În fruntea partidului se află controversata Sahra Wagenknecht şi Amira Mohamed Ali, fosta şefă a grupului parlamentar al Partidului Stângii (Die Linke). Un program detaliat al partidului va fi elaborat împreună cu experţi până la viitoarele alegeri generale. Deocamdată, Alianţa BSW spune că se va orienta în conformitate cu principiile cuprinse în aşa numitul „Manifest fondator”, dat publicităţii anul trecut, după ce Wagenknecht a anunţat că va părăsi Partidul Stângii şi va înfiinţa o altă grupare politică.
La conferinţa de presă, desfăşurată luni, 8 ianuarie, la Berlin, Wagenknecht a vorbit despre „o zi istorică”. Alianţa va avea forţa de a schimba peisajul partidelor politice din Germania a mai declarat Wagenknecht, care în anii 1990 a fost poreclită de presă „icoana stalinistă” a Partidului Stângii, considerat drept succesor al formaţiunii conducătoare din Germania răsăriteană, comunistă. Ea s-a aflat atunci în fruntea unui grup dogmatic, intititulat „Platforma marxistă” care a promovat un discurs radical, inspirat din lozincile leninist-staliniste ale luptei de clasă. După dispariţia grupului, Wagenknecht a activat în cadrul conducerii Partidului Stângii şi a devenit parlamentară în Bundestag. Deşi a demisionat din partid, ea nu a renunţat la mandatul parlamentar, susţinând că a fost aleasă ca personalitate politică, deşi a candidat pe lista Stângii.
Disensiunile cu vechii tovarăşi de partid s-au produs în urma alunecării lui Wagenknecht spre dreapta. Cu diverse ocazii, ea a propus soluţii dure contra migranţilor şi azilanţilor, ceea ce a fost primit cu aplauze din partea partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD). Liderii AfD chiar au invitat-o pe Wagenknecht să intre în partidul lor.
Anul trecut în februarie, ea a organizat la Berlin o amplă demonstraţie în cursul căreia a cerut stoparea sancţiunilor contra Rusiei. Cu acel prilej a cerut și oprirea furnizării de armament pentru Ucraina. Această poziţionare a fost taxată de o parte a opiniei publice şi de presa democrată ca o bagatelizare a războiului de agresiune a lui Putin. Împotriva acestei putinofilii evidente, au manifestat anul trecut numeroase persoane care cereau sprijinirea Ucrainei.
Comitetul de conducere al noului partid a încercat la conferinţa de presă să evite abordarea chestiunilor legate de simpatiile pro-ruse reproşate Sahrei Wagenknecht. Apropierea de Rusia, a spus, Fabio De Masi, membru al conducerii noului partid, este o „acuzaţie infamă”. Tot el a încercat să disperseze acuzaţia că tendinţa noului partid ar fi „naţionalistă” şi „de dreapta”, afirmând că dacă aşa ar sta lucrurile el, ca nepot al unui luptător din rezistenţa antifascistă italiană, nu s-ar fi alăturat formaţiunii.
Comentatorii politici sunt de acord că doctrina noului partid este vagă şi mai mult decât confuză. Întrebările legate de idologie nu au fost clarificate. Nici Wagenknecht nu a reuşit să lămurească această chestiune şi să explice dacă partidul este de stînga sau de dreapta. Ea a precizat doar că doreşte să schimbe spectrul politic german şi pentru asta este necesară existenţa unui partid puternic.
Manifestul alianţei, nedefinit ideologic, se pierde în formulări lipsite de limpezime, folosite probabil intenţionat, pentru a crea impresia unei echidistanţe faţă de alte partide şi de a atrage un segment dezorientat, dezamăgit şi nemulţumit al electoratului german. Această tactică de inducere în eroare ţinteşte asupra electoratului din „clasa de mijloc”.
Spre stânga sau spre dreapta?
Asupra captării acestui segment al populaţiei se îndreaptă şi atenţia altor două partide (declarat conservatoare) care urmează să apară, în curând, pe scena politică germană.
Este vorba despre un partid pe care intenţionează să-l înfiinţeze fostul şef al Serviciului de Informaţii Interne (Verfassungsschutz – Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei), Hans-Georg Maaßen.
Împotriva lui Maaßen s-a declanşat procedura de excludera din Uniunea Creştin-Democrată (CDU) după ce acesta a ieşit în evidenţă cu declaraţii considerate rasiste, antisemite şi negaţioniste.
Un partid conservator similar doreşte să înfiinţeze şi consilierul economic Markus Krall, după ce a demisionat din Uniunea Creştin-Democrată. Potrivit unor informaţii neconfirmate, Krall s-ar bucura de susţinerea deputatei Joana Cotar. După ce a părăsit Uniunea Creştin-Democrată, Cotar, originară din România, s-a înscris în AfD şi a devenit deputată în Bundestag. Anul trecut a demisionat din AfD, dar nu a renunţat la mandatul parlamentar. Asemenea lui Krall, ea vorbeşte despre necesitatea de a crea un partid conservator care să reprezinte „clasa de mijloc”.
Într-un recent interviu (acordat publicaţiei de dreapta European conservative), disidenta AfD Joana Cotar a susţinut că ea se luptă de un an pentru unificarea forţelor conservatoare din Germania - într-un partid.
La alegerile pentru europarlamentare, cât şi pentru cele programate în trei landuri estice, va participa cu siguranţă Alianţa Wagenknecht care face electoratului promisiuni populiste prin care compensează conţinutul imprecis al „Manifestului fondator”. Lipsesc din acest document programatic atât soluţii economice şi fiscale reale, cât şi cele legate de politica ecologică şi energetică. Este previzibil că nici antimigraţionismul afişat nu va fi avea forţa de atracţie aşteptată pentru a capta electoratul german.
Comentând sarcastic apariţia noului partid, liderul Uniunii Creştin-Democrate (CDU), Friedrich Merz, a spus doar că „nimeni nu are nevoie în această ţară de acest mixaj din socialism şi naţionalism”.
