Linkuri accesibilitate

Un deficit bugetar de 40% - motiv de mândrie pentru administrația transnistreană (VIDEO)


Imagine generică

Din sumarul ediţiei: Drepturile omului în stânga Nistrului. Un artist din Rusia vorbește la Tiraspol în sprijinul regizorului rus arestat la Moscova, Kiril Serebrianikov. În regiunea transnistreană a fost aprobat bugetul pentru anul 2019 – o discuție pe acest subiect cu analistul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko.

Un deficit bugetar de 40% - motiv de mândrie pentru administrația transnistreană
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Peste 1400 de mașini din regiunea transnistreană au primit deja plăcuțe de înmatriculare neutre, iar lista cu programări este deja completă până în septembrie 2019, a declarat șeful Misiunii OSCE, Claus Neukirch. Vorbind la recepția de Crăciun a Misiunii, acesta a mai spus că 90% din terenurile din Doroțcaia au fost restituite proprietarilor legitimi, adică fermierilor moldoveni. Două sute de absolvenți ai Universității de la Tiraspol pot studia în străinătate datorită apostilării diplomelor, iar cei care circulă des la Tiraspol apreciază deschiderea podului de la Gura Bâcului, a spus șeful Misiunii OSCE. El a mai menționat că există deja baza legislativă pentru soluționarea problemei telecomunicațiilor. Neukirch a subliniat că aceste lucruri fac parte din pachetul de opt puncte adoptat la sfârșitul anului trecut. „Toate aceste realizări aduc beneficii oamenilor de rând de pe cele două maluri și ajută la construirea încrederii și la reglementarea conflictului pornind de jos. Deci, suntem pe calea cea bună, prin intermediul pașilor mici”, a subliniat șeful Misiunii OSCE în Republica Moldova, Claus Neukirch.

Claus Neukirch
Claus Neukirch

Misiunea europeană de asistență la frontiera moldo-ucraineană, EUBAM, va continua să acorde asistență în modernizarea gestionării frontierei dintre Republica Moldova și Ucraina, a declarat șeful misiunii, Slawomir Pichor. Recent a fost lansat punctul comun de trecere a frontierei la Palanca, care a fost construit și echipat printr-un proiect finanțat de Uniunea Europeană. Șeful EUBAM a subliniat că postul de la Palanca este unul dintre cele mai moderne din regiune și un punct de referință pentru alte puncte de trecere a frontierei la granița moldo-ucraineană, unde agențiile din cele două țări intenționează să lucreze împreună. În prezent, controlul comun se aplică la șase puncte de trecere a frontierei moldo-ucrainene, inclusiv pe segmentul transnistrean, la Pervomaisk-Cuciurgan. Republica Moldova și Ucraina au la frontieră 67 de puncte de trecere, dintre care 25 sunt pe segmentul transnistrean.

Administrația transnistreană spune că în ultimii doi ani în stânga Nistrului au fost create peste cinci mii de noi locuri de muncă, datorită atragerii investițiilor și acordării de credite preferențiale pentru afaceri, anunță agenția de presă Novostipmr. Într-o altă știre, aceeași agenție îl citează pe șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, care spune că noile locuri de muncă au scos la suprafață o altă problemă – faptul că în regiune nu există forță de muncă care să acopere această cerere.

Duma de stat de la Moscova a adoptat o lege cu privire la acordarea în regim simplificat a cetățeniei Federaţiei Ruse pentru „conaționalii care locuiesc în țări cu o situație social-politică și economică complicată, unde au loc conflicte militare sau are loc schimbarea regimului politic”. Un oficial din Duma de stat a precizat că poate fi vorba despre Ucraina, Transnistria, Moldova, Țările Baltice. Serghei Gavrilov, șeful unui comitet din Dumă, a declarat că „încălcarea în masă a drepturilor omului ridică problema recunoașterii unor state sau a unor părți din aceste state ca fiind „teritorii ale genocidului și ale încălcării în masă a drepturilor conaționalilor noștri”.

La Kiev, președintele Petro Poroșenko a anunțat sâmbătă înființarea Bisericii Ortodoxe autocefale, independentă de Moscova. „Este ziua în care ne-am câștigat cu adevărat independența de Moscova”, a declarat Poroșenko miilor de persoane adunate în fața Catedralei Sfânta Sofia, unde ale loc reuniunea liderilor religioși. Mitropolitul Efiphani (Dumenko) este noul lider la Bisericii Ortodoxe Ucrainene autocefale. Crearea unei biserici unite ortodoxe, independentă de Moscova, a fost una din promisiunile electorale ale președintelui Petro Poroșenko.

Președintele Republicii Belarus Aleksandr Lukașenko a afirmat că țara sa nu va face parte niciodată din Federația Rusă. Vorbind la o conferință de presă cu jurnaliștii ruși la Minsk, Lukașenko ca spus că suveranitatea este sacră pentru țara sa, și dacă, citez: „cineva va încerca vreodată să ne rupă în regiuni și să ne facă supuși ai Rusiei, asta nu se va întâmpla niciodată”. Aleksandr Lukașenko a acuzat Moscova că încearcă să incorporeze Belarus în Rusia folosind pârghia energetică, petrolul și gazele. Cele două țări fac parte dintr-o uniune statală care există mai mult pe hârtie, iar armatele lor au legături apropiate, deși președintele de la Minsk a rezistat încercărilor Moscovei de a-și spori prezența militară în Belarus, care se află între Rusia și țările NATO.

Liderii Uniunii Europene au anunțat că sancțiunile economice impuse Rusiei vor fi prelungite cu încă șase luni. Sancțiunile, care afectează mai ales sistemul bancar și energetic rusesc, au fost impuse acum patru ani, după anexarea ilegala a Crimeii la Rusia și de atunci sunt prelungite continuu din șase în șase luni.

Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de Internet la europaliberă.org.

***

La Tiraspol a avut loc săptămâna drepturilor omului, care este marcată în stânga Nistrului începând cu anul 2008. Au avut loc mai multe evenimente în oficiile Clubului Nr.19 din Tiraspol, Dubăsari și Râbnița. Clubul Nr.19 este o organizație neguvernamentală cu sediul în mai mule orașe. Aici au avut loc dezbateri, proiecții de film, concerte dedicate aniversării semnării acum 70 de ani a Declarației universale a drepturilor omului. La evenimentele de la Tiraspol a participat și artistul rus Artiom Loskutov, co-autor al primelor așa-numite monstrații din Rusia. Monstrațiile sunt evenimente publice asemănătoare cu demonstrațiile, dar cu sensuri și idei total diferite. Într-o discuție cu corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, Artiom Loskutov și-a exprimat inclusiv solidaritatea cu regizorul rus Kiril Serebrianikov, persecutat de autoritățile ruse și care acum se află în arest la domiciliu.

Artiom Loskutov
Artiom Loskutov

Europa Liberă: Artiom, explicați vă rog pentru început ce este o monstrație?

Artiom Loskutov: „Cred că oamenii vor înțelege destul de ușor, pentru că, din câte îmi amintesc, și la Chişinău a avut loc o monstrație, prin 2010-2011. Este vorba despre o demonstrație de 1 mai, dar una împrospătată. A existat o veche tradiție sovietică de a merge la demonstrațiile de 1 mai. Chiar și atunci era un fel de obligație, oamenii erau forțați să o facă. Iar noi vrem să facem una de-a noastră, unde oamenii să vină de bună voie și cu plăcere.

Monstrația mai este și o sărbătoare care a devenit una populară, care nu depinde de business sau de stat. Statul și businessul monopolizează ziua de 9 mai, și mai ales acum această sărbătoare este plină de patos statalist, la fel ca de exemplu și Ziua orașului. În timp ce monstrațiile își păstrează puritatea din acest punct de vedere. Plus că sărbătoarea este făcută de însăși orășenii, care confecționează singuri pancarte și alte lucruri.”

Europa Liberă: Monstrația s-a născut în Novosibirsk, orașul tău natal. Iar tu afirmi că acest fenomen cultural social, într-o anumită măsură chiar protestatar, este o trăsătură caracteristică anume a orașelor care nu sunt centrale. De ce?

Artiom Loskutov: „Moscova este saturată, Moscova este plină și de evenimente culturale – concerte, turnee, oportunități. Iar la Novosibirsk nu este așa.

Țin minte că stăteam la Novosibirsk, mă plângeam pe rețelele de socializare că la noi nu se întâmplă nimic. Iar o fată din Novokuznețk îmi scrie un comentariu: „De ce vă plângeți, nici la noi nu se întâmplă nimic”. Și mi-am dat seama că oamenii nu au unde merge – ei stau pe internet, pe forumuri, pentru că sunt convinși că de jur împrejur în general nu există oameni normali, sunt doar niște scursuri și tot așa.

Iar monstrația era o încercare de a arăta că de fapt nu e așa, că încă mai există în oraș un număr suficient de mare de nebuni, în sensul bun al cuvântului, cu care poți petrece timpul interesant. Și asta te încarcă un pic cu optimism – atunci când vezi că, iată, ca tine sunt nu unul, nu doi, nu trei și nici nu zece și poți pur și simplu închide ochii și uita că există „Putin” și „anti-Putin”, vezi că mai există încă o lume imensă care nu are nicio legătură cu aceste două poziții de alb și negru. Și monstrația este o încercare de a sparge acest discurs, o încercare de a ieși din această împărțire în alb și negru, în patrioți și trădători, în liberali și cei amețiți de televizor. Toate aceste tabere împart lumea în alb și negru, fiecare în felul ei. Iar noi am vrea să deconectăm această zombare și să spunem că „oameni buni, lumea în general e alta”.

Europa Liberă: Cum ai ajuns să devii adeptul ideii că îți poți exprima convingerile prin intermediul artei publice, iar declarațiile artistice nu sunt altceva decât o formă de promovare și apărare a drepturilor omului, a propriilor drepturi?

Artiom Loskutov: „Este mai bine să lucrezi pentru un auditoriu mare decât pentru un auditoriu îngust de oameni bogați care nu-ți sunt apropiați la nivel de concepții și despre care nu ți-e clar de unde au banii ca să-mi cumpere tablourile. Probabil că printre ei nu sunt chiar toți hoți, probabil că sunt și oameni buni. Dar subconștient mi se pare că oamenii care vin la monstrații îmi sunt mai apropiați decât un alt fel de public. Și simt nevoia să organizez din când în când câte un astfel de eveniment.

De exemplu, istoria cu Serebrianikov care a fost arestat. Țin minte că atunci când am fost arestat eu, el mi-a scris, m-a întrebat cum îmi merge și m-a invitat la Centrul Gogol să organizez o expoziție despre monstrație, pentru a mă susține. A propus chiar să facem o monstrație în încăpere: „Hai să aducem pancarte și să facem poze pe fundalul proiecțiilor video ale orașului Moscova – un fel de fake monstrație”.

Iar acum el a fost închis și eu simt că din moment ce Kiril Semionovici m-a susținut ar fi de bun simț din partea mea să răspund la fel. În al doilea rând, am văzut filmul lui, „Elevul”, și înțeleg foarte bine că principala cauză a arestării lui și a problemelor pe care le are este acest film. Este un film foarte tare, este de fapt despre o istorie care s-a întâmplat la Novosibirsk.

Am simțit nevoia să mă pronunț pe acest subiect. Și am găsit o astfel de posibilitate. Am văzut că la Moscova cu ocazia zilei orașului a apărut o serie de afișe și alte simboluri prin care sunt comemorați marii cetățeni ai orașului – scriitori, poeți, printre ei și oameni care au fost supuși represiunilor la timpul lor. Iar acum aceștia sunt considerați cetățeni de onoare cu care statul nostru se mândrește, sunt considerați o mândrie a orașului și astfel autoritățile ne felicită cu ziua orașului. Iar eu am făcut o istorie cu Kiril Serebrianikov, care stă după gratii și îi felicită pe moscoviți cu ziua orașului – pentru că este un cetățean de marcă a orașului cu care toată lumea se va mândri oficial cândva, mai târziu, dar care deocamdată, la fel ca și acei poeți, stă la închisoare.

Da, este adevărat că aceste lucruri le poți ține și pentru tine, dar uneori trebuie să lași aceste lucruri să se manifeste în afară, pentru că altfel poți să înnebunești, pentru că altfel este greu să găsești modalități de a supraviețui perioada aceasta în care ne aflăm, ceea ce se întâmplă cu noi, acest sentiment că ești neputincios nu poți face nimic.”

***

Reprezentantul oficiului pentru drepturile omului din stânga Nistrului, Veaceslav Kurdiukov, a declarat în cadrul unei întâlniri cu studenții, la Tiraspol, că în acest an instituția pe care o reprezintă a primit 810 plângeri cu privire la încălcarea drepturilor omului, dintre care 790 au fost soluționate. Responsabilul nu a spus însă și pe încălcarea căror drepturi se plâng oamenii. Anterior, presa relata că de cele mai multe ori este vorba despre problemele sistemului judiciar, cele din domeniul sănătăţii, asigurarea cu locuinţe, relaţiile de proprietate, dar și despre dreptul la un trai decent.

Monumentul lui Lenin la Tiraspol
Monumentul lui Lenin la Tiraspol

Corespondenții noștri în regiunea transnistreană i-au întrebat pe trecătorii de la Tiraspol și Bender dacă le sunt sau nu respectate drepturile.

- Se încalcă, prin faptul că este monopolizat absolut totul. Am avut o afacere. Acum, din cauza impozitelor, nu mă pot ocupa de această afacere.

- Eu trăiesc destul de retras și îmi determin singur drepturile. Eu respect toată legile și în general nu simt niciun fel de încălcări ale drepturilor mele. Trăiesc liniștit, totul este bine, mă bucur de viață. Doar că uneori sunt nevoit să mă îmbolnăvesc și dacă mi se spune că anumite servicii sunt cu plată, eu nu intru în amănunte, mă duc și plătesc – viața este așa cum este.

- Cu pensia noastră nu ai cum să trăiești dacă te mai și îmbolnăvești. După 40 de ani de muncă primești o 1500 de ruble, maxim. Mai mult e imposibil. Asta e cât ai merge o dată la farmacie. Ce fel de drepturi? Și în Ucraina e așa, și în Rusia e așa. Asta e mai mult supraviețuire. Asta noi, muritorii de rând, primim 1500, iar bugetarii au venituri mult mai mari. Echitate nu a fost și nu va fi.

- Nu știu ce să spun. Cred că se respectă. Eu sunt pensionar, pensia mi-o primesc la timp. E cam mică, doar pentru hrană și servicii, așa, modest. Medicina e de preferat să fie gratuită, ca în perioada sovietică.

- În instituțiile de învățământ se încalcă. Eu de exemplu nu am voie să învăț sâmbăta și mi-a fost greu să mă înțeleg cu unii profesori. Este vorba despre dreptul la religie. Altceva nu-mi amintesc.

- Se încalcă drepturile. Ni s-a spus că se vor majora salariile. Salariul e foarte mic, primim copeici – 1450 de ruble. Se poate trăi de banii ăștia, dacă omul nu mai are pe altcineva să-l ajute? Nu, nu se poate. Nouă ni s-a spus că se va schimba puterea și va fi totul bine, dar noi nu vedem nimic.

***

Cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, Asociația Promo-LEX a organizat mai multe lecții publice în școli, inclusiv în regiunea transnistreană, despre această declarație. Campania s-a încheiat, iar la câteva lecții a asistat și corespondenta Europei Libere, Tatiana Ețco.

Ariadna Pricinoc parcurge zilnic 20 de km doar pentru că vrea să studieze în limba română. Acum 16 ani Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din or. Grigoriopol, situat în stânga Nistrului, a fost evacuat la Doroțcaia, localitate ce se află şi ea pe malul stâng al râului, dar e controlată de autoritățile de la Chișinău.

„Mi se încalcă un oarecare drept și asta mă face să-mi cunosc drepturile mai bine. Mi se încalcă dreptul la libera învățare. Eu vreau să învăț în limba română, dar nu pot să fac asta în localitatea mea. Eram mici și ni se părea straniu că unii copii vin acasă când noi mergem la școală. Eram deja în clasa a patra când știam că mi se încalcă acest drept.”

„Nu trebuie să ne rușinăm să spunem că drepturile noastre sunt încălcate”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:18 0:00

Deși strămutarea a fost gândită ca o soluție temporară, aceasta stare de lucruri s-a conservat. În consecinţă, elevii și pedagogii din Grigoriopol se văd siliţi să traverseze de două ori pe zi așa-zisa frontieră a nerecunoscutului stat transnistrean. Directoarea adjunctă a liceului, Svetlana Jitariuc, constată că autoritățile regiunii nu se arată foarte dornice să schimbe situația.

„Într-o lume a incertitudinii, într-o lume actuală, este absolut important copiii să-și cunoască drepturile. Noi trăim în această zonă de securitate unde încă sunt foarte multe drepturi încălcate. Ține de conducerea din zona de securitate, or noi, bunăoară, ca instituție, nu am traversa vama al 17-lea an pentru a ne lua drepturile noastre de care avem nevoie, sunt niște drepturi fundamentale.”

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a condamnat Rusia în urmă cu șase ani pentru violarea dreptului la educaţie în regiunea transnistreană. Printre reclamanți erau părinți și dascăli din Grigoriopol și Bender. Situația școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană nu s-a îmbunătățit şi acest lucru îl reflectă numărul în scădere al elevilor, spune directoarea adjunctă a liceului Alexandru cel Bun din Bender, Nina Ghereg.

„Ni se opresc autobusele când vin cu copii, sub diferite motive, găsesc legitim. Luptăm și astăzi, așa cum v-au spus copiii, că sunt opriți [şi sunt întrebaţi] de ce-s cu tricolorul, sunt înjosiți. Obiectivul de bază al liceului nostru, probabil și al celorlalte șapte care sunt în Transnistria, este educația și dezvoltarea patriotismului, dragostea de neam, de țară.”

Lipsa clădirilor este una dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă administrația Liceului „Alexandru cel Bun” din Bender. Elevii învață în trei edificii situate în părți diferite ale orașului. Clasele de liceu sunt găzduite de internatul din oraș, oarecum simbolic, spune Nina Ghereg. O altă dificultate, notează directoarea adjunctă, este transportarea „clandestină” a materialelor didactice în limba română.

Pentru elevi, pe de altă parte, cea mai sensibilă problemă este posibilitatea de a vorbi în limba maternă doar la școală și în familie, recunoaște Alexandru Șceglov.

„Nici să cumpăr o pâine nu pot să o fac fără a mi se încălca dreptul de a vorbi limba mea maternă, astfel sunt nevoit să vorbesc în limba rusă cu vânzătoarele, cu persoanele care lucrează în deservire. Chiar și pentru a călători în troleibus trebuie să cunosc limba rusă. De mic discutam cu părinții, cu bunicii de ce dacă noi suntem aici stăpâni ni se încalcă drepturile, nu putem să trecem vama când vrem și cum vrem, dar nu cu zece pașapoarte.”

Trainerul Promo-LEX, Igor Bucătaru, ne-a spus că i-a fost foarte dificil să găsească un răspuns convingător atunci când tineri din regiunea transnistreană l-au întrebat cum statul R. Moldova le-ar putea garanta respectarea drepturilor. Or acest lucru practic este imposibil, spune el, din moment ce autoritățile constituționale se justifică că nu controlează regiunea separatistă.

***

Bugetul regiunii transnistrene a fost aprobat săptămâna trecută, iar administrația de la Tiraspol susține că pentru prima dată în ultimii ani partea socială a cheltuielilor este complet acoperită, chiar dacă deficitul bugetar continuă să fie unul destul de mare. Bugetul transnistrean este tradițional unul deficitar, în unii ani deficitul ajungând chiar și la 50 la sută. În acest an cheltuielile depășesc veniturile cu peste 38%. Presa din regiune îl citează pe șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, care afirmă că bugetul pentru anul viitor este unul de dezvoltare, și chiar că va avea loc o creștere cu 7% a salariilor și pensiilor. Administrația transnistreană se laudă cu o creștere a producției industriale cu 17 la sută, o majorare cu 30 la sută a exporturilor, o creștere cu 15 la sută a impozitelor încasate la buget și crearea a cinci mii de noi locuri de muncă.

Vocile critice care se fac auzite pe rețelele de socializare spun însă că aceste creșteri din economie nu se fac simțite pentru oamenii de rând, iar majorările anunțate de 7 la sută sunt insuficiente. Internauții au mai amintit și faptul că executivul de la Tiraspol a anunțat de mai multe ori de la începutul toamnei sosirea tranșei rusești de ajutor umanitar pentru suplimentarea pensiilor, transă care însă întârzie, în pofida asigurărilor date de la Tiraspol și Moscova. Aceste suplimente nu au mai fost plătite din luna iulie.

Am discutat despre toate aceste aspecte cu expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, întrebându-l mai întâi ce schimbări aduce bugetul regiunii transnistrene pentru anul 2019.

Serghei Melnicenko: „Bugetul pentru anul 2019 este în continuare unul social-orientat, pentru că cea mai mare parte a cheltuielilor revine achitării salariilor. Însă putem constata că în ultimii doi ani se observă creșterea încasărilor fiscale și nefiscale la buget, ceea ce permite într-o mai mare măsură asigurarea socială a populației.

Dacă e să comparăm cu anii trecuți, când la putere era Evgheni Șevciuk, ne amintim că atunci au fost rețineri salariale de 30 la sută, au fost emisii monetare neacoperite și atunci s-a format un deficit foarte mare, atât de mare că bugetul nu putea acoperi nici măcar cheltuielile pentru categoriile social-protejate.

Avantajul anului 2019 este că la capitolele social-protejate veniturile acoperă complet cheltuielile. Iar asta înseamnă că angajații din sectorul bugetar își vor primi salariile la timp și în volum deplin.

În ceea ce privește alte cheltuieli, se va continua cu Fondul de investiții capitale, care anul viitor va fi de 227 milioane ruble, sau cu 70 de milioane mai mare decât în acest an. Este vorba despre repararea și reconstruirea obiectelor de infrastructură socială – din sănătate, asigurare socială și educație. Accentul de bază va fi pus pe obiectele din domeniul sănătății, iar acolo unde se va face reparație va fi cumpărat și echipament medical nou.

Pentru prima dată în mulți ani în bugetul pentru 2019 a fost prevăzut și un fond de susținere a antreprenoriatului, în valoare de 24 milioane de ruble, dintre care 13 milioane vor merge la creditarea micului business la dobânzi foarte mici sau chiar zero, 7 milioane vor fi alocate pentru subvenții acordate producătorilor de lapte, iar alte 4milioane vor fi date pentru instruirea în domeniul afacerilor, promovarea Transnistriei ca centru turistic și pentru alte proiecte.

Și pentru prima dată se vor repara teritoriile școlilor și grădinițelor, pentru că acestea sunt într-o stare deplorabilă. 86 de milioane de ruble vor fi transferate din buget întreprinderilor energetice pentru programele investiționale de reabilitare a rețelelor și echipamentelor. Și asta, pentru că Transnistria este deja la un nivel când poate surveni o catastrofă tehnogenă. Astfel de situații deja apar la Bender, unde pe una din străzile centrale practic în fiecare săptămână se sparge colectorul prin care se scurg apele reziduale din tot orașul.

Presiunea fiscală nu va crește pentru sectorul real al economiei. Singurul aspect unde vor avea de suferit întreprinderile industriale ține de majorarea prețurilor pentru energie și servicii, cu aproximativ 13 la sută. Asta îngrijorează producătorii, aceștia spun că astfel prețul produselor fabricate va crește și va scădea competitivitatea lor pe piață.”

Europa Liberă: Spuneți că există o anumită echilibrare în buget…

Serghei Melnicenko: „Aș spune așa – scade nivelul deficitului. La capitolele sociale bugetul este echilibrat. Deficitul general continuă să rămână impresionant, dar deja nu mai este de 50 la sută.”

Europa Liberă: Întrebarea este – de unde vin banii? Se fură mai puțin, sau au apărut mai mulți bani?

Serghei Melnicenko: „Schemele tenebre care au fost desființate și-au făcut efectul pentru bugetul acestui an. Iar acum merge stabilizarea și dezvoltarea economiei, majorarea volumelor de producție, a schimburilor comerciale și, respectiv, a încasărilor fiscale. Noi putem constata că are loc o dezvoltare a economiei, venirea unor investiții – cele două întreprinderi deschise cu investiții din străinătate doar în acest an și încă un portofoliu de 24 de proiecte din 12 țări, cu o investiție totală de 35 milioane de euro. Dacă aceste proiecte vor fi realizate, se va produce efectul de multiplicare, când investițiile vor duce la crearea noilor locuri de muncă și respectiv la creșterea producției și a încasărilor la buget.

Deja în acest an se prognozează o creștere a volumelor producției industriale față de 2017 cu 18 la sută, iar a încasărilor fiscale – cu 15 la sută. Iar resturile de venituri care se vor transfera din acest an în următorul vor servi și ele ca pernă de siguranță pentru îndeplinirea obligațiilor sociale în primele două luni ale anului, când are loc o anumită încetinire economică.”

Europa Liberă: Ați menționat că deficitul rămâne oricum destul de mare. Cum va fi acoperit acesta?

Serghei Melnicenko: „Există anumite surse. Este vorba despre veniturile întreprinderilor de stat și municipale. Executivul este în drept, în calitate de fondator, să retragă între 50% și 100% din veniturile acestor întreprinderi. Va fi retrasă cel mai probabil și o parte din veniturile băncii centrale, care a avut un plus impresionant anul trecut. Poate că vor fi ceva speranțe pentru împrumuturi din afară. Deși până și discuțiile la acest subiect au încetat deja.

Și dacă nu va fi îndeplinit bugetul, statul oricum va trăi în continuare. Deficitul însemnă că dacă ați vrut să reparați trei obiecte și dacă nu veți avea destui bani, va trebui să vă limitați la unul singur. Și atât. Important este că bugetul acoperă plățile sociale – nu doar salariile bugetarilor, dar și alimentația, procurarea medicamentelor, școlile și grădinițele.

În plus, se speră că vreo 30 de milioane de ruble vor fi încasate suplimentar de la antreprenorii privați, pentru că din 1 aprilie ei vor începe să lucreze în baza unui sistem fiscal nou. Se are în vedere scoaterea din umbră a antreprenorilor individuali mari, cu rulaje de multe milioane.”

Europa Liberă: Se vorbește mult la Tiraspol despre creștere – creșterea economiei, a exporturilor, a încasărilor fiscale etc. S-a anunțat că vor fi majorate și pensiile cu 7%. Dacă e să ne uităm pe cifre, asta înseamnă creșterea pensiei minime de la 616 la 660 ruble. Adică impresia este că până la oamenii de rând această creștere economică nu ajunge.

Serghei Melnicenko: „Ideea este că în proiectul inițial al bugetului executivul nu a prevăzut niciun fel de creșteri ale salariilor și pensiilor. Erau prevăzute doar niște creșteri locale – pentru medicii de pe ambulanțe și pentru cei care lucrează în condiții periculoase. Dar au fost deputați în Sovietul suprem care au înțeles că din moment ce programul de activitate al președintelui prevede majorarea anuală a salariilor cu 7%, acest lucru trebuie făcut. Mai mult decât atât, deputații au găsit și surse pentru această majorare, au mai redus din cheltuieli.

Dar vreau să subliniez că majorarea pensiilor și salariilor are loc pentru prima dată în ultimii cinci ani – acesta este aspectul care trebuie scos în evidență în primul rând. Nu mai spun despre reținerea a 30 la sută din salarii, sau despre săptămâna de muncă de 4 zile, care erau pe vremea lui Șevciuk. Iată de ce eu cred că este un lucru destul de bun.

Altceva este că într-o anumită măsură această creștere poate fi consumată de inflație, care se așteaptă să ajungă la 7-8%, față de 11,8% în 2017.

Este evident că oamenii nu vor simți o creștere considerabilă, dar oricum este o oarecare susținere pentru ei. Pentru că inițial executivul vorbea despre posibilitatea unor majorări abia către anul 2020, când economia va lua turații. Dar înțelegeți și Dvs. că majorarea salariilor este o decizie mai mult politică decât economică.”

Europa Liberă: Expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko.

XS
SM
MD
LG