Pentru istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru, anul 2019 a fost nu numai un an politic agitat dar și unul care a dovedit că politicienii nu învață din istorie, iar societatea trebuie să o ia mereu de la început, geopolitica fiind factorul dominant.
Your browser doesn’t support HTML5
Un bilanț al anului 2019, cu istoricul Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru: „În istoria recentă a R. Moldova n-a mai existat un an în care să cadă trei guverne la rând și să se formeze două guverne la distanță de nici jumătate de an. Anul 2019 din această perspectivă, dintr-o perspectivă politică, apare ca un an agitat, ca un an în care democrația firavă a fost supusă unor încercări. Este o criză care are rădăcini adânci în societatea noastră, o societate dominată de orientări politice diferite și o societate care nu și-a găsit linia mediană pe care să se dezvolte în continuare, o societate divizată, iar partidele politice reflectă această stare a unei societăți divizate.”
Europa Liberă: Ce au învățat actorii acestui megaspectacol politic?
Gheorghe Cojocaru: „Liderii celor patru partide parlamentare au polemizat unii cu alții, și-au reproșat unii altora anumite gesturi. Liderii nu se arată deschiși pentru o reașezare din temelii a societății din R. Moldova, fiecare își urmează propria agendă, însă o agendă comună care să întrunească un sprijin politic parlamentar de durată nu există și aceasta este problema principală cu care se confruntă astăzi și partidele politice, și conducerea acestor partide, și în urma acestor improvizații societatea nu urmează un curs firesc, este forțată s-o ia mereu de la capăt, să inventeze roata și toate aceste lucruri generează consecințe deloc benefice pentru parcursul intern și parcursul extern al R. Moldova.”
Europa Liberă: Sondajele mereu măsoară procentul aderenților la o direcție sau alta – estică sau vestică. Dar a devenit R. Moldova în 2019 mai europeană sau mai răsăriteană?
Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru: „Geopolitica este un factor care domină în continuare viața politică, viața socială, politica externă a R. Moldova. Că la sfârșitul anului suntem mai aproape de Est sau de Vest este greu de spus, se observă că după încercarea guvernului în frunte cu Maia Sandu de a apropia R. Moldova de Uniunea Europeană, de polul acesta occidental și trebuie să recunoaștem aici că Maia Sandu a reușit în cele câteva luni de zile de guvernare să reașeze relațiile cu principalii parteneri ai R. Moldova din exterior, la sfârșitul anului însă se pare că această tendință spre apropierea de polul acesta occidental, vestic a pierdut din ritmicitate, deși trebuie să recunoaștem că actualul guvern în frunte cu Ion Chicu încearcă să păstreze ritmul necesar în raport cu Uniunea Europeană.
Toate declarațiile care s-au făcut și poziția personală a primului ministru arată că actualul guvern este decis să urmeze o agendă de apropiere de Uniunea Europeană, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană va fi urmat și realizat în continuare. Însă, pe de altă parte, sigur că este această presiune din partea partidului de guvernământ, Partidului Socialiștilor, deși socialiștii nu și-au asumat în mod explicit actul de guvernare, dar este clar că este un guvern socialist cu un sprijin parlamentar mai larg, este prezentă această presiune din partea polului socialist de a apropia R. Moldova de piața răsăriteană, de Rusia.
Se fac declarații și din partea decidenților de vârf ai R. Moldova de astăzi, că este necesară o linie de echilibru. În realitate se pare că lucrul acesta este destul de greu de respectat...”
Europa Liberă: Mai ales fără bani...
Gheorghe Cojocaru: „Da. Logica este simplă – banii vin din Vest și nu poți să faci o altă politică decât o politică a interesului pe termen imediat.”
Europa Liberă: Răsăritul a promis niște bani. Spunea deunăzi Voronin că a avut și el promisiuni de la chinezi, de la ruși și n-a mai văzut banii. Adică, ce-i în mână nu-i minciună?
Gheorghe Cojocaru: „Da, ce-i în mână nu-i minciună. Mai ales că odată ce există această relație bună de cooperare cu Uniunea Europeană și Uniunea Europeană este deschisă pentru a continua relația de colaborare cu R. Moldova, trebuie respectată această dispoziție de a susține R. Moldova, pe când piața Estului este mult mai imprevizibilă, nu este clar ce condiționalități vor fi formulate în raport cu aceste promisiuni de susținere financiară și sunt mai multe semne de întrebare la care deocamdată nici guvernul actual nu are răspunsuri.”
Europa Liberă: În societățile mature, cu un an de zile înainte de un scrutin prezidențial deja se poate presupune cu probabilitate maximă cine va fi învingătorul sau cel puțin cine cu cine se va confrunta. În cazul R. Moldova, acum, la sfârșitul anului, Dvs. ați putea cât de cât să vă imaginați cine vor fi jucătorii principali în alegerile prezidențiale?
Gheorghe Cojocaru: „Da, jucătorii sunt cunoscuți, îi putem ușor identifica.”
Europa Liberă: Adică nu aveți niciun fel de îndoială că Dodon va fi unul dintre ei?
Gheorghe Cojocaru: „Unul dintre ei va fi președintele Igor Dodon, pe partea stângă, practic, nu va avea concurență, din câte se pare. S-ar putea să apară anumite figuri pe centru, inclusiv din cadrul actualului guvern. De ce nu? Pe de altă parte, sigur că dreapta în frunte cu Maia Sandu va participa în această competiție cu șanse reale și sigur că mai există un pol, așa, polul acesta care se regrupează astăzi, polul cu orientare românească, unionistă. Probabil că și acest pol va înainta un reprezentant. Deci, competiția se va da în cele din urmă între 2-3, maximum 4 candidați, dintre care sigur că primii doi vor accede în turul al doilea și nu este exclus deloc ca într-un tur decisiv să se confrunte cei care s-au confruntat și în 2016 – Maia Sandu și Igor Dodon. Vom vedea cum vom ieși din iarnă, ce proiecte sociale se vor derula începând cu primăvara anului viitor și bineînțeles că șansele președintelui Dodon vor fi în funcție de reușita sau insuccesul guvernului în frunte cu Ion Chicu.”
Europa Liberă: Adică un factor electoral va fi și temperatura apei în calorifere?
Gheorghe Cojocaru: „Bineînțeles, modul în care guvernul actual își va realiza mandatul, va ști să asigure toate aceste proiecte pe care le-a și anunțat – proiecte sociale, reluarea proiectului „Drumuri bune” la sate, case pentru tineri ș.a.m.d. –toate aceste proiecte sigur că au și o țintă electorală clară. Dacă se va reuși pe această dimensiune, sigur că atunci șansele președintelui probabil că vor crește, dacă nu vor exista alte mișcări care să contracareze o eventuală ascensiune a președintelui, contextul se poate schimba. Așa cum s-a văzut și în trecut, în R. Moldova contextul poate fi ușor perturbat, pot apărea surprize de natură politică, de natură social-economică și toate aceste lucruri sigur că pun în dificultate o prognoză clară cu privire la rezultatele viitoarelor alegeri prezidențiale. Este clar însă că actorii principali care își vor asuma această povară a bătăliei pentru funcția de președinte vor trebui să prezinte o agendă alegătorului simplu, agendă care să determine atragerea acestor simpatii electorale și în plan intern, în plan social-economic, în primul rând, și în plan extern, pentru că fără această agendă externă e greu să ne imaginăm că se pot obține voturile scontate la viitoarele alegeri prezidențiale.”