Restricţiile unor drepturi fundamentale ale cetăţenilor din cauza epidemiei devin o problemă.
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondență de la Berlin - Coronafilozofie.
O problemă dezbătută din perspectivă medicală, civică, politică, religioasă şi filozofică. Într-un interviu incendiar, apărut în ziarul „Der Tagesspiegel”, preşedintele Bundestag-ului, creştin-democratul Wolfgang Schäuble, a avertizat faţă de subordonarea unor drepturi civice protecţiei sănătăţii. Pretenţia absolută că în vremurile crizei actuale celelalte drepturi ar fi secundare nu este corectă. Dacă există o valoare absolută, atunci ea a fost inclusă în Constituţie, a subliniat politicianul. Această valoare este demnitatea fiinţei umane care nu exclude că fiecare om va muri. Statul are obligaţia de a garanta cetăţenilor cea mai bună îngrijire medicală. Dar asta nu exclude că şi în viitor vor muri oameni din cauza virusului. Schäuble a avertizat apoi şi faţă de schimbarea atitudinii populaţiei. Prelungirea restricţiilor va duce la creşterea reacţiilor de respingere. De aceea, deciziile nu trebuie lăsate doar pe mîna virologilor. Trebuie să se stabilească un echilibru, avîndu-se în vedere şi influenţele psihologice, economice şi sociale.
Thomas Hobbes, „Leviathan” - coperta cărţii, 1651
Problematica echilibrului între restricţii autoritare şi repercusiuni asupra societăţii post-corona, au preocupat în ultimele săptămîni şi pe numeroşi politologi, scriitori, artişti, sociologi şi filozofi.
Unii dintre ei au reacţionat cu furie, observînd încercările unor guverne de a profita de criză pentru a-şi mări puterea. Într-o scrisoarea deschisă, adresată lui Ursula von der Leyen omul de teatru Lacy Kornitzer, născut la Budapesta, acuză Uniunea Europeană pentru că „subvenţionează” „cultul personalităţii” şi politica autoritară a premierului Viktor Orbán din Ungaria.
Spectrul instalării unor regiumuri autoritare, la umbra pandemiei, a fost analizat şi de unii filozofi. Unii dintre ei au exprimat temerea renaşterii unui Leviatan post-corona.
Leviatan este un monstru biblic marin şi a devenit metafora pentru un stat atotputernic. Prototipul acestui stat a fost descris de filozoful Thomas Hobbes, în 1651, în cartea sa „Leviatan”. De-a lungul anilor, figura biblică, simbolizînd răul, a intrat în literatură, cinematografie şi artele plastice.
Astfel, filozoful german Markus Gabriel a avertizat (într-o intervenţie televizată şi în mai multe articole şi interviuri) faţă de reapariţia naţionalismului combatant.
„Igienismul se poate transforma într-o dictatură a sănătăţii” („Gesundheitsdiktatur”), crede Gabriel.
### Vezi și... ### Tesi Aschan: „Nu trebuie să existe discriminare între pacienți bazată pe sex, religie, naționalitate sau vârstă”
Şi filozoful Peter Sloterdijk prezice (în presa franceză – „Le Point”) un sistem în care lumea ar putea fi supusă unei „dictaturi medico-colectiviste”. Sistemul occidental, crede Sloterdijk, se va dovedi la fel de autoritar ca şi cel din China. „Securitocraţia” va acapara puterea sub masca „medicocraţiei“.
Desigur astfel de profeţii sumbre au stîrnit şi contrareacţii polemice. În ziare conservatoare precum „Neue Zürcher Zeitung” din Elveţia şi „Frankfurter Allgemeine Zeitung” din Germania tezele scepticilor au fost calificate drept expresie a „crizei intelectualilor” şi a penuriei de „idei înţelepte”.
În categoria celor criticaţi intră şi filozoful italian Giorgio Agamben şi cel sloven Slavoj Žižek.
În mai multe articole publicate în „Neue Zürcher Zeitung”, Agamben afirmă că în faţa bolii s-a derulat prăbuşirea sistemului etic şi politic şi a fost depăşit pragul dintre umanitate şi barbarie. „Distanţarea socială” impusă, crede filozoful, va pune bazele unei noi societăţi formată dintr-o masă docilă de oameni pasivi.
În opinia lui Agamben, instituţiile – inclusiv justiţia şi biserica – au eşuat. Frica de a-şi pierde viaţa, concluzionează filozoful italian, îi face pe oameni să accepte o tiranie.
Pentru filozoful sloven, Slavoj Žižek, coronavirusul ar putea facilita ivirea unei noi societăţi, opusă viziunilor distopice ale lui Agamben. În ziarul „Die Welt”, Žižek susţine teza apariţiei unei societăţi comuniste, diferită de cea „de stil vechi”. Aceasta va avea înfăţişarea unei „organizaţii globale” care va controla şi dirija economia şi va îngrădi, la nevoie, suveranitatea statelor naţionale.