Linkuri accesibilitate

San Suu Kyi vorbește în sfârșit despre drama minorității Roginhya, dar nici măcar nu-i spune pe nume


Refugiaţi Rohingya în drum spre tabăra din Cox's Bazar, Bangladesh
Refugiaţi Rohingya în drum spre tabăra din Cox's Bazar, Bangladesh

Lidera de facto a Myanmarului, Aung San Suu Kyi, a vorbit despre nevoia reconcilierii. „New York Times” folosește cuvântul „dezamăgire” într-o analiză a discursului ei.

Lidera de facto a Myanmarului, Aung San Suu Kyi, a vorbit în sfârșit în public despre minoritatea musulmană persecutată Rohingya, așa cum i-au cerut repetat personalități din lumea întreagă, inclusiv alți laureați ai premiului Nobel pentru Pace, ca Desmond Tutu sau Malala Yousafzai. În discursul de marți, San Suu Kyi, a vorbit despre nevoia reconcilierii, dar a făcut și declarații despre care criticii ei spun că au fost pur și simplu mincinoase.

Aung San Suu Kyi a spus printre altele, în discursul său de marți, rostit în capitala administrativă a țării sale, Naypyidaw, că majoritatea satelor locuite de minoritatea musulmană Rohingya nu au fost afectate de violențe.

„Majoritatea nu s-au alăturat exodului”, a insistat vorbitoarea.

Aung San Suu Kyi
Aung San Suu Kyi

San Suu Kyi a mai spus că din 5 septembrie nu a avut loc nici o operațiune militară, așa că nu este limpede de ce fug oamenii. Ea a insistat că musulmanii din statul Rakhine, cum le spune guvernul, au acces liber la îngrijire medicală și emisiuni radio proprii.

Potrivit AP, afirmațiile ei au fost imediat respinse de refugiații din taberele de la granița cu Bangladesh, care au spus că lidera Myanmarului minte. Refugiații au spus reporterilor că guvernul este dator să permită accesul în zona respectivă al televiziunilor, ca să se afle adevărul.

Aung San Suu Kyi a promis în discurs că va invita diplomații străini să viziteze regiunea.

Ea s-a arătat însă dezamăgită că atenția lor se concentrează asupra unei singure probleme cu care se confruntă țara sa și nu a folosit în discurs termenul Rohingya, respins de majoritatea budistă, care îi consideră pe musulmani venetici din Bangladesh, ocupanți ilegali ai unor teritorii aparținând majorității.

Națiunile Unite au caracterizat recent evenimentele din Myanmar ca pe o „operațiune de purificare etnică așa cum scrie la carte”.

Reputația laureatei Premiului Nobel pentru Pace din 1991, cândva elogiată în lumea întreagă pentru lupta ei pentru democrație, a avut mult de suferit în ultimele luni, când cel puțin 1000 de membri ai minorității Rohingya au murit, iar 400.000 au fost alungați de la casele lor de forțele guvernamentale și de populația majoritară, budistă.

Guvernul a dat mereu vina pentru ciocniri pe militanții Armatei de Salvare a minorității Rohingya.

A repetat papagalicește limbajul generalilor care au ținut-o sub lacăt vreme de aproape decenii, făcând din ea, fără să vrea, o legendă”...

În discursul său de marți, San Suu Kyi s-a ferit să atribuie responsabilități, insistând că guvernul este gata să înceapă efortul de reconciliere, inclusiv prin repatrierea refugiaților care vor vrea să revină din Bangladesh, după ce vor fi „verificați”.

„Suntem îngrijorați. Vrem să aflăm care sunt problemele reale. Au fost acuzații și contra-acuzații și trebuie să le ascultăm pe toate. Condamnăm toate încălcările drepturilor omului și fărădelegile violente”, a spus San Suu Kyi, al cărei titlu oficial este de Consilier al Statului, ea fiind lidera de facto a țării.

„New York Times” folosește cuvântul „dezamăgire” într-o analiză a discursului lui San Suu Kyi, notând că ea nu a condamnat nici un moment faptele armatei țării sale, acuzată că a ucis copii, a violat femei și a ars sate întregi. În schimb, constată ziarul american, lidera din Myanmar „a repetat papagalicește limbajul generalilor care au ținut-o sub lacăt vreme de aproape decenii, făcând din ea, fără să vrea, o legendă”.

Luna aceasta, San Suu Kyi a anunțat că nu va merge la Adunarea Generală ONU, de la New York, unde tratamentul aplicat minorității Rohingya ar fi stârnit sigur declarații critice. În mod ironic, la ediția de anul trecut a întrunirii globale, ea era elogiată din nou ca un simbol al democrației.

  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG