Presa oficială de la Tiraspol promovează în aceste zile punctul de vedere precum că oficiali de la Chișinău ar încerca să șantajeze și atragă în „războiul nervilor” purtat cu Gazprom regiunea transnistreană. În același timp, cetățenilor li se transmite informația că republica autoproclamată nu va suferi efecte ale crizei energetice, precum se întâmplă în Ucraina și R. Moldova, nevoite să treacă la alt tip de combustibili decât gaze pentru a produce căldură și a ține funcțional sectorul industrial.
Cum tratează administrația de la Tiraspol negocierile moldo-ruse pe subiectul gazelor și ce măsuri de precauție a luat în cazul reducerii presiunii în sistem?
Doi dintre coloșii industriali, Centrala termoenergetică de la Cuciurgan și Uzina Metalurgică de la Râbnița, care asigură partea leului din exportul regiunii secesioniste de pe malul stâng al Nistrului, adică alimentează decisiv bugetul republicii nerecunoscute, au redus capacitatea de producere sau au trecut și combustibili de alternativă odată cu micșorarea volumelor de gaze livrate de Rusia R. Moldova. Despre situația Centralei de la Cuciurgan i-a comunicat însuși liderul administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, prim-ministrei moldovene Natalia Gavrilița, în discuția telefonică pe care au purtat-o în urmă cu o săptămână.
„Desigur că deficitul de gaze din octombrie ne-a afectat și pe noi, a afectat funcționarea Centralei termoenergetice de la Dnestrovsk. Urmărim situația, suntem îngrijorați și sigur că lucrăm cu partea rusă pentru a asigura Transnistria cu gaze”.
Potrivit presei, uzinele metalurgică și de ciment de la Râbnița și-ar fi redus pentru câteva zile volumul de producție, situație cauzată de scăderea presiunii în conducta de alimentare cu gaze. Populației din regiune însă i se dau asigurări că va avea gaze pentru încălzire și consum casnic, ne-au spus mai multe surse de peste Nistru, printre care și directoarea liceului „Evrika” din Râbnița, Eugenia Halus.
Factori decizionali din administrația de la Tiraspol afirmă că guvernarea de la Chișinău încearcă să-și rezolve problemele șantajând consumatorii transnistreni. Chilinăul ar fi cerut liderilor regiunii să se implice pe lângă cinovnicii de la Moscova în rezolvarea crizei gazelor, a declarat așa-zisul ministru de externe al regiunii, Vitalie Ignatiev, citat de televiziunea oficială Pervîi pridnestrovski.
Economistul Alexandru Fală de la Centrul Expert-grup consideră că poziția Tiraspolului este acum mai critică decât a Chișinăului. Oficialii moldoveni pot face rost și de curent, și de gaze de oriunde, e adevărat la un preț mai mare decât era până nu demult în relația cu Gazprom, pe când industria transnistreană e obligată conjunctural să caute cărbune sau alți combustibili. Plus la toate, chiar dacă tehnic gazele ruse ar putea intra lejer în regiunea separatistă, actualul cadru comercial ar obliga Tiraspolul să aibă o înțelegere cu Moldovagaz, companie controlată de ruși, dar înregistrată în R. Moldova.
E prima dată când regiunea transnistreană poate fi utilizată ca argument pentru R. Moldova
„În acest război e prima dată când regiunea transnistreană poate fi utilizată ca argument pentru R. Moldova. E nevoie de un contract între Gazprom și Moldovagaz ca să poată fi livrat gaz și în regiunea transnistreană. Maximum ce poate să obțină Transnistria asta e gazul pentru producerea energiei electrice care ulterior să ne revină și nouă. Pe dimensiunea comercială ține de R. Moldova, Transnistria are pe dimensiunea asta doar compania de transport. Tiraspoltransgaz este o companie înregistrată în R. Moldova și cadrul cam prevede așa că furnizorul încheie contract cu producătorul și apoi furnizorul încheie contract cu transportatorul și distribuitorii. Cred că acum, în situația dată, Transnistria mai degrabă consolidează poziția R. Moldova în negocieri”.
Jurnalistul specializat pe teme economice Ion Preașca s-a interesat ce se ascunde în spatele „acalmiei suspecte de la Tiraspol în chestiunea gazelor” și presupune că partea transnistreană ar avea garanții de la Gazprom că va primi direct gaze.
„Bănuiesc că nici autoritățile din R. Moldova nu vor împiedica, de exemplu, ca Gazpromul să livreze gaze regiunii separatiste, iar opțiunea cea mai probabilă va fi semnarea unui contract separat, contract direct între o companie și alta, adică nu între regiunea transnistreană și Gazprom, dar între operatorul de acolo, Tiraspoltransgaz, și Gazprom. Nu cred că ar fi în interesul nostru să blocăm un o asemenea [soluție]. De exemplu, dacă teoretic renunțăm la Gazprom, cine va asigura cu gaze regiunea transnistreană? Tor din bugetul R. Moldova? Acolo deja e vorba de încă peste un miliard de gaz, dacă nu chiar două miliarde de metri cubi de gaze. N-o să suporte economia, bugetul țării și această povară”.
Indiferent cum vor evalua lucrurile, mai anticipează ziaristul Ion Preașca, Chișinăul ar trebui să fie interesat ca Centrala de la Cuciurgan să funcționeze, lucru care va permite să achiziționeze energie electrică la prețuri mai mici decât cele pe care le-ar negocia cu Ucraina și România.
Deznodământul problemei gazelor se află la Kremlin, adaugă redactorul de la portalul Moldstreet.com, amintind de un episod cu un oficial Gazprom care a pus în discuție problema datoriei de peste 7 miliarde de dolari a regiunii transnistrene, funcționar care a fost demis din funcție pentru demersul său inoportun. Datoria malului stâng a fost creată deliberat, mai spune Ion Preașca, și are un singur scop de a pune presiune pe decidenții de la Chișinău și menține simpatii pro-ruse în stânga Nistrului.
