Revenim la un subiect care a devenit o preocupare a multor părinți și experți deopotrivă… siguranța pe internet, impactul rețelelor de socializare asupra tinerilor și metodele de apărare, în caz de agresiune și defăimare. Presa de la Chișinău și media internațională a relatat în aceste zile despre încăierarea cu cuțite la o școală din Perm, oraș din zona munților Urali, în urma căreia au fost rănite 15 persoane, incident despre care se spune că ar fi avut la origine o postare pe internet. Câtă vigilență impune comunicarea online și ce căi de apărare există, la acestea și alte întrebări vom căuta răspuns de la Veronica Chicu-Boboc, preşedinta Centrului Media pentru Tineri.
Europa Liberă: Așadar, incidentul de la Perm, Rusia, în urma căruia au avut de suferit mai mulți elevi și o profesoară și care ar fi avut la origine o discuție în mediul on-line, readuce în discuție problema navigării sigure pe internet, care a devenit de altfel o preocupare constantă a multora. Vreau să vă întreb, întâi de toate, dacă există înțelegerea printre adolescenți că comunicarea pe internet, rețele sociale impune și o anumită vigilență, sunt percepute riscurile?
Veronica Chicu-Boboc: „Vreau să zic că astfel de incidente ar putea fi găsite nu doar în Rusia, dar părerea mea este că s-ar putea întâmpla oriunde unde există copii, adolescenți și internet. Dar spuneți-mi unde acum nu există internet sau care copil ori tânăr nu are acces la internet? Mai ales, Republica Moldova, în care stăm bine cu internetul. Pe cât de sigură este viața on-line? Este, aș spune, o întrebare retorică sau aș răspunde cu aceeași întrebare: dar pe cât de sigură este viața în afara on-line-ului, deci off-line? Altceva este pe cât de pregătiți sunt adolescenții, copiii să facă față acestor provocări, pentru că, hai să zicem, nici noi, adulții, nu știm de cele mai multe ori cum să le explicăm tinerilor sau câți părinți știu cu adevărat cum să le vorbească copiilor despre siguranța on-line.”
Europa Liberă: Există discuția despre metodele de apărare împotriva defăimării pe rețelele de socializare, bunăoară?
Veronica Chicu-Boboc: „Există cu siguranță organizații care se ocupă de aceste probleme și încearcă să facă sau încearcă să distribuie mesaje ca să ajungă la cât mai mulți copii și tineri, dar bineînțeles că este nevoie de o consolidare a forțelor sau cel puțin să se facă acest lucru centralizat, sistematic și părerea mea este că școala este un mediu și are un rol aici foarte, foarte mare, pentru că acolo ei se formează, acolo ei pot discuta, acolo trebuie să fie atenționați despre pericolele care îi pasc. Or, școala noastră, de obicei sau de multe ori este preocupată de performanțele școlare și mai puțin de pregătirea lor ca cetățeni, ca oameni pentru viață. De mai mulți ani vorbim despre educația media, care presupune nemijlocit și siguranța on-line. E bine că, iată, și ministerul acum este mai deschis pentru aceste subiecte în ceea ce ține de dezvoltarea gândirii critice…”
Europa Liberă: Vă referiți la un program de studiu în cadrul curriculumului școlar care să-i deprindă?
Veronica Chicu-Boboc: „Cu siguranță deja este acest curriculum pentru ciclul primar; urmează să fie aprobat și pentru ciclul gimnazial, dar oricum este nevoie ca și părinții să pună umărul și toți adulții, pentru că vedeți ce se întâmplă. Și atunci cumva forțele trebuie fortificate. Dar câți părinți cunosc programe de siguranță on-line, câți părinți monitorizează unde stă copilul pe on-line, ce privește sau câți părinți discută acasă despre subiecte, hai să spunem, mai periculoase? Pentru că părerea mea e că, totuși, copilul se formează în familie, acei șapte ani de acasă, și ulterior școala vine doar să sprijine, să întărească niște abilități.”
Europa Liberă: Poate uneori părinții nu intervin fiind depășiți de repeziciunea cu care evoluează lucrurile și poate alteori dibăcia copiilor de a naviga pe internet este văzută mai degrabă ca o performanță?
Veronica Chicu-Boboc: „Da, în special pentru copiii mici. Mulți părinți se laudă: „uite, al meu știe deja pe ce butoane să apese…”. Citeam zilele acestea că există și noțiunea de autism virtual pentru copii. Deci, cu atâta repeziciune se dezvoltă tehnologiile, încât cu siguranță părinții nu pot să țină pasul, dar ceea ce e important, ce trebuie să știe fiecare părinte este să-i explice copilului în ce constau aceste pericole pe on-line, pentru că în fața sau în spatele unor profiluri false sau „frumoase” pot sta niște oameni rău intenționați, care ar putea să-ți facă un rău inclusiv virtual, dar și real.”
Europa Liberă: La ce metode de protecție ca filtre ar putea recurge părinții, astfel încât să nu interzică definitiv accesul la informație?
Veronica Chicu-Boboc: „Interzicerea definitivă nu este o soluție, pentru că copilul oricum va găsi metode sau va găsi situații în care să intre în internet sau să folosească un gadget. Este comunicarea. Dintotdeauna am fost de părerea că comunicarea este cheia succesului. Și părinții ar trebui să le explice copiilor în ce constau aceste pericole. Dacă un părinte este și el informat, pentru că noi chiar vorbeam cu mai mulți colegi din domeniul societății civile că noi ne axăm pe programe de siguranță on-line pentru copii, încercăm să le dezvoltăm competențe de educație media, de gândire critică profesorilor, elevilor, dar cred că ar trebui să ne apucăm și de capul părinților, pentru că și părinții au nevoie să-și dezvolte aceste abilități de gândire critică, de analiză, de siguranță on-line, fiindcă ne depășesc și tehnologiile, și viteza aceasta cu care se mișcă lucrurile. Există foarte multe…”
Europa Liberă: Doamna Chicu, dar cum vedeți Dvs. intervenția atunci când participarea unui adolescent la comunicarea on-line îi lasă impresia că asta îi asigură și apartenența la un grup social?
Veronica Chicu-Boboc: „Cu siguranță, pentru că unde astăzi se întâlnesc sau discută tinerii? Pe comunitățile on-line. Și ele devin necontrolabile, nici nu pot fi controlate de adulți. Eu îmi amintesc că noi la Centrul Media pentru Tineri foarte mult timp am investit în Facebook, adică am dezvoltat niște abilități, cum să utilizăm această rețea de socializare și la un moment dat ne-am dat seama că tinerii nu mai stau pe Facebook acum, toți tinerii au migrat pe Instagram și atunci, noi a trebuit să descoperim deja această rețea, să vedem cum funcționează, ca să ținem pasul din urma tinerilor. Tinerii, oricum, adolescenții vor avea această tendință de a fugi de mediul unde sunt mai mulți adulți – în comunitățile lor. Și cunoașteți foarte bine câte comunități au ei sau, hai să spunem, discuții de-ale lor cât mai departe de ochii adulților. Or, dacă să fim sinceri, și în viața reală la fel este, adolescenții dintotdeauna au căutat niște locuri mai ferite de adulți. Este foarte greu să ții acest pas, recunosc, mai ales că și tinerii sunt foarte diferiți, și tehnologiile, și programele ne depășesc, dar întotdeauna adulții au fost un element de echilibru pentru copii, pentru tineri.”
Europa Liberă: Tocmai evadarea lor în spațiul on-line arată poate că maturii ar trebui să aplece mai mult urechea la necesitățile lor, să le fie mai mult aproape?
Veronica Chicu-Boboc: „Și asta, dar este ceva și firesc pentru vârsta lor, pentru adolescenți să aibă discuțiile lor, să se… nu știu, contează foarte mult opinia lor și nu știu dacă adulții vor putea ține de fiecare dată pasul. Dar părerea mea este că comunicarea și picătură cu picătură, atunci când copiilor li se vorbește de la o vârstă cât mai fragedă, pentru că noi de obicei spunem: „nu, subiectele acestea le vom discuta mai târziu, ei nu au acum încă pregătire…”. Nu, vorbim deja de vârste cât mai fragede în ceea ce ține de educație pentru media, ce ține de siguranța on-line, în care trebuie să li se explice pe înțelesul lor care sunt pericolele, cum ar putea ei eventual să le depășească, să identifice aceste pericole, pentru că nu tot timpul vom putea… Eu de fiecare dată zic că, odată ce apar foarte multe programe sau aplicații de siguranță on-line și de educație media, pe partea cealaltă de baricade, oricum cineva lucrează, care de fiecare dată va genera noi și noi oportunități, pericole, deci anti-măsuri de protecție.”
Europa Liberă: Sunt experiențe care pot fi preluate, să zicem, de la casele mai mari?
Veronica Chicu-Boboc: „Vreau să zic că, de exemplu, am fost recent în Germania unde am descoperit că nici acolo nu stau lucrurile mai bine în ceea ce ține de siguranța on-line. Adică este foarte greu cumva să ții piept, dar ceea ce am înțeles eu că se face și pe la casele mari este acea picătură chinezească care li se oferă copiilor de la o vârstă cât mai fragedă despre pericolele internetului, avantaje, dezavantaje, că nu putem vorbi doar de pericole, vorbim alături și de avantaje, cum folosim și dezvoltarea gândirii critice.”
