți să le lărgești, dar nu într-atât încât să oferi un confort ca omul să nu stea în ambuteiaj, pentru că nu putem să lărgim la infinit.”
Europa Liberă: Dar despre centură se poate vorbi azi sau nu-i real?
Ruslan Codreanu: „Mulți au vorbit despre centură, dar cu cât mai mult s-a vorbit, cu atât mai greu s-au mișcat lucrurile; s-au început lucrurile, au fost probleme cu compania cu care a fost încheiat contractul, iar dosare, iar nu știu ce... Acum cu mult depășește municipiul, pentru că este la nivel național, dar asta ar fi o salvare pentru tranzitul, cel puțin cu TIR-urile, pentru că noi vedem situația pe str. Petricani. Dar eu aș merge și pe transportul public, aș merge pe investiții masive în următorii ani în transportul public, ca să le oferim oamenilor o alternativă transportului privat; amenajarea locurilor de parcare cât mai multe în anumite zone, pentru că cum spuneți Dvs., da, e dificil când parchezi pe str. Bănulescu-Bodoni, care are patru benzi și două benzi îs blocate de parcări, dar trebuie de oferit și o alternativă oamenilor.
Moratoriu pe construcții la fel nu poți să pui, eu asta am spus-o și când eram la primărie
Deci, problema este mult mai complexă și, nu în ultimul rând, construcțiile. Nu trebuie de permis construcțiile oriunde, fiindcă noi blocăm pur și simplu întregile artere. Bine, fondul locativ vechi trebuie reînnoit, dar oricum construcțiile intra-cartier trebuie oprite. Moratoriu pe construcții la fel nu poți să pui, eu asta am spus-o și când eram la primărie. Nu poți să pui moratoriu la construcții pe jumătate de an; dacă există construcții problematice sau agenți economici rău-voitori, să se ocupe Procuratura de ei, dacă există. Ei sunt, dar nu poți să oprești un șantier de construcție care are 800 de angajați. Aceștia-s oameni calificați, profesioniști, ei jumătate de an nu pot sta fără salariu, ei trec Prutul și mâine lucrează la Iași și să-i aduci înapoi, să-i convingi să revină în țară ca forță de muncă calificată este foarte greu. Nu poți să mergi cu un populism că oprim toate șantierele pe o jumătate de an. Dar ce fac miile de oameni care au de hrănit familiile?”
Europa Liberă: O întrebare neplăcută.
Ruslan Codreanu: „Da.”
Europa Liberă: Înțeleg că v-ați hotărât să candidați, dar nu din partea unei formațiuni politice. De ce nu ați acceptat – sunt convins că au fost oferte din partea partidelor – și dacă nu cumva este adevărat că cei care acceptă oferta din partea unui partid după aia trebuie să plătească poliță? Mai este la modă practica asta?
Ruslan Codreanu: „Eu am fost onorat și a fost neașteptat pentru mine să duc discuții cu mai mult de 5 partide care mi-au oferit ocazia să candidez din partea lor, dar eu am în spate familia și o mică echipă de oameni și eu vreau să construiesc încredere. Și eu cred că este mult mai simplu să construiesc încredere împreună cu oamenii, să pot face lucrurile în oraș, decât să candidez din partea unui sau altui partid.”
Europa Liberă: Dar partidul vă garantează un număr de susținători, cel puțin în faza intrării în cursă...
Ruslan Codreanu: „Eu nu merg pe ideea de a candida din partea unui partid cu orice scop doar ca să obținem niște funcții, niște fotolii în Consiliul municipal, nu acesta est scopul meu. Orașul are nevoie de un administrator.
Eu cred că orașul are nevoie de o persoană care să discute cu toți și să fie a tuturor și agenda să-i fie dictată de problema orașului, nu de problema unui sau altui partid.”
Noi am arătat că se poate și eu doar vreau să lucrez fără să fac politică, așa cum am lucrat ultimul an ca viceprimar exercitând atribuția de primar interimar. Nu pot să zic că viziunea de partid cumva îngustează activitatea, nu am dus discuții de interese cu partidele cu care am discutat și care mi-au propus să candidez din partea lor, dar eu cred că orașul are nevoie de o persoană care să discute cu toți și să fie a tuturor și agenda să-i fie dictată de problema orașului, nu de problema unui sau altui partid.”
Europa Liberă: Din ce ați văzut și ați auzit, un primar de partid sau un consilier de la partid plătește poliță?
Ruslan Codreanu: „Eu știu că pentru ca să fii printre primii pe listă se plătește ca să ajungi consilier municipal și asta dă...”
Europa Liberă: Asta-i în campanie, dar după, mai ales, după ce ai intrat în funcție, după aia împarți niște loturi de pământ, te mai lingi pe degete?
Ruslan Codreanu: „Dar altfel care ar fi interesul să plătești ca să fii pe locul 2 sau 3, să intri în Consiliul municipal, că doar nu faci altruism, după asta oricum trebuie să-ți recuperezi banii și investiția?”
Europa Liberă: Câștigi 200 de lei la o ședință...
Ruslan Codreanu: „Da, și asta este cu siguranță. Eu asta am văzut-o. Deci, interesele acestea se îngustează atunci când tu vii pe anumite condiționări din partea partidelor. Viziunea ta, libertatea de a face lucruri pentru oraș și pentru oameni este restricționată de anumite condiții cu care tu ai venit deja pe listă, când ai avut anumite înțelegeri financiare. Eu am vrut să evit la maximum lucrurile astea.”
